19,594 matches
-
Antwerp într-un punct de reaprovizionare pentru trupele aliate din nord-vestul Europei. Trupele aliate conduse de Guy Simonds au dus lupte în nordul Belgiei și sud-vestul Olandei în perioada 2 octombrie - o noiembrie 1944. Pe frontul de vest situația de pe front a impus curățarea ambelor maluri ale estuarului râului Scheldt / Escaut pentru ca să permită folosirea portului Antwerp de vasele de aprovizionare aliate, ceea ce ar fi ușurat povara transportului pe distanțe de sute de kilometri a proviziilor din Normandia spre frontul din fața Liniei
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
situația de pe front a impus curățarea ambelor maluri ale estuarului râului Scheldt / Escaut pentru ca să permită folosirea portului Antwerp de vasele de aprovizionare aliate, ceea ce ar fi ușurat povara transportului pe distanțe de sute de kilometri a proviziilor din Normandia spre frontul din fața Liniei Siegfried. După ce forțele aliate reușiseră să debarce în Normandia în ziua Z (6 iunie 1944), Armata a 2-a britanică luptase neîncetat până în Țările de Jos și cuceriseră orașele Brussels (3-4 septembrie) și Antwerp.în ultimul caz, fusese
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
inclusiv prin măsuri precum inundarea terenurilor joase din estuar. Pierderile canadienilor în timpul luptelor de pe râul Scheldt, la care o contribuție importantă au avut-o greutățile create de terenul mlăștinos au dus în țară la izbucnirea unei crize a mobilizărilor pe front în 1944. După cinci săptămâni de lupte grele, în timpul cărora au fost organizate mai multe atacuri amfibii, Armata I canadiană - în rândul căreia fuseseră încadrate și subunități din alte țări, în principal britanice - a reușit în cele din urmă să
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
terestră dintre Zuid-Beveland și Walcheren. În cele din urmă, se poate afirma că, în ciuda pierderilor foarte grele, canadienii și-au atins obiectivele ordonate în prima fază. Acesta a fost momentul în care feldmareșalul Bernard Montgomery a sesizat situația favorabilă de pe front și a transformat deschiderea traficului prin estuarul Scheldt în prioritatea numărul 1 a Grupului de armate al 21-lea. Pentru aceasta, Armata a 2-a britanică a atacat spre vest, pentru curățarea Olandei la sud de elementele inamice la sud
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
au fost ocolite, iar Brigada a 6-a de infanterie canadiană a avut posibilitatea declanșării unui atac frontal după traversarea canalului cu bărci de asalt. Geniștii au reușit la rândul lor să construiască rapid un pod peste canal. După spargerea frontului de pe canal, întreaga apărare germană s-a prăbușit, iar peninsula Zuid-Beveland a fost curățată. A treia fază a bătăliei de pe râul Scheldt / Escaut s-a încheiat. La începerea celei de-a patra faze a bătăliei, doar Insula Walcheren de la vărsarea
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
capabili să își asume un așa risc”. [[Categorie:Bătălii în 1944|Scheldt]] [[Categorie:Bătăliile Germaniei|Scheldt]] [[Categorie:Bătăliile Regatului Unit|Scheldt]] [[Categorie:Bătăliile Canadei|Scheldt]] [[Categorie:Al Doilea Război Mondial - Teatrul de război european|Scheldt]] [[Categorie:Al doilea război mondial - Frontul european de vest|Scheldt]]
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
() a fost un ziarist, sindicalist și politician italian. Înscris în Partidul Național Fascist la Milano, el a fost lider sindical. În timpul celui de al Doilea Război Mondial a luptat în pe frontul francez și pe cel iugoslav. El s-a alăturat Republicii Sociale Italiene, ca exponent al . În această perioadă a publicat numeroase articole în sprijinul proiectului de , intrând în polemică cu ministrul economiei corporative pe tema presupusei întârzieri punerii sale în
Domenico Leccisi () [Corola-website/Science/336798_a_338127]
-
Marea Retragere a fost o retragere strategică a Armatei Imperiale Ruse din Galiția-Polonia în Primul Război Mondial. Soldații ruși slab echipați și depășiți numeric în anumite secțiuni ale frontului au suferit pierderi uriașe pe parcursul ofensivei de vară a Puterilor Centrale. Pe parcursul acestei perioade, Puterile Centrale au format patru noi armate germane: Armata a XI-a, Armata a XII-a, Armata Niemen și Armata de pe Bug. Echilibrul de putere pe
Marea retragere (Rusia) () [Corola-website/Science/336834_a_338163]
-
au suferit pierderi uriașe pe parcursul ofensivei de vară a Puterilor Centrale. Pe parcursul acestei perioade, Puterile Centrale au format patru noi armate germane: Armata a XI-a, Armata a XII-a, Armata Niemen și Armata de pe Bug. Echilibrul de putere pe Frontul de Est s-a schimbat dramatic 13 armate ale Puterilor Centrale înfruntau nouă armate rusești slăbite. Sub presiunea Kaiserului, Falkenhayn le-a oferit lui Hindenburg și Ludendorff permisiunea unei ofensive în regiune. Având în vedere aceste evoluții, Stavka a decis
Marea retragere (Rusia) () [Corola-website/Science/336834_a_338163]
-
1915 a fost unul dezastruos pentru Rusia, pierderea teritoriilor Poloniei, numărul mare de soldați luați prizonieri și prăbușirea sistemului de alimentare cu combustibil a provocat o criză politică internă gravă, însoțită de scăderea moralului trupelor forțate să se retragă. Linia frontului se întindea de la Marea Baltica la granița română urmând linia Riga-Jakobstadt-Dvinsk-Baranovichi-Pinsk-Dubno-Ternopil. O altă decizie majoră luată de comandamentul rus a fost adoptarea tacticii "pământului pârjolit" în teritoriile abandonate, care a fost însoțită de evacuarea forțată a populației. Pe 21 august 1915
Marea retragere (Rusia) () [Corola-website/Science/336834_a_338163]
-
câteva luni până când a fost mobilizat în Armata Roșie. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost mitralior tanchist, apoi a lucrat pe post de corespondent de război al ziarul "За Родину". a fost corespondentul militar al ziarului pe Frontul 2 Bielorus și pe Frontul de Vest. În 1943 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din URSS. Aderă la Partidul Comunist al Uniunii Sovietice în 1945. Demobilizat în anul 1945, a lucrat la ziarul "Беларусь "(1945-1962), apoi a fost redactor
Kastus Kireenka () [Corola-website/Science/336831_a_338160]
-
mobilizat în Armata Roșie. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost mitralior tanchist, apoi a lucrat pe post de corespondent de război al ziarul "За Родину". a fost corespondentul militar al ziarului pe Frontul 2 Bielorus și pe Frontul de Vest. În 1943 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din URSS. Aderă la Partidul Comunist al Uniunii Sovietice în 1945. Demobilizat în anul 1945, a lucrat la ziarul "Беларусь "(1945-1962), apoi a fost redactor-șef la ziarele "Бярозка" (1962-1972
Kastus Kireenka () [Corola-website/Science/336831_a_338160]
-
mai revenit niciodată de pe urma acestor suferințe. În urma arestării lui Raziel pe 19 mai 1939, Kalai a fost numit în funcția de "comandant-șef" al Irgunului. La prima întâlnire pe care a prezidat-o, Kalai a decis să acționeze pe două fronturi: continuarea acțiunilor de apărare împotriva arabilor și începerea operațiunilor împotriva administrației britanice după aprobarea de către Parlamentul britanic a Cărții Albe din 1939. În urma acestei politici, Irgun a comis acte de sabotaj împotriva infrastructurii, inclusiv contra oficiului poștal și al postului
Hanoch Kalai () [Corola-website/Science/336854_a_338183]
-
conștient că dispunea de efective reduse, cu care trebuia să respingă un atac puternic al germanilor - a cerut de la Haga să îi fie trimise întăriri importante. În zonă au fost trimise întăriri, cele mai multe venind de pe linia defensivă „Grebbe” sau de pe frontul de est, din „Fortăreața Olanda”. În timpul nopții și în primele ore ale dimineții, apărătorii Rotterdamului au primit întăriri venite din sectorul nordic al „Fortăreței Olanda”. Colonelul Scharroo a început reorganizarea pozițiilor defensive. El și-a plasat trupele de sub comandă de-
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
deplasat dinspre Volga spre Urali. S-a distins, apoi, în timpul luptelor de apărare a căii ferate transsiberiene. La sfârșitul lunii mai 1918 - atunci când bolșevicii, în înțelegere cu Puterile Centrale, au încercat dezarmarea voluntarilor cehoslovaci, pentru ca aceștia să nu ajungă pe Frontul de Vest - a ordonat atacul și a salvat decisiv, pe plan local, situația. Dispunând, inițial, numai de 2 mitraliere și 170 de puști, a rezistat, astfel, cu 1.000 de oameni în orașul Mariinsk - stație a căii ferate transsiberiene, împotriva
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
pentru Inovare Publică, Asociația ActiveWatch, Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice, Centrul FILIA, Asociația Funky Citizens, Asociația Română Anti-SIDA, Centrul de Resurse pentru Participare Publică, Fundația PACT, Centrul de Studii Juridice și Drepturile Omului, Asociația E-Romnja, Fundația Romanian Angel Appeal, Asociația FRONT, Asociația Expert Forum, Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități, Asociația Umanistă Română, Asociația Secular-Umanistă din România, Romani CRISS, dar și Asociația ACCEPT. Reprezentanții Asociației Neamunit și "Coaliția pentru Familie" au solicitat în luna septembrie Parlamentului să urgenteze procedurile parlamentare
Inițiativa de modificare a articolului 48 din Constituția României () [Corola-website/Science/337051_a_338380]
-
aromani. În 1910, după absolvirea liceului din Bitolia (Monastir), în Republică Macedonia de azi (liceu cu predare în limba română), se refugiază cu mama și bunica în România. Licențiat în 1916 al Școlii Superioare de Arhitectură din București, pleacă pe front pentru doi ani, unde este detașat la serviciul construcțiilor militare, divizia geniu. Realizează, în perioada interbelică, o mulțime de proiecte (180 de proiecte dintre care 130 au fost realizate) - locuințe individuale, blocuri de raport, arhitectura religioasă, stadion, arhitectura funerară, spital
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
intrarea în organica sa a Regimentului 1 Grăniceri. Divizia a făcut parte din organica Corpului I Armată. La intrarea în război, Divizia 23 Infanterie a fost comandată de generalul de brigadă Matei Castriș. Divizia a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, în perioada 25 august/7 septembrie 1916 - 8/21 decembrie 1916. La 8/21 decembrie 1916, Divizia 23 Infanterie se desființează. Grupul de acoperire "Olt-Lotru" s-a constituit în perioada premergătoare intrării în război, cu misiunea de a asigura
Divizia 23 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337105_a_338434]
-
controlul asupra economiei, resurselor și armatei polonezecu alte cuvinte, atât timp cât el devenea practic un conducător-marionetă. Pretendenții germani la tron erau din casele regale din Saxonia, Württemberg și Bavaria. Bavaria a cerut ca prințul Leopold, comandantul suprem al forțelor germane de pe Frontul de Est, să devină noul monarh. Candidatul din Württemberg era ducele Albrecht, deoarece el aparținea liniei catolice a dinastiei. Pretențiile la tronul polonez se bazau pe Frederick Augustus I de Saxonia, care fusese făcut duce de Varșovia de către Napoleon în timpul
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
jurământul și au fost arestați, fapt care l-a determinat pe generalul von Beseler să-l aresteze pe asociatul lui Piłsudski, , și să-l închidă în Germania. În luna august, restul Legiunilor, aproximativ zece mii de soldați, au fost transferați pe Frontul de Est. Mareșalul Coroanei, Niemojowski, a demisionat la 6 august și a Consiliul s-a desființat la 25 august. După întreruperea funcționării Comisiei Temporare a Consiliului Provizoriu de Stat (), Puterile Centrale au introdus o constituție provizorie, "brevetul", la 12 septembrie
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
în 1920 drept singurul diplomat care a rămas în Varșovia în timpul Războiul Polono-Sovietic și a fost ales papă cu numele de Pius al XI-lea în anul 1922. După ce a germanilor din 1918 nu a reușit să câștige războiul pe Frontul de Vest, Generalul Ludendorff a propus în luna septembrie să se ceară pace pe baza planului prezentat de președintele american Wilson în ianuarie 1918 în ale sale Paisprezece Puncte, care, în ceea ce privește Polonia, cerea crearea unui „stat polonez independent ... garantat prin
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
Patra Împărțire a Poloniei”, ceea ce a dus la o „grevă generală politică” la Varșovia, pe 14 februarie și la demisia administrației lui mai târziu în aceeași lună. Părți ale corpului auxiliar polonez de sub comanda lui au protestat față de rapt părăsind frontul austro-rus și plecând în Ucraina, pentru a se întâlni cu detașamentele poloneze care dezertaseră din armata țaristă. După o aprigă la Kaniów în mai, resturile acestor trupe au fost internate în tabere de prizonieri, deși Haller a reușit să fugă
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
de alocare a forțelor militare pentru îndeplinirea acestuia. Planul a fost întocmit de Marele Cartier General, condus de generalul Constantin Prezan, în iarna 1916/1917, coordonat cu comandamentul forțelor ruse din România și aprobat de regele Ferdinand, în calitate de comandant al Frontului român. Deși planul urmărea îndeplinirea obiectivului politic fundamental - eliberarea teritoriului ocupat, planul a trebuit să țină seama și să fie armonizat cu cerințele concrete rezultate din configurația frontului, solicitările aliaților, existența a trei armate ruse pe teritoriul național, având propriile
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
forțelor ruse din România și aprobat de regele Ferdinand, în calitate de comandant al Frontului român. Deși planul urmărea îndeplinirea obiectivului politic fundamental - eliberarea teritoriului ocupat, planul a trebuit să țină seama și să fie armonizat cu cerințele concrete rezultate din configurația frontului, solicitările aliaților, existența a trei armate ruse pe teritoriul național, având propriile obiective etc. În perioada 2/15-3/16 noiembrie 1916 se desfășoară la sediul Cartierului General francez de al Chantilly o conferință interaliată de planificare, la care au participat
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
sau reprezentanți ai acestora din toate țările Antantei. România a fost reprezentată de colonelul Ioan Rășcanu, fostul șef al Secției operații din Marele Cartier General. Conferința a stabilit proiectul planului general de operații al Antantei pentru anul 1917. Referitor la frontul românesc, planul prevedea o operație ofensivă în primăvara lui 1917, în cadrul ofensivei generale preconizate la nivelul alianței, dar lăsând la latitudinea autorităților militare ruse să stabilească direcția loviturii principale și numărul de lovituri rezervate pentru Frontul de est. Forma inițială
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]