21,085 matches
-
ca un Castru din sec. II - III, Epoca romană, aflat în satul Poiana; comuna Ciuperceni, locația "La Culă”. În Repertoriul Arheologic Național, situl arheologic de la Poiana - "La Culă" - situat la 400 m pe malul stâng al Dunării Epoca medievală, Epoca romană / sec. XIV, sec. II - III este înscris la Cod RAN 151727.01.
Castrul roman de la Ciuperceni () [Corola-website/Science/316012_a_317341]
-
număr mai mic de pietre prețioase. Modelele devin mai simple și sunt inspirate din natură. Bulgari se îndepărtează astfel de regulile stricte ale școlii franceze și creează un stil unic inspirat de clasicismul greco-roman, de renașterea italiană și de școala romană de producție a bijuteriilor din secolul al XIX-lea.. Boom-ul economic postbelic a permis revenirea creațiilor din metal alb încrustat cu pietre prețioase și mai ales cu diamante. La sfârșitul anilor 50, Bulgari preferă forme mai simple . în locul modelelor
BVLGARI () [Corola-website/Science/316018_a_317347]
-
et Cyrenaica la Vest și Iudeea (denumită mai târziu Arabia Petraea) spre est. Egiptul va servi drept producător major de cereale pentru nevoile imperiului roman. După ce Roma a preluat controlul s-au făcut multe schimbări politice în Egipt. Efectul cuceririi romane a fost la început de consolidare a poziției grecilor și a elenismului împotriva influențelor egiptene. Unele dintre funcțiile anterioare din timpul domniei lui Ptolemeu au fost păstrate, altele s-au schimbat. Romanii au făcut schimbări importante în sistemul administrativ, care
Egipt (provincie romană) () [Corola-website/Science/316081_a_317410]
-
precum și administrarea justiției. Resursele economice pe care acest guvern imperial dorea să le exploateze erau aceleiași încă din perioada dinastiei Ptolemeică, dar dezvoltarea unor sisteme de impozitare mult mai complexe și mai sofisticate a fost un semn clar al dominației romane. Taxele atât în numerar cât și și natură au fost evaluate pe teren, și o mulțime diversă de taxe mici în numerar precum și taxele vamale au fost colectate de către funcționarii desemnați. Cantități masive de cereale din Egipt au fost expediate
Egipt (provincie romană) () [Corola-website/Science/316081_a_317410]
-
atât pentru a alimenta populația din Alexandria, dar și pentru export în Roma. În ciuda reclamațiilor frecvente de opresiune și extorcare de fonduri de la contribuabili, nu este evident faptul că ratele de impozitare oficiale au fost foarte mari. De fapt, guvernul roman a încurajat în mod activ procesul de privatizare a terenurilor și creșterea întreprinderilor private în procesul de fabricație, comerț, și comerț, precum și ratele scăzute de impozitare în favoarea proprietarilor privați și antreprenori. Oamenii mai saraci își câștigau traiul muncind la proprietarii
Egipt (provincie romană) () [Corola-website/Science/316081_a_317410]
-
nivel destul de ridicat. Cea mai bogată provincie deținea o forță militară foarte mică. Amenințarea ce un embargo asupra exportului de bunuri de cereale, vitale pentru aprovizionarea capitalei imperiului Roma era evidentă. Securitate internă era aigurată de prezența a trei legiuni romane (mai târziu numărul lor s-a redus la două legiuni), fiecare cu aproximativ 6.000 de oameni. Mai se găseau și mai multe cohortele de auxiliari. În prima decadă a imperialismului statului roman s-a încercat o expansiune spre est
Egipt (provincie romană) () [Corola-website/Science/316081_a_317410]
-
fiecare cu aproximativ 6.000 de oameni. Mai se găseau și mai multe cohortele de auxiliari. În prima decadă a imperialismului statului roman s-a încercat o expansiune spre est și spre sud. Cea mai mare parte a primelor trupelor romane staționate în Egipt erau majoritar formate din greco-macedoneni și egipteni nativi, după ce armata Egiptului Ptolemaic se desfințase, iar oamenii treceau în serviciul Romei. Romanii au fost în cele din urmă majoritari. Structura socială în Egipt sub dominație romană a fost
Egipt (provincie romană) () [Corola-website/Science/316081_a_317410]
-
primelor trupelor romane staționate în Egipt erau majoritar formate din greco-macedoneni și egipteni nativi, după ce armata Egiptului Ptolemaic se desfințase, iar oamenii treceau în serviciul Romei. Romanii au fost în cele din urmă majoritari. Structura socială în Egipt sub dominație romană a fost unică și complicată. Pe de o parte, romanii au continuat să folosească multe din aceleași tactici de organizare care au fost în loc sub Dinastia Ptolemeică. În același timp, romanii considerau grecii din Egipt ca fiind "egipteni", o idee
Egipt (provincie romană) () [Corola-website/Science/316081_a_317410]
-
Evreii, care erau foarte elenizați în general, au avut propriile lor comunități, separate de greci și de egiptenii nativi. Romanii au început un sistem de ierarhie socială care se baza pe apartenența etnică și pe locul de reședință. În afară de cetățenii romani și cetățenii greci din orașele grecești au avut cel mai înalt statut; în timp ce egiptenii din mediul rural aveau cel mai jos statut. Dioceza Egipt cuprindea Egiptul și Cirenaica. Deoarece Egiptul avea statutul special de domeniu al coroanei, un grânar bogat
Egipt (provincie romană) () [Corola-website/Science/316081_a_317410]
-
din vremea teatrului grecilor antici, care includeau muzica și dansul în comediile și tragediile lor de pe scenă din al V-lea secol î. Hr. Dramaturgii Eschil și Sofocle au compus ei înșiși muzica penru piese și au coregrafiat dansurile corului. comedii romane din secolul III î. Hr. al lui Plaut includea cântece, dans și orchestrație. Romanii au introdus inovații tehnice. De exemplu, au făcut pașii de dans mai ușor de auzit în teatrele largi și în aer liber, căci actorii romani și-au
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
corului. comedii romane din secolul III î. Hr. al lui Plaut includea cântece, dans și orchestrație. Romanii au introdus inovații tehnice. De exemplu, au făcut pașii de dans mai ușor de auzit în teatrele largi și în aer liber, căci actorii romani și-au atașat folii de metal numite ""sabilla"" pe încălțăminte;- au fost primii pantofi de tap. Până în Evul Mediu, teatrul din Europa era consistituit mai ales din menestreli călători și mici trupe de interpreți care cântau și făceau comedie. În
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
au reîntors la formatul de spectacol, care era de succes în anii 1980, în spectacole ca "Fantoma de la Operă" și "Starlight Express", amintind de bufonadă, care au fost puse în scenă uneori, de-a lungul istoriei teatrului, din vremea străvechilor romani, care puneau în scenă bătălii pe mare. Exemple pot fi găsite în adaptările muzicale ale "Gone With the Wind" (2008) și "The Lord of the Rings" în Londra (2007), considerată a fi cea mai mare producție pe scenă din istoria
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
dacă, ca și latina, având origini comune într-un filon indo-european. Așezand pe 3 coloane cuvinte din dicționar corespunzatoare limbii române, latine și sanscrite, Dulcu ne arată apropierea fondului nostru etimologic de limba sanscrită, mai mult decât de limba cotropitorilor romani. Teoria se pierde în negura timpurilor, în migrația lui Rama, plecat de pe meleagurile hiberboreene (prin Tărtăria, via Summer), pe meleagurile Indiei de astăzi. Prin migrația indo-europeana, limba latina, provenind din acest filon, s-a întors, după al doilea război dacic
Elie Dulcu () [Corola-website/Science/316163_a_317492]
-
Ex.20.1), decalogul samaritean începe cu „Să nu ai alți Dumnezei, în afară de Mine”. A zecea poruncă în decalogul samaritean, denumită porunca Muntelui Garizim, afirmă că acest munte este locul unde va fi ridicat un altar lui Dumnezeu. În timpul ocupației romane și bizantine, samaritenii s-au bucurat de autonomie. Însă, după cucerirea musulmană nu au fost recunoscuți ca făcând parte din Poporul Cărții. Comunitatea mamă se află azi la Sihem și în împrejurimi, cu o ramură la Holon aproape de Tel-Aviv. Ei
Samariteni () [Corola-website/Science/316201_a_317530]
-
ziua de 2 octombrie. Sărbătoarea a fost scoasă în anul 1969 din martirologiul romano-catolic, pe motiv că nu există informații suficiente despre existența celor doi sărbătoriți. Biserica romano-catolică îl venerează în continuare pe sfântul Ciprian de Cartagina, aflat în martirologiul roman pe ziua de 14 septembrie. Plasat relativ vag în sinaxarele românești ca trăind ""pe vremea împărăției lui Deciu"", 249 - 251, dar menționând și prezența unui "împărat Claudiu" (fie Claudius II, 268 - 270, fie Claudius Tacitus, 275-276, sau doar un guvernator
Ciprian și Iustina () [Corola-website/Science/316231_a_317560]
-
San Cibrao". Sărbătorit în ritul latin încă din secolul al treisprezecelea, a fost înlăturat din calendarul romano-catolic al sfinților, împreună cu Iustina, în anul 1969, din cauza lipsei de evidențe istorice. Numele lor au fost înlăturate și din lista oficială a martirologiei romane în 2001 - listă în care se regăsesc, însă, alți cinci sfinți numiți "Ciprian" și două sfinte "Iustina". Catolicii tradiționaliști continuă să celebreze memoria acestor sfinți martiri, pe 26 septembrie. Legenda trebuie să se fi creat încă din secolul al patrulea
Ciprian și Iustina () [Corola-website/Science/316231_a_317560]
-
și golurilor fiind decorative în sine. Cât privește mozaicul mural sau pavimental cu implicarea ceramicii, aceasta este o istorie care se pierde în trecutul antic al Egiptului și al Persiei. Tehnica a fost preluată de greci și de la aceștia de către romani. O adevărată afirmare a mozaicului a avut loc în sec. VI d. Hr. când la Constantinopol se produce o adevărată revoluție tehnică în arta murală, folosit până atunci cu precădere pentru pavimente și pardoseli, ia acum locul picturii cu tempera
Arte decorative () [Corola-website/Science/316236_a_317565]
-
comportat noii stăpâni ai ținutului, romanii. În ultimele decenii dinaintea erei noastre, cultura lor a fuzionat treptat cu civilizația galilor celtici. În anul 27 î. Hr., împăratul Octavian Augustus a întemeiat provincia Galia Narbonensis, alegând drept capitală orașul Narbonne, numit de romani Narbo Martius. Așezarea avea, la vremea respectivă, acces direct la mare, prin delta fluviului Aude. Din acea perioadă s-a păstrat Horreum, un complex subteran de grânare și de jgheaburi pentru cereale, din secolul I î. Hr. Mai târziu, orașul a
Golful Lion () [Corola-website/Science/316322_a_317651]
-
În „Cartea Macabeilor” (din Septuaginta) se menționează atacul monarhului seleucid Antioh Epifanul și atrocitățile comise de acesta împotriva evreilor și a celor de religie iudaică. Astăzi, sărbătoarea Hanuka comemorează victoria macabeilor împotriva acestei monarhii siriene. Mai multe scrieri greci sau romane, cum ar fi cea a lui Manase de Patras, Apion sau Plutarh, reiterează în mod peiorativ mitul conform căruia evreii s-ar închina unui "chip cioplit" în formă de porc, vițel de aur. Istoricul Iosephus Flavius le consideră afirmații nefondate
Cronologia antisemitismului () [Corola-website/Science/320013_a_321342]
-
mii de evrei au fost uciși în Alexandria, așa cum ne relatează Philon din Alexandria în scrierea "Flaccus". Claudius interzice evreilor să participe la adunări; ulterior acesta îi va expulza din Roma, lucru evocat de Suetoniu. Marea Revoltă a Evreilor împotriva romanilor este înăbușită de Vespasian și apoi de Titus. Iosephus Flavius descrie evenimentul situându-se de partea romanilor susținând că Titus a întreprins cu moderație asediul Ierusalimului din anul 70. Apion din Alexandria susține că evreii ar participa la ritualuri sângeroase
Cronologia antisemitismului () [Corola-website/Science/320013_a_321342]
-
Claudius interzice evreilor să participe la adunări; ulterior acesta îi va expulza din Roma, lucru evocat de Suetoniu. Marea Revoltă a Evreilor împotriva romanilor este înăbușită de Vespasian și apoi de Titus. Iosephus Flavius descrie evenimentul situându-se de partea romanilor susținând că Titus a întreprins cu moderație asediul Ierusalimului din anul 70. Apion din Alexandria susține că evreii ar participa la ritualuri sângeroase soldate cu sacrificii umane. Juvenal scrie poezie antievreiască. Iosephus Flavius de asemenea plăsmuiește o serie de mituri
Cronologia antisemitismului () [Corola-website/Science/320013_a_321342]
-
soldate cu sacrificii umane. Juvenal scrie poezie antievreiască. Iosephus Flavius de asemenea plăsmuiește o serie de mituri antisemitice în lucrarea "Împotriva lui Apion. Tacitus scrie o polemică anti-iudaică în lucrarea sa "Historiæ". Aceasta are ca punct de plecare intoleranța lumii romane politeiste față de monoteismul promovat de iudaism. Dio Cassius în "Istoria Romei", precum și Eusebiu din Cezareea în "Historia Ecclesiastica", precum și o serie de papirusuri egiptene descriu cum mii de evrei sunt uciși în timpul unor războaie civile din Egipt, Cipru și Cyrenaica
Cronologia antisemitismului () [Corola-website/Science/320013_a_321342]
-
Apostatul permite evreilor să se reîntoarcă în Ierusalim și să reconstruiască Templul. Ioan Chrysostom din Antiohia scrie opt predici împotriva evreilor, intitulate "Adversus Judaeos". În Callinicum, o mulțime de creștini, la invitația episcopului local, arde și jefuiește o sinagogă. Împăratul roman Teodosiu I pedepsește pe atacatori ordonându-le să refacă lăcașul de cult evreiesc. Episcopul de Milano, Aurelius Ambrosius (devenit ulterior "Sfântul Ambrozie") se opune cu vehemență cererii împăratului și acesta din urmă renunță la plata daunelor. Împăratul Honorius al Imperiului
Cronologia antisemitismului () [Corola-website/Science/320013_a_321342]
-
a fost regele Romei între anii 578 î.H.-534 î.H. Conform legendelor din cei 7 împărați legendari ai Romei, 3 erau de origine etruscă. Servus Tullius era cel de-al șaselea rege roman, fiind urmașul lui Tarquinius Priscus. a preluat tronul în anul 578 î.H. El este considerat înfăptuitorul unor reforme importante: legendele spun că el ar fi construit un sanctuar pe colina Aventin și se crede că tot el a construit
Servius Tullius () [Corola-website/Science/320097_a_321426]
-
omorât de către fiica sa, Tullia, care era soția lui Tarquinius Superbus, care avea să devină ultimul rege al Romei. Acesta a domnit între 534 și 509 î.H. Servius Tullius a fost înfăptuitorul celor mai importante reforme anterioare de Republicii romane. ,Istoria lumii pentru toți. Antichitatea”, autori: Magda Stan, Cristian Vornicu
Servius Tullius () [Corola-website/Science/320097_a_321426]