22,212 matches
-
de debut semne definitive ale unor destine literare. La prima lor carte, poeții caută formule originale, instituie lumi, Îmbină secvențe de poeticitate și ajung de multe ori să pună laolaltă poeme Între care există un pronunțat „écart” valoric. O excepție fericită o constituie volumul Alinei Tăcu, ,,Corabia portugheză” (Editură Moldova, 1996), În care unitatea de profunzime este susținută de o sensibilitate aparte. Întregul volum este un tur de forță poetic. Semnificațiile se Împletesc, În straturile cele mai adânci, Încă de la primul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Nicolae Labiș. Născut la Onești, la 19 noiembrie 1969, Alexandru Malin Tăcu debutează la 9 ani În revistă ,,Cronică”. Considerat un talent precoce - și În acest caz evoluția să lirica este similară celei a poetului din Malini, cu care, coincidență fericită, se Întâlnește, iată, si In prenume - Malin -, Alexandru Malin Tăcu are parte de o moarte stranie, rămasă și azi Învăluita În mister, cu numai câtva timp Înainte de a primi de la Ministerul de Interne pașaportul pentru plecarea definitivă În America, În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și respirația lor trezea la viață puterea cuvântului. În ochii tăi se oglindea sufletul tânăr, dornic de a fi...Gândul tău era gândul adevărului. În mână ta sufletul condeiului atingea valurile talentului. Ironia sorții Însă nu a uitat de cei fericiți și ne-a zdrobit cetatea. Bucuriile s-au transformat În lacrimi de sânge, prietenia s-a prăbușit de pe cele mai Înalte culmi, speranțele se târăsc pe pământul sterp iar tu rămâi imortalizat pe peliculă nemuririi. Pe acest loc s-a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
aprilie 1987 ,,...Greu plutește peste noi Încă un zâmbet care a plecat. Ți-a venit un prieten, Mircea, vezi de ai grijă de el. Sunteți doi, două locuri goale, două suflete ce le avem mereu lângă noi, În noi. Sunt fericită că nu ești singur acolo... Suntem cu tine, cu Mircea, sunteți cu noi, o salba de suflete. Să zbor, pe aripi de fericire. Ce urâtă singurătate! Nu, să vii spre mine Să zbori pe aripi de fericire. Să fii singur
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Cronică” la vârsta de 9 ani, era laureat al mai multor concursuri de literatură. După câteva săptămâni de la moarte, lui Malin Îi șosea pașaportul pentru plecarea definitivă În SUA! Iar revista 160 ieșeana continuă o tradiție de 20 de ani, fericit materializata acum Într-o carte. Fundația pomenita are drept scop descoperirea și afirmarea tinerelor talente. În masivă antologie (peste 370 de pagini) sunt publicați ,,puii de scriitori” (și de pictori) care visează să-și vadă ,,numele adunat pe-o carte
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
dar ceea ce am citit În materiale, se situează dincolo de credibil. Faptul că ați creat o FUNDAȚIE cu numele lui, ca Întrețineți vie flacăra acestui mare suflet de om și poet, este mai mult decat meritoriu. În plus, faceți atâția copii fericiți oferindu-le generoasă dumneavoastră ospitalitate În cadrul Fundației, multi bucurându-se de premii substanțiale, ca o recunoaștere a talentului lor. Sunt convins că unii dintre aceștia Își vor aduce aminte peste ani și ani de Fundație, și vor alătura succeselor ce
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
la șefi și am fost scos la apel și bătut chiar de generalul Nicolschi. M-am trezit pe la o bucată de noapte În morgă Închisorii, În pielea goală. Nu sunt sigur dacă astea sunt amintiri triste, sau care mă fac fericit”. Dosarul Tăcu, peste ani „În 1983, pe data de 3 martie, secr cunoscutul Leonard a dispus deschiderea informativa pentru Întreaga familie”. La ac bibliotecar, conducea În același timp un ce relații cu multe dintre personalitățile cultură cât și din restul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de toți urmașii săi, păstrându-se până astăzi. * Se înscrie în tendința spirituală a timpului său, caracterizată de necesitatea de a găsi noi căi de organizare a vieții sociale, noi repere care să asigure omenirii și fiecărui om un viitor fericit. Se alătură, continuând, preocupărilor deschise de Condorcet, Saint-Simon, Xavier Bichat. Argumente de conținut: * Continuând și aprofundând cercetările lui Saint-Simon, este întemeietorul pozitivismului sociologic prin care respinge filosofia ca reprezentare teoretică generalizată a lumii și exprimă încrederea neclintită în capacitatea științei
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
în Cimitirul Highgate din Londra de Nord. A fost caracterizat adesea ca insensibil, nesocotind sentimentele oamenilor; majoritatea, credea el, era alcătuită fie din proști, fie din sicofanți... În cercul său de prieteni și în familie, era cu totul altul, sigur, fericit, echilibrat și generos. Nu a fost ceea ce astăzi se numește lider charismatic și nici propagandist popular, nu a fost atât de vocal precum contemporanii săi, anarhistul rus Mihail Bakunin sau socialistul german Ferdinand Lassalle. Elaborările minții sale au trasat însă
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
ne gândim să preluăm această idee, dar nu dorim să ne grăbim, pentru că mai avem de făcut piese noi. La lansarea albumului Lumea mea au participat foarte mulți tineri. Cum ați perceput acest lucru? M-a bucurat, am fost chiar fericită. Vedeți, asta înseamnă că nu suntem pierduți și că filonul românesc, ca filonul de origine adevărată și specificul nu sunt pierdute. Asta arată că publicul românesc vrea să se regăsească, nu dorește numai muzică de bâțâială și de dans, fese
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
există o să o comand și eu. Muzica românească a câștigat libertate, după 1989, dar a pierdut originalitate. Ce se compune acum, prin computer, este o influență puternică a modei americane, engleze și așa mai departe, preluate nu în cel mai fericit mod. Dar asta nu înseamnă că nu au apărut și piese foarte bune, creații bune, chiar dacă nu au filon original. Spuneți că s-a pierdut originalitatea, dar și înainte de 1989 existau influențe din exteriorul României. Prea puțin, oricât. Atunci era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
fost cumplit de greu. Adversarii erau atât de puternici, bine înarmați și ingenioși în atacurile lor, încât rezistența mea a fost una eroică, iar victoria finală, aproape senzațională. M-a costat nouă ore din viață înfrângerea celor doi regi blestemați, fericitul eveniment producându-se luni la ora șase dimineața, când oamenii cumsecade se trezesc să plece la serviciu. Recunosc că am cam exagerat, dar n-am putut, pur și simplu n-am putut să mă las înfrânt de o mașină, cică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
să citească toți erau captivați de farmecul povestirilor așa încât o seară în care se producea Creangă era o adevbărată serbare pentru noi...Când la banchetele aniversare ale Junimii Creangă începea șirul anecdotelor sale, râsul mesenilor nu mai avea sfârșit. Ce fericită achiziție pentru societatea noastră acea figură țărănească și primitivă a lui Creangă! Tobă de anecdote, el avea totdeauna câte una disponibilă, fiind cele <<corosive>> specialitatea sa, spre marele haz al lui Pogor... ba se poate zice...a tuturor junimiștilor... Când
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
Căci viața-mi pare seacă./ Puah ! Ghiftuit de toate, dezgustul mă îneacă (IV 4). Umbra morții stă de fapt pe fruntea lui Ovidiu, pe care Actea îl vede palid, aiurit, ceea ce provoacă explicația poetului : Eu ?... ți se pare... Sunt vesel, fericit/ Și vin să râd de moarte cu râsul nebuniei. Stăpânul casei își îndeamnă musafirii să petreacă spre a uita de iminența sfârșitului : ca mine durerile uitați/ Și până-n ora morței beți vesel și strigați (IV 5) ; în cupele de aur
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
deplânge decizia privitoare la fecioara căreia Apolo i-a dat ca dar ales să viețuiască lipsită de soț, Casandra pare însă împăcată cu ideea de a se uni cu un dușman și îl invocă pe zeul căsniciei : Fericit este mirele,/ fericită și eu, mireasa/ făgăduită să intru în patul regesc. Fără să înțeleagă această rătăcire a minții, Hecuba le cere troienelor să întâmpine cu lacrimi ciudata veselie a fetei : plângeți ca răspuns la cântul ei de nuntă. Casandra îi arată că
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ta înverșunată de menadă. Năpastele nu te-au înțelepțit, copilă, ci stărui în aceeași rătăcire. De altfel, Casandra pare să-și accepte starea anormală când anunță că va ieși din răvășire doar spre a arăta compatrioților că Troia este mai fericită decât Grecia învingătoare în război : ca să pot susține asta, deși eu sunt cu totul în puterea zeului, am să mă smulg din plasa nebuniei. Talthybios nu sancționează prevestirile fetei despre sfârșitul lui Aga memnon numai fiindcă o crede nebună : De
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fețele sorții/ și ce de-ntâmplări nesperate/ dezlănțuie zeii./ Atâtea nădejdi se destramă și pier,/ iar nebănuitul își taie făgaș./ La fel s-a ncheiat și aceasta ! La drept vorbind, Alkestis nu este singura operă a lui Euripide cu final fericit : pe lângă tragedia invocată în argument, Orestes, o evoluție similară cunosc, de pildă, Ion sau Ifigenia în Taurida. Cu toate acestea, soluția favorabilă eroilor urmăriți de soarta potrivnică rămâne atipică pentru o tragedie clasică și poate fi resimțită ca o derogare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dragoste al unei muritoare și, ca atare, dispusă să intervină în favoarea ei ar fi Persefona - fiica Demetrei și soția lui Hades -, stăpână peste tărâmul de dincolo, dar revenind în lumea pământeană o dată cu sosirea primăverii. Dan Botta refuză însă orice deznodământ fericit care ar presupune readucerea la viață a eroinei sale. El îi conferă lui Pan rolul oaspetelui lui Admetos dornic să-i dispute morții sufletul lui Alkestis spre a-și plăti datoria față de gazda sa care a împins cultul ospitalității până la
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pe Camil Petrescu și pe ceilalți autori ai unor romane subtile și psihologice cari fac desfătarea măgarilor (III, p. 235). Dincolo de un astfel de moment de relaxare a tensiunii, piesa lui Dan Botta respectă canonul antic al tragediei. Refuzând deznodământul fericit al lui Euripide, el propune o interpretare coerentă a mitului sacrificiului din dragoste : desăvârșirea iubirii nu poate fi atinsă pe pământ, ci doar în absolut, în lumea esențelor. După cum sună sentința finală a Persephoneei, măsura iubirii e în moarte (III
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tocmai prin contrastul dintre ignoranța ei nevinovată și cunoașterea lui nefastă. Ifigenia lui Eliade știe însă mult mai multe decât toți cei din jur și dovedește virtuți profetice. Ca orice Casandră în stare să discearnă semnele funeste în situații aparent fericite, ea rămâne neînțeleasă până și de cele mai apropiate persoane. Prietena ei Chrysis îi reproșează că percepe nefiresc lucrurile (Tu nu vezi ca toți oamenii), îi contestă capacitatea de a-și închipui ursitul, pe care o atribuie unei imaginații debordante
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
declanșarea luptei. Regele inconștient află tardiv că visele se plătesc cu sânge : zeii au voit ca tocmai visul tinereții mele să-mi ceară cel mai scump sânge (II 2). Ifigenia înțelege de la început legitimitatea jertfei pentru cucerirea Troiei și e fericită că-și ajută tatăl să-și împlinească vechea năzuință, iar în dialogul dintre cei doi bucuria ei contrastează cu amărăciunea regelui : Nu mai vorbi de visul tinereței mele... de mult l-a năruit oracolul/ Cum aș putea uita că prin
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
scene Ifigenia în Tauris - scrisă în 1952, reprezentată în 1965 la televiziune, iar în 1969 pe scena teatrului „Lucia Sturdza- Bulandra”, și publicată în 1971 -, el pornește de la creația omonimă a lui Euripide, una din puținele tragedii eline cu sfârșit fericit. Scenariul autorului grec fixează datele cunoscute ale legendei. Salvată prin intervenția miraculoasă a Artemidei de la sacrificiul acceptat de Agamemnon pentru ca oștile grecești să poată porni spre Troia, Ifigenia a fost adusă în Taurida unde servește ca preoteasă a cultului sângeros
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
modernă, iar rolul reflecțiilor acestuia pe marginea acțiunii în desfășurare este preluat parțial de personajele implicate. De pildă, durerea exilului exprimată în lamentația femeilor din Grecia care alcătuiesc corul la Euripide se regăsește în cuvintele pline de nostalgie pentru ținutul fericit al copilăriei adresate de Ifigenia regelui Toas, drept argument pentru rugămintea ei de a fi lăsată să se întoarcă pe meleagurile natale spre a-și regăsi familia pierdută (scena 15). Modificând deznodământul schiței sale tragice, Everac exclude implicit soluția artificială
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pe meleagurile natale spre a-și regăsi familia pierdută (scena 15). Modificând deznodământul schiței sale tragice, Everac exclude implicit soluția artificială a originalului bazată pe un procedeu drag anticilor, dar greu de admis pentru moderni. La Euripide conflictul se rezolvă fericit doar prin apariția ex machina a zeiței Atena care îl determină pe regele barbar să abandoneze urmărirea, să-i lase pe fugari să ia statuia Artemidei în Grecia și chiar să redea libertatea femeilor din cor părtașe la înșelătorie. O
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a propriei incapacități de a-și face cunoscute intențiile și de a se înțelege cu semenii lor. Eliminând majoritatea elementelor și procedeelor dramaturgiei antice socotite drept artificiale de către moderni, Paul Everac reintroduce spiritul tragic într-o tragedie elină cu încheiere fericită atipică. Locul fatalității este luat de impasul comunicării între oameni, problemă de actualitate pentru publicul secolului al XX-lea. Eșecul filosofiei În piesele Socrate, Platon și Diogene câinele (1974), consacrate raporturilor dintre viață și filosofie, Dumitru Solomon alege ca protagoniști
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]