KorAP: Find »[drukola/base=maghiar & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...774 775 776 ...786 >

19,631 matches

Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286

acum croite și promovate cu un ochi la inspirația „radicală” și „proletară”: blugi, cămăși cadrilate, dar și bocanci, jachete de culoare Închisă și șepci de piele à la Lenin (sau variante de fetru, amintind de „șepcile Kossuth” purtate de revoluționarii maghiari În secolul al XIX-lea). Modă politizată care nu a „prins” În Marea Britanie, dar care era practic, la sfârșitul deceniului, o uniformă pentru radicalii germani și italieni și discipolii lor din mediul studențesc 7. Straiele hipioților, drapate În stil gitan

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
responsabilități politice, erau eșecuri cu adevărat seducătoare. Astfel, În anii ’60 a fost redescoperită Rosa Luxemburg, socialista evreică poloneză asasinată de soldații germani din Frei Korps la Berlin, În ianuarie 1919, Într-o revoluție sortită eșecului; György Lukács, gânditorul comunist maghiar care a propus, În scrierile sale din anii ’20, o alternativă la interpretările comuniste oficiale ale istoriei și literaturii, fiind apoi forțat să le abjure; și mai ales Antonio Gramsci, cofondator al Partidului Comunist Italian și autor al unei serii

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
normală să-și reia cursul. În fața acestei alegeri, partidele-stat comuniste optau invariabil pentru anormalitate economică. Între timp Însă, regimurile erau interesate mai ales de stabilitate. Existau pentru aceasta trei modele concurente: primul, kadarismul, nu era ușor de exportat - strategia liderului maghiar era chiar aceea de a asigura autoritățile de la Kremlin că nu există un „model maghiar”, ci cel mult o soluție practică parțială pentru dificultățile locale. Ungaria avea, Într-adevăr, o situație unică: cu cinism, Kádár flutura În fața conaționalilor dornici de

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Între timp Însă, regimurile erau interesate mai ales de stabilitate. Existau pentru aceasta trei modele concurente: primul, kadarismul, nu era ușor de exportat - strategia liderului maghiar era chiar aceea de a asigura autoritățile de la Kremlin că nu există un „model maghiar”, ci cel mult o soluție practică parțială pentru dificultățile locale. Ungaria avea, Într-adevăr, o situație unică: cu cinism, Kádár flutura În fața conaționalilor dornici de călătorii, ca pe un soi de premiu de bună purtare, perspectiva accesului liber la Occidentul

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
internațională a muncii În blocul comunist. Dar șefii de partid de la București nu aveau de gând să se limiteze la aprovizionarea economiilor comuniste mai avansate și prospere cu alimente și materii prime. După ce fuseseră complici la stăvilirea și Înăbușirea revoltei maghiare, românii au obținut retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul național În 1958 și au adoptat o cale din ce În ce mai independentă. Sub Dej și (din 1965) sub Ceaușescu, România a refuzat să se implice În disputele Moscovei cu China și chiar a refuzat

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
pe loc opoziția intelectuală apărută În 1967, asta nu Înseamnă că nu au Încercat. Dar erau Împiedicați de două constrângeri: nevoia de a continua reformele economice recent implementate (ceea ce presupunea o anumită deschidere și toleranță față de opiniile divergente după modelul maghiar) și dificultățile apărute În Slovacia. Ceho-Slovacia (cum i s-a spus inițial) a fost dintotdeauna un stat problematic și dezechilibrat. Minoritatea solvacă din sudul și estul țării era mai săracă și mai rurală decât cehii din nord-vest. Eliberați de sub stăpânirea

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
și dificultățile apărute În Slovacia. Ceho-Slovacia (cum i s-a spus inițial) a fost dintotdeauna un stat problematic și dezechilibrat. Minoritatea solvacă din sudul și estul țării era mai săracă și mai rurală decât cehii din nord-vest. Eliberați de sub stăpânirea maghiară În 1918, slovacii erau rudele sărace În Cehoslovacia multietnică dintre cele două războaie mondiale, iar Praga nu-i trata Întotdeauna bine. Astfel, mulți politicieni slovaci au Întâmpinat cu bucurie scindarea țării În 1939 și apariția, sub oblăduirea naziștilor, a unui

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
doar un reflex sau un compromis retoric. Dimpotrivă: ideea că exista o „a treia cale”, un socialism democratic compatibil cu instituții libere, care să respecte libertățile individuale și scopurile colective, aprinsese imaginația studenților cehi, ca și pe cea a economiștilor maghiari. Diferența dintre stalinismul discreditat al generației Novotný și idealismul reînnoit al erei Dubček era neîndoielnică - chiar și pentru membrii de partid, sau mai ales pentru ei11. Cum afirma Jiøi Pelikán În prefața la al treilea raport despre procesele politice cehe

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
regăsită Într-un proiect socialist Întinerit. Dacă Dubček a făcut această eroare de calcul fatală, e fiindcă reformiștii cehi Înțeleseseră greșit lecția din 1956. Ei credeau că vina lui Imre Nagy fusese ieșirea din Pactul de la Varșovia și declarația neutralității maghiare. Câtă vreme Cehoslovacia rămânea ferm În Pact și era incontestabil aliata Moscovei, Brejnev și colegii lui aveau să-i lase În pace. Dar În 1968, Uniunii Sovietice Îi păsa mai puțin de securitatea militară și mai mult de faptul că

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
soția unui romancier sovietic aflat În Închisoare). Unitățile militare est-europene implicate În invazia Cehoslovaciei fuseseră făcute să creadă că apărau țara de invadatori vest-germani sau americani; unele dintre ele au trebuit retrase discret, fiindcă loialitatea lor (mai ales a trupelor maghiare staționate În Slovacia) devenise Îndoielnică. În Polonia, cum am văzut, evenimentele de la Praga au stimulat protestele studențești și, În același timp, au determinat guvernul să le pună capăt. În aprilie 1969, la Riga, capitala Lituaniei, studenta evreică Ilia Rips și-

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
socialism ți se estompează. Dar În același timp ești conștient că ea are legătură directă cu arma automată care te Împunge În spate”. Această legătură a marcat un punct de cotitură definitiv În istoria comunismului, mai mult chiar decât tragedia maghiară din 1956. Iluzia că era posibil să reformezi comunismul, că stalinismul fusese o direcție greșită, o greșeală care mai putea fi corectată, că idealurile fundamentale ale pluralismului democratic ar putea cumva deveni compatibile cu structurile marxismului colectivist - această iluzie a

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
mult, prin Însăși natura lor, drepturile constituționale dovedesc oficial existența persoanelor ca atare: persoane care au pretenții unele de la altele și fiecare de la comunitate. Ele descriu un spațiu Între individul lipsit de apărare și statul atotputernic. Așa cum recunoștea tânărul teoretician maghiar Miklós Haraszti, mișcarea pentru „drepturile omului” echivala cu afirmația că rectificarea defectelor comunismului consta nu Într-un comunism mai bun, ci În constituirea - or reconstituirea - societății civile (adică „burgheze”). Ironia conținută În deturnarea programului marxist și Înlocuirea statului socialist cu

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Miklós Németh, ultimul prim-ministru comunist al Ungariei, a recunoscut acest lucru câțiva ani mai târziu. Împrumutul de un miliard de mărci germane acordat de Bonn În octombrie 1987 și prezentat de politicienii vest-germani drept o contribuție la „reforma” economică maghiară a fost În realitate utilizat astfel: „Am cheltuit două treimi din el pe dobânzi și ce a mai rămas, pe importul de bunuri de consum, ca să atenuăm impresia de criză economică”. În Ungaria anului 1985, oficial, deficitul de cont curent

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
și din punct de vedere cantitativ. Sarcinile de plan stabilite arbitrar de la centru, penuria endemică, aprovizionarea deficitară și absența indicatorilor de preț și piață paralizau practic orice inițiativă. „Reforma” Într-un astfel de sistem, după cum indicau de multă vreme economiștii maghiari și din alte țări comuniste, trebuia să Înceapă cu descentralizarea mecanismelor de decizie și de stabilire a prețurilor. Însă aceasta se lovise de obstacole insurmontabile. În afara republicilor baltice, nimeni din Uniunea Sovietică nu știa din experiență ce Înseamnă agricultura independentă

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
la adresa partidului. Disimularea și manevrele discrete păreau de preferat, Îndeosebi pentru cei care Își aduceau aminte de 1956. Iar viața În Ungaria lui János Kádár era anostă, dar suportabilă. În realitate Însă, după cum am văzut În capitolul precedent, economia oficială maghiară nu stătea mai bine decât cea poloneză, În pofida variilor reforme și a Noilor Mecanisme Economice. Economia paralelă („neagră”) era, de fapt, cea care le permitea multor unguri să aibă un standard de viață puțin mai ridicat decât cel al vecinilor

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
cea poloneză, În pofida variilor reforme și a Noilor Mecanisme Economice. Economia paralelă („neagră”) era, de fapt, cea care le permitea multor unguri să aibă un standard de viață puțin mai ridicat decât cel al vecinilor. Însă, după cum indicau statisticile sociologilor maghiari, țara suferea de inegalități semnificative care afectau nivelul veniturilor, Îngrijirea medicală și asigurarea de locuințe; mobilitatea și asistența socială erau În urmă față de Vest, iar populația era afectată de suprasolicitare (mulți oameni aveau două sau chiar trei slujbe), un nivel

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Europa de Est. Motive de nemulțumire existau, așadar. Însă nu exista o opoziție politică organizată. Deși În decursul anilor ’80 apăruseră unele organizații independente, domeniul lor de activitate se limita la probleme ecologice sau proteste față de tratamentul la care era supusă minoritatea maghiară din România - o cauză pentru care puteau conta pe aprobarea tacită a comuniștilor. Din acest motiv a fost tolerat oficial Forumul Democrat Maghiar, organizație vădit naționalistă Înființată În septembrie 1987. Ungaria rămânea o „republică socialistă”, așa cum o descria În mod

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
lor de activitate se limita la probleme ecologice sau proteste față de tratamentul la care era supusă minoritatea maghiară din România - o cauză pentru care puteau conta pe aprobarea tacită a comuniștilor. Din acest motiv a fost tolerat oficial Forumul Democrat Maghiar, organizație vădit naționalistă Înființată În septembrie 1987. Ungaria rămânea o „republică socialistă”, așa cum o descria În mod oficial Constituția revizuită În 1972. Diferențele de opinie și criticile erau În mare parte posibile doar În cadrul partidului, deși În alegerile din iunie

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
din 1956, la Înăbușirea căreia jucase un rol major. În ciuda imaginii destul de favorabile pe care o avea peste hotare, pentru maghiari el era personificarea minciunii oficiale pe care se baza „comunismul de gulaș”, și anume aceea că mișcarea de reformă maghiară nu fusese nimic altceva decât o „contrarevoluție”. Kádár era exponentul viu al conspirației tăcerii care Îl Înconjurase pe Imre Nagy după răpire, procesul secret și execuția și Înmormântarea și mai secrete petrecute În urmă cu trei decenii 19. Înlăturarea lui

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
viu al conspirației tăcerii care Îl Înconjurase pe Imre Nagy după răpire, procesul secret și execuția și Înmormântarea și mai secrete petrecute În urmă cu trei decenii 19. Înlăturarea lui Kádár a avut darul să sugereze că În viața publică maghiară se petrecuse o mutație fundamentală - impresie confirmată atunci când succesorii lui au permis apariția Fidesz (Alianța Tinerilor Democrați, un grup de tineri disidenți comuniști și necomuniști), ba mai mult, În noiembrie 1988 au autorizat În mod oficial apariția partidelor politice independente

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
controlul asupra țării dacă nu se reconcilia cu propriul său trecut - a fost anunțata intenție a conducătorilor comuniști ai Ungariei de a reînhuma rămășițele pământești ale lui Imre Nagy. În același timp, Imre Pozsgay și alți reformiști din Biroul Politic maghiar și-au convins colegii să formeze o comisie de investigare a evenimentelor din 1956 și să le redefinească În mod oficial: ele nu mai reprezentau o „contrarevoluție”, ci o „revoltă populară Împotriva unui regim oligarhic care dezonorase națiunea”. Pe 16

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
era admis faptul că partidul a trăit, a propovăduit și a impus o minciună. Când János Kádár a murit, după trei săptămâni - În aceeași zi În care Curtea Supremă a Ungariei pronunța decizia de reabilitare completă a lui Nagy -, comunismul maghiar a murit și el. Mai rămâneau doar formalitățile de deces: s-a eliminat „rolul conducător” al partidului, au fost programate alegeri pluripartite pentru luna martie a anului următor, iar pe 7 octombrie comuniștii - Partidul Muncitoresc Socialist Ungar - și-au schimbat

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
comuniștii - Partidul Muncitoresc Socialist Ungar - și-au schimbat numele În Partidul Socialist Ungar. Pe 23 octombrie, parlamentul, compus Încă În majoritate din deputați comuniști aleși sub vechiul regim al partidului unic, a votat schimbarea numelui țării În Republica Ungară. „Revoluția” maghiară din 1989 a avut două trăsături distinctive. Prima, așa cum am văzut, este că a fost singurul caz În care tranziția de la un regim comunist la un adevărat sistem pluralist s-a făcut În Întregime din interior. Al doilea lucru demn

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
au reușit să treacă frontiera austro-ungară, care Încă era Închisă, Însă majoritatea au rămas În Ungaria. Până la Începutul lunii septembrie, În Ungaria se adunaseră 60.000 de cetățeni din RDG - În așteptare. Întrebat Într-un buletin de știri al televiziunii maghiare din 10 septembrie care va fi răspunsul guvernului dacă acești oameni Încep să se deplaseze spre vest, ministrul de Externe maghiar Gyula Horn a răspuns: „Îi vom lăsa să treacă fără multă tevatură și presupun că austriecii le vor da

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Ungaria se adunaseră 60.000 de cetățeni din RDG - În așteptare. Întrebat Într-un buletin de știri al televiziunii maghiare din 10 septembrie care va fi răspunsul guvernului dacă acești oameni Încep să se deplaseze spre vest, ministrul de Externe maghiar Gyula Horn a răspuns: „Îi vom lăsa să treacă fără multă tevatură și presupun că austriecii le vor da drumul”. Ușa spre Vest era În mod oficial deschisă: În următoarele 72 de ore, 22.000 de est-germani s-au năpustit

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]