20,360 matches
-
calcul realizarea unei adaptări a romanului " Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război", aceasta figurând în planul tematic al cinematografiei încă din anul 1972, dar fără a avea vreun regizor desemnat. Scriitorul Dumitru Carabăț a înaintat în 1976 un scenariu intitulat „Ca pământul și ca piatra”. În paralel, la 1 septembrie 1976, regizorul Sergiu Nicolaescu a predat Casei de Filme 3 un scenariu inspirat din romanul lui Camil Petrescu; autorii acestui scenariu erau Nicolaescu și Anușavan Salamanian. Într-un interviu
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
anul 1972, dar fără a avea vreun regizor desemnat. Scriitorul Dumitru Carabăț a înaintat în 1976 un scenariu intitulat „Ca pământul și ca piatra”. În paralel, la 1 septembrie 1976, regizorul Sergiu Nicolaescu a predat Casei de Filme 3 un scenariu inspirat din romanul lui Camil Petrescu; autorii acestui scenariu erau Nicolaescu și Anușavan Salamanian. Într-un interviu publicat în octombrie 1979, regizorul afirma că dorința de realiza o ecranizare după romanul " Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" nu
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
Scriitorul Dumitru Carabăț a înaintat în 1976 un scenariu intitulat „Ca pământul și ca piatra”. În paralel, la 1 septembrie 1976, regizorul Sergiu Nicolaescu a predat Casei de Filme 3 un scenariu inspirat din romanul lui Camil Petrescu; autorii acestui scenariu erau Nicolaescu și Anușavan Salamanian. Într-un interviu publicat în octombrie 1979, regizorul afirma că dorința de realiza o ecranizare după romanul " Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" nu l-a părăsit nicio clipă, deși fusese refuzat inițial
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
Într-un interviu publicat în octombrie 1979, regizorul afirma că dorința de realiza o ecranizare după romanul " Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" nu l-a părăsit nicio clipă, deși fusese refuzat inițial. El a preluat varianta de scenariu a lui Carabăț pe care a modificat-o după scenariul său și al lui Salamanian. „Dumitru Carabăț a scris o primă variantă a scenariului care era foarte interesantă, dar nu era pe genul meu, îi lipseau «rănile». Această variantă pe
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
dorința de realiza o ecranizare după romanul " Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" nu l-a părăsit nicio clipă, deși fusese refuzat inițial. El a preluat varianta de scenariu a lui Carabăț pe care a modificat-o după scenariul său și al lui Salamanian. „Dumitru Carabăț a scris o primă variantă a scenariului care era foarte interesantă, dar nu era pe genul meu, îi lipseau «rănile». Această variantă pe care o filmez e rezultatul colaborării a trei oameni: D.
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
război" nu l-a părăsit nicio clipă, deși fusese refuzat inițial. El a preluat varianta de scenariu a lui Carabăț pe care a modificat-o după scenariul său și al lui Salamanian. „Dumitru Carabăț a scris o primă variantă a scenariului care era foarte interesantă, dar nu era pe genul meu, îi lipseau «rănile». Această variantă pe care o filmez e rezultatul colaborării a trei oameni: D. Carabăț, A. Salamanian și cu mine”, a precizat el. Varianta finală a scenariului era
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
a scenariului care era foarte interesantă, dar nu era pe genul meu, îi lipseau «rănile». Această variantă pe care o filmez e rezultatul colaborării a trei oameni: D. Carabăț, A. Salamanian și cu mine”, a precizat el. Varianta finală a scenariului era numai inspirată din roman, iar pe foaia de montaj sunt înscriși ca scenariști D. Carabăț, S. Nicolaescu și A. Salamanian. Decupajul lui Sergiu Nicolaescu a fost înaintat Consiliului Culturii și Educației Socialiste (C.C.E.S.) la 24 iulie 1978, el fiind
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
o săptămână, colonelul a reușit să găsească cutia în care se afla negativul materialului filmat de Ovidiu Gologan. Regizorul a introdus aceste secvențe la începutul filmului său. Filmul a fost realizat de Star Film, în colaborare cu Româniafilm și București-Berlin. Scenariul a fost scris de Ioan Grigorescu și Sergiu Nicolaescu. La realizarea filmului au fost folosiți pe post de consilieri prof.dr. Ion Ardelean (pe partea istorică) și Corneliu Coposu (pentru personajul Iuliu Maniu). Regizor secund a fost Nicu Gheorghe. Filmul "Oglinda
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
este un film de comedie românesc din 2002, regizat de Nae Caranfil după propriul scenariu. Rolurile principale sunt interpretate de Mircea Diaconu, Gheorghe Dinică, Mara Nicolescu, Viorica Vodă și Florin Zamfirescu. Acest film a fost propunerea României la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în 2003. La începutul filmului se află următorul intertitlu
Filantropica () [Corola-website/Science/327379_a_328708]
-
cu veleități de manechin, Ovidiu cade în capcana întinsă de ”textierul” oficial al cerșetorimii bucureștene, devenind actorul ideal al unui adevărat experiment de psihologie colectivă. ”...Un film în care lirismul face loc ironiei acide, o poveste căreia regizorul (autor al scenariului), îi conferă o tușă mai curând lucidă decât ludică.” (Andreea Chiriac); Nici un moment de plictiseală, ”bogăție-sărăcie-sex”, umor în cascadă, melancolie subterană, telenovelă și postmodernism...” (Eugenia Vodă); Dacă vreți să percepeți cât mai exact și mai cinico-fin analizată lumea în care
Filantropica () [Corola-website/Science/327379_a_328708]
-
tânăr Mons., Pr. Publicului, Wuerzsburg 2003, Marele Premiu al Uniunii Cineaștilor. ””" Uniunea Cineaștilor din România (UCIN) a distins acest film în 2001 cu șase premii: Marele Premiu ("Filantropica"), Premiul special al juriului (Gheorghe Dinică - pentru rolul din "Filantropica") , Premiul pentru scenariu (Nae Caranfil), Premiul pentru scenografie (Svetlana Mihăilescu - pentru costumele din acest film), Premiul pentru interpretare rol principal masculin (Mircea Diaconu), Premiul pentru interpretare rol principal feminin (Mara Nicolescu). "Filantropica" a fost propunerea României la Premiul Oscar pentru cel mai bun
Filantropica () [Corola-website/Science/327379_a_328708]
-
engleză: "The Third Mân") este un film noir britanic din 1949 cu Joseph Cotten, Alida Valli, Orson Welles și Trevor Howard. Este regizat de Carol Reed. Filmul este notabil pentru atmosferă să cinematografică, interpretarea actorilor și pentru coloana muzicală unică. Scenariul este scris de Graham Greene, care a publicat ulterior o nuvelă cu același nume (pe care a scris-o inițial pentru a pregăti scenariul acestui film). Anton Karas a scris și a realizat coloana sonoră, care include doar sunete produse
Al treilea om () [Corola-website/Science/327385_a_328714]
-
Carol Reed. Filmul este notabil pentru atmosferă să cinematografică, interpretarea actorilor și pentru coloana muzicală unică. Scenariul este scris de Graham Greene, care a publicat ulterior o nuvelă cu același nume (pe care a scris-o inițial pentru a pregăti scenariul acestui film). Anton Karas a scris și a realizat coloana sonoră, care include doar sunete produse de țitera; muzică să "The Third Mân Theme" ("Tema din Al treilea Om") dominând topurile muzicale internaționale în anii 1950. Filmul este adesea clasat
Al treilea om () [Corola-website/Science/327385_a_328714]
-
încredere, iar Mathieu a devenit astfel un depozitar oral al poeziilor lui Villon. Opera poetică a lui Villon, considerat întemeietorul poeziei moderne franceze, au fost culese și publicate pentru prima oară în anul 1533 în principal datorită lui Clément Marot. Scenariul filmului a fost scris de Rose Legrand și Maxime Duval. Serialul de televiziune "François Villon" a fost produs de TF1, Cine TV Film Berlin și RAI UNO Italia, cu concursul Centrului de Producție Cinematografică „București”. Postul francez de televiziune TF1
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
-l păsuiască cu plata celor 100.000 de mărci datorați și amânându-l până când a murit. Serialul de televiziune a fost difuzat în premieră în anul 1987. Versiunea cinematografică a filmului a fost realizată de Casa de Filme 4 după scenariul de televiziune "François Villon". Ea a fost intitulată "", a avut două serii (de 87 și 110 minute) și a fost difuzată în premieră în România la 3 aprilie 1989, la cinematograful „Patria”. Această versiune era una prescurtată, fiind eliminate mai
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
contrast mai bun cu coada verde a lui Ariel și că această nuanță este mai ușor de întunecat, pentru scenele de sub apă sau de noapte. Într-un interviu, Jodi Benson a declarat că pentru "Ariel's Beginning", scenariștii au modificat scenariul de mai multe ori pentru a se asigura că Ariel își menține relevanța într-un context modern. Benson li s-a plâns că au modificat-o prea mult și le-a sugerat s-o refacă, ca în original. Ariel este
Ariel (personaj Disney) () [Corola-website/Science/327382_a_328711]
-
(în , cunoscut și ca Six Bullets sau "The Butcher" ) este un film american thriller din 2012 regizat de Ernie Barbarash după un scenariu scris de Chad și Evan Law . El a fost lansat direct pe video. Rolul principal este interpretat de Jean-Claude Van Damme, iar în film apare și fiul acestuia, Kristopher Van Varenberg. În secvențele de început ale filmului se specifică următoarele
6 gloanțe () [Corola-website/Science/327396_a_328725]
-
interpretate de Woody Allen, Mia Farrow, Sydney Pollack, Judy Davis, Juliette Lewis, Liam Neeson și Blythe Danner. El a fost nominalizat la Premiile Oscar pentru cea mai bună actriță într-un rol secundar (Judy Davis) și pentru cel mai bun scenariu original (Woody Allen). Filmul a fost realizat în aceeași perioadă în care relația dintre Allen și Farrow era pe sfârșite din cauza relației lui cu Soon Yi Previn. "" a fost primul film al lui Allen în calitate de regizor pentru un alt studio
Soți și soții () [Corola-website/Science/327410_a_328739]
-
este un film românesc din 1965, regizat de Ion Popescu-Gopo după propriul scenariu. Filmul este o adaptare cinematografică în manieră liber-parodică a basmului „Povestea lui Harap-Alb” (august 1877) de Ion Creangă. Rolurile principale sunt interpretate de Florin Piersic, Cristea Avram, Lica Gheorghiu, Irina Petrescu și Eugenia Popovici. A fost odată ca niciodată într-
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
îi spune că este vrednic să fie împărat. În finalul filmului, fiul de crai se trezește și își dă seama că totul fusese doar un vis. El adormise în scaunul crăiesc, de unde tatăl său îl alungă cu vorbe de ocară. Scenariul filmului a fost scris de Ion Popescu-Gopo, el fiind inspirat din basmul „Povestea lui Harap-Alb” (1876) de Ion Creangă. Într-un interviu acordat revistei Cinema în 1985, Gopo a povestit că „Povestea lui Harap-Alb” l-a frământat cel mai mult
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
Donauuniversität" din Krems și al "Europäischen Journalismus Akademie" la secțiile de Cameră și Documentar TV. Din 2002 până în 2010, a fost lector al "Universität für angewandte Kunst" din Viena. Începând cu anul 2001, Hofer a finalizat de asemenea mai multe scenarii pentru filme artistice și documentare, proiecte încă nerealizate. Acestea includ scenariile de scurt metraj: "Vergiss Neider!" ( 2001), "Ach Paul..." (2005) și scenariul pentru documentația "C2H5OH - Äthanol oder schlicht Alkohol" ( 2003) . În 2005 Erwin Wagenhofer realizează primul său documentar de lung
Erwin Wagenhofer () [Corola-website/Science/330599_a_331928]
-
Cameră și Documentar TV. Din 2002 până în 2010, a fost lector al "Universität für angewandte Kunst" din Viena. Începând cu anul 2001, Hofer a finalizat de asemenea mai multe scenarii pentru filme artistice și documentare, proiecte încă nerealizate. Acestea includ scenariile de scurt metraj: "Vergiss Neider!" ( 2001), "Ach Paul..." (2005) și scenariul pentru documentația "C2H5OH - Äthanol oder schlicht Alkohol" ( 2003) . În 2005 Erwin Wagenhofer realizează primul său documentar de lung metraj pentru cinema: "We Feed the World". Documentarul produs de Allegro
Erwin Wagenhofer () [Corola-website/Science/330599_a_331928]
-
al "Universität für angewandte Kunst" din Viena. Începând cu anul 2001, Hofer a finalizat de asemenea mai multe scenarii pentru filme artistice și documentare, proiecte încă nerealizate. Acestea includ scenariile de scurt metraj: "Vergiss Neider!" ( 2001), "Ach Paul..." (2005) și scenariul pentru documentația "C2H5OH - Äthanol oder schlicht Alkohol" ( 2003) . În 2005 Erwin Wagenhofer realizează primul său documentar de lung metraj pentru cinema: "We Feed the World". Documentarul produs de Allegro Film are ca temă subiectul industrializării în creștere a producției de
Erwin Wagenhofer () [Corola-website/Science/330599_a_331928]
-
tнē #$*! D̄ө ωΣ (k)πow!? ("Ce naiba știm"?) sau ca What the #$*! Do We Know!?) este un film din 2004 care combină stilurile documentar, animație pe calculator și narativ care postulează o conexiune spirituală între fizica cuantică și conștiință. Scenariul prezintă povestea Amandei, o femeie fotograf și mută care se lovește de obstacole emoționale și existențiale în viața sa și începe să ia în considerare ideea ca conștiința individuală și cea de grup pot influența lumea materială. Experiențele sale de
What the Bleep Do We Know!? () [Corola-website/Science/330594_a_331923]
-
Serenada pentru etajul XII este un film românesc produs al casei de filme UNU în anul 1976, realizat în studiourile centrului de productie Cinematografică București, având un scenariu scris de Tudor Popescu. Filmul a fost tras în peliculă EASTMAN color și prelucrat în Laboratoarele Buftea. În film cântă formația Cantafabule, coloana sonoră fiind realizată de Victor Cantuniari. Filmul începe cu un muncitor care toarnă bitum și din cauza neîndemânării
Serenada pentru etajul XII (1976) () [Corola-website/Science/330601_a_331930]