20,576 matches
-
numeroase vestigii care dovedesc că așezările ei de aici au istorie mileniară, ele existînd chiar și pe timpurile de pînă la Hristos. În virtutea acestui fapt, satul Alcedar reprezintă un fenomen mai puțin obișnuit pentru localitățile din Republica Moldova. Aceasta deoarece că rădăcinile neamurilor care au întemeiat localitatea actuală coboară în vremuri mult mai îndepărtate decît data întemeierii satului. În Republica Moldova din cele peste 3500 de sate, există o singură localitate cu denumirea de Alcedar. Conform dicționarelor toponimice, apariția denumirii satului nu este
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
o secetă din vremea lui Ștefan cel Mare. Se spune că după atîtea războaie cu turcii și tătarii, în urma cărora Moldova a fost distrusă și pustiită, mai adusese și Dumnezeu o secetă cumplită. Oamenii se hrăneau cu diverse ierburi și rădăcini. Hambarele erau pustii. Cînd a venit primăvara, nu aveau semințe pentru a semăna, Ștefan Vodă, plin de înțelepciune, le-a spus: „Grijiți voi de altele, că D-zeu a avut grijă să pună la păstrare semințe.” Tot atunci domnitorul a
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
Fourier, obținem: Separat, fiecare undă îsi rotește doar faza în timp, astfel că, soluția transformatei Fourier dependentă de timp este: Transformata Fourier inversă este tot o funcție Gauss, dar parametrul a devine complex, existând un factor global de normalizare. Ramura rădăcinii pătrate este determinată de continuitatea în timp, este de fapt valoarea cea mai apropiată de rădăcina pătrată pozitivă a lui a. Este convenabil să redefinim timpul pentru a absorbi pe m, înlocuind t/m cu t. Integrala formula 29 peste întregul
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
dependentă de timp este: Transformata Fourier inversă este tot o funcție Gauss, dar parametrul a devine complex, existând un factor global de normalizare. Ramura rădăcinii pătrate este determinată de continuitatea în timp, este de fapt valoarea cea mai apropiată de rădăcina pătrată pozitivă a lui a. Este convenabil să redefinim timpul pentru a absorbi pe m, înlocuind t/m cu t. Integrala formula 29 peste întregul spațiu este un invariant, deoarece produsul scalar al lui formula 29 cu starea energetică zero este o
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
ale vechiului teritoriu al Galiei, locuit de către gali. Galia a fost cucerită de către romani în Secolul I î.Hr., aici dezvoltându-se o cultură galo-romană prosperă,ce a adus Franței un patrimoniu important de cultură latină. Creștinismul a prins, de asemenea, rădăcini în secolele al II-lea și al III-lea d. Hr. <br clear="left"> Un secol mai târziu, frontiera estică a Galiei, de-a lungul Rinului, a fost străpunsă de triburi germanice, în principal de către Franci, populație de la care a
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
fie permanente, dar unele manguste preferă să se deplaseze constant, rămânând într-un singur loc doar pentru câteva zile ânainte de a se muta în următorul. Adăposturile și locurile de dormit pot să fie scorburi ale copacilor sau locuri dintre rădăcini, crăpături din stânci, bușteni goi pe dinăuntru, mușuroaie vechi de termite sau rigole - de fapt, aproape orice loc care le oferă un adăpost ușor accesibil. În cadrul diferitelor specii există câteva nocturne (active în timpul nopții) și altele diurne (active în timpul zilei
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
cu o varietate de alimente, deși insectele reprezintă peste 80% din regim. Rozătoarele și alte mamifere mici, reptilele și ouăle lor, amfibienii, păsările și ouăle lor, precum și toate tipurile de insecte și de materie vegetală, frunze sălbatice, frunze, tuberculi și rădăcini de ierburi sunt hrană pentru manguste. Ele preferă prada proaspăt răpusă, dar ocazional consumă și stârvuri. Mangusta de baltă este una dintre cele mia specializate animale în ceea ce privește hrana, aceasta prinde pești, jefuiește cuiburile crocodililor pentru ouă și în apele mici
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
(sau Isai, în ebraică יִשַׁי , Ișai) este în "Biblie" tatăl regelui David. În artă, personajul este reprezentat drept rădăcina arborelui genealogic al lui Isus din Nazaret. În "Vechiul Testament" este pomenit în cartea "Rut" drept fiul lui Obed, în 1 "Samuel", 16, drept betleemitul menit de Dumnezeu a fi tatăl noului domnitor al Israelului, înlocuindu-l pe regele Saul. Profetul
Ieseu () [Corola-website/Science/306110_a_307439]
-
și la interpretarea dată lui în "Romani". Același pasaj din cartea lui Isaia îl va inspira pe Origen să o numească pe Maria "virgam et florem", "ramură și floare" a genealogiei casei lui David și "virga de radice Jesse" ("ramura rădăcinii lui Ieseu"). Aceste denumiri se bazează pe analogia dintre "virga", "ramură", și "virgo", "fecioară". Tertulian numește neamul lui Iisus "rădăcina lui Ieseu". Maria apare și la Tertulian drept "virga ex radice", Iisus drept "floare din ramură". Ieronim dezvoltă aceste idei
Ieseu () [Corola-website/Science/306110_a_307439]
-
numească pe Maria "virgam et florem", "ramură și floare" a genealogiei casei lui David și "virga de radice Jesse" ("ramura rădăcinii lui Ieseu"). Aceste denumiri se bazează pe analogia dintre "virga", "ramură", și "virgo", "fecioară". Tertulian numește neamul lui Iisus "rădăcina lui Ieseu". Maria apare și la Tertulian drept "virga ex radice", Iisus drept "floare din ramură". Ieronim dezvoltă aceste idei despre tulpina lui Ieseu accentuând rolul Mariei în cadrul genealogiei. Argumentația sa pleacă de la profeția din "Isaia" 11,1 și dezvoltă
Ieseu () [Corola-website/Science/306110_a_307439]
-
în diverse texte liturgice cu referiri la prima parusie a lui Iisus. Jean Calvin apelează la imaginea din Isaia 11, 1 cu tulpina lui Ieseu tocmai pentru a combate teoria virginității Mariei, bazată în exegeza Părinților Bisericii pe ideea unei rădăcini sterpe a casei David. Reformatorul interpretează pasajul drept o subliniere a apariției nesperate a Mântuitorului din vița lui David. Lista surselor: În arta bizantină reprezentările s-au orientat inițial după un canon, așa cum reiese din "Manualul de pictură de pe Muntele
Ieseu () [Corola-website/Science/306110_a_307439]
-
cu numele schimbate în ciuda cererilor exprimate de localnici (1991: Adămești=Primorske, Păpușoi=Rascoșne, Gălilești=Desantne, Jibrieni=tot Primorske, Frumușica-Veche=Alexandrivka, Frumușica-Nouă=Mykolaivka, Zoreni=Staroselie). În Ucraina, prezența românească în dreapta Nistrului este caracterizată exclusiv ca ocupație străină, nicidecum ca parte din rădăcinile istorice ale acestor regiuni. În Iugoslavia (din 2006 Serbia), Românii din Voivodina (Banatul apusean) în număr de 34.175, erau recunoscuți ca atare în cadrul acordurilor bilaterale care recunosc simultan minoritatea sârbă din Banatul românesc. Românii Timoceni, în schimb, în număr
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
pilde. De exemplu, legenda conține o parabolă despre nimicnicia străduințelor omului pe această lume, în care un vânător urmărește un inorog și se prăbușește într-o prăpastie. El reușește să-și curme căderea ținându-se de un arbust, ale cărui rădăcini sunt roase de doi șoareci, unul alb și unul negru, simboluri ale zilelor și nopților prin care este drămuită existența umană. În fundul prăpastiei stă un balaur la pândă, dar omul este preocupat doar de mierea care se scurge dintr-o
Varlaam și Ioasaf () [Corola-website/Science/306165_a_307494]
-
așteptau să joace un rol important în politica germană. Creșterea naționalismului german, stimulat de experiența germanilor din perioada napoleoniană și inițial aliat cu liberalismul, a schimbat relațiile politice, sociale și culturale din statele germane. În acest context, se pot observa rădăcinile sale în perioada napoleoniană. Organizațiile studențești "Burschenschaft" și demonstrațiile populare, cum ar fi cele de la Castelul Wartburg din octombrie 1817 au contribuit la creșterea simțului unității între germanofonii din Europa Centrală. Mai mult, promisiunile implicite și uneori explicite făcute în timpul
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
patru sute de sonete și peste trei sute de rondeluri, unele fiind publicate în volum. 9. Volumul de versuri "„La poarta vremii"”, apărut în anul 1998 (Editura „Sava”, Craiova, 212 p.), este structurat pe trei cicluri, acestea fiind intitulate „"De dragoste"”, „"Cu rădăcini adânci"” și „"Marele adevăr”." Cartea are un cuvânt înainte semnat de criticul literar Ovidiu Ghidirmic și este ilustrată de pictorul Sabin Bălașa. Se observă că și în acest volum, poeziile sub forma sonetului i a rondelului nu lipsesc ca de
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
conversații culturale, pe teologie, filosofie și pe literatură. Astfel s-a constituit un grup de prieteni cu interese culturale comune și cu aversiunea față de regimul nazist. Împreună cu prietenii săi este trimis pe frontul rusesc - pentru serviciul sanitar - unde va redescoperi rădăcinile sale și se va lega și mai mult de acel pământ matern, pe care îl considera încă „al său”. Încă de la începutul activității Trandafirului Alb la München, Schmorell a fost unul dintre membrii cei mai activi participând la toate activitățile
Alexander Schmorell () [Corola-website/Science/306270_a_307599]
-
se întâlnește acest fenomen de ascensiune a măduvei spinării. Altfel spus, măduva spinării este localizată în canalul vertebral și ține de la vertebra cervicala C1 până la vertebra lombara L2. De acolo, are o formațiune terminală numită "fillum terminale". "Fillum terminale" împreună cu rădăcinile nervilor spinali sacrali și lombari formează „coadă de cal”. Măduva spinării are două funcții principale. În primul rând, ea acționează ca un sistem de conducere în ambele sensuri între creier și sistemul nervos periferic. Această funcție este îndeplinită prin intermediul neuronilor
Măduva spinării () [Corola-website/Science/304739_a_306068]
-
în fața la om măduva prezintă un șanț "Fissura mediana anterioară" (la om) și (la animale: "Fissura mediana ventralis") pe partea opusă "Sulcus medianus posterior". Aceste adâncituri (șanțuri) împart măduva în cordoane ("Funiculus anterior"), ("Funiculus posterior") și între ele ("Funiculus lateralis"). Rădăcinile (originea) nervilor spinali sunt între cordonul lateral și cel dorsal sau ventral. Măduva spinării este împărțită în cinci zone, după originea nervilor spinali. La om, numărul de vertebre din fiecare zonă este: Primul orificiu intervertebral se află între vertebrele atlas
Măduva spinării () [Corola-website/Science/304739_a_306068]
-
un strat subțire de humus cu o capacitate redusă de hrană, de aceea un rol important joacă în asigurare cu hrană Mykorrhiza.Procesele de transformare a substanțelor sunt accelerate în această regiune din cauza climei calde și umede, prin desișul de rădăcini absorbția hranei e rapidă cu o fotosinteză intensă.Dar numai 5 % din hrană sunt absorbite din sol de către plante, o parte din sursa de hrană cade ca materii în descompunere pe frunziș, sau pe sol, prin lipsa anotimpurilor există tot
Pădure tropicală () [Corola-website/Science/304758_a_306087]
-
unită), precum și comunități de români protestanți, mai ales apartenenți la biserici neoprotestante, ca cea penticostală, baptistă, adventistă, creștină dupa Evanghelie etc. În schimb , marea majoritate a românilor sunt ortodocși (peste 90%). În ciuda diminuării practicii religioase în ultimele generații, avand adânci rădăcini în istoria națiunii și a mentalității locale, Biserica rămâne una din cele mai prestigioase instituții în ochii locuitorilor României. Participarea la activitățile bisericii este mare în comunitățile rurale și în rândul generației mai în vârstă, mai ales dintre femei, la
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
două nume. Este incorect să se folosească doar unul dintre cele două prenume. Este un obicei acceptat în Danemarca să se folosească, în acest nume și în câteva altele, doar inițialele. Tatăl lui Andersen credea că el ar putea avea rădăcini nobile, și conform specialiștilor de la Centrul Hans Christian Andresen, bunica pe linie paternă i-a spus că familia fusese odată pe o scară socială superioară. Oricum, cercetările arată că aceste povești sunt nefondate. Familia, după cât se pare, avea ceva legături
Hans Christian Andersen () [Corola-website/Science/304778_a_306107]
-
suprafața ei, cu funcție de apărare a organismului, fiind prezente la om sub forma unghiilor și a părului. Unghia (unguis) este formată dintr-o lamă cornoasă dură, distală, numită corpul unghiei (corpus unguis), alcătuit din limbul și patul unghial și o rădăcină (radix unguis), situată proximal, corespunzând părții acoperite de un repliu cutanat, numit plica supraunghială, care se prelungește pe laturile unghiei. Plica acoperă lunula, porțiunea roză, palidă semilunară a corpului, care în profunzime, se continuă cu rădăcina. Lama unghială e formată
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
patul unghial și o rădăcină (radix unguis), situată proximal, corespunzând părții acoperite de un repliu cutanat, numit plica supraunghială, care se prelungește pe laturile unghiei. Plica acoperă lunula, porțiunea roză, palidă semilunară a corpului, care în profunzime, se continuă cu rădăcina. Lama unghială e formată dintr-o porțiune superficială dură și un strat profund moale. Stratul dur este regenerat de matricea unghială (porțiunea cea mai profundă a rădăcinei), în timp ce stratul moale ia naștere prin cornificarea celulelor patului unghial, pe care zace
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
lunula, porțiunea roză, palidă semilunară a corpului, care în profunzime, se continuă cu rădăcina. Lama unghială e formată dintr-o porțiune superficială dură și un strat profund moale. Stratul dur este regenerat de matricea unghială (porțiunea cea mai profundă a rădăcinei), în timp ce stratul moale ia naștere prin cornificarea celulelor patului unghial, pe care zace unghia. Sub marginea liberă a unghiei se găsește șanțul subunghial, la nivelul căruia epidermul, cu stratul său cornos, se continuă cu unghia, formând hiponichium-ul. Limbul unghiei este
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
continuă la nivelul plicii supraunghiale cu stratul cornos al epidermului formând eponichium (perionix). Firul de păr este alcătuit din două părți: una externă, vizibilă, liberă, numită tulpină sau tijă și o parte ascunsă profund în derm, numită folicul pilosebaceu sau rădăcină (radix pili). Ultima se termină printr-o parte umflată ca o măciucă, numită bulb al părului (bulbi pili) creșterea părului se produce în regiunea bulbului. Bulbul, în partea sa cea mai profundă, prezintă o scobitură în care pătrunde papila dermică
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]