19,622 matches
-
Dostoievski), Béné (Bénédicte Diéval), Belle de Jour și Belle de Nuit, nume fictive a două prostituate de lux, londoneză și bucureșteană. Prin urmare, galeria portretelor de divinități, personalități istorice și personaje literare ce întruchipează erotismul interesat, vândut și cumpărat, oferă invitația adresată cititorului de a reflecta asupra avatarurilor, sacrificiilor ce implică asemenea moduri riscante de viață. Se cuvine a reflecta asupra strălucirii efemere și a nefericirii dominatoare ce au marcat destinele celor ce au fost determinate ori au ales deliberat să
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
au marcat destinele celor ce au fost determinate ori au ales deliberat să parcurgă trasee complicate de existență și de realizare socială prin valorificarea și valorizarea farmecului, inteligenței și puterii de seducție, pentru dobândirea unor privilegii ori pentru supraviețuire. Aceeași invitație este îndreptată spre reflectarea asupra condiției femeii, asupra condiției umane în general, asupra faptului că orice femeie ar putea să-și cultive abilități de curtezană, să-și valorifice farmecul prin inteligență și spirit, să-și valorizeze puterea de seducție și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
petrecerii, importantă era atmosfera. Fetele- flori cântau vocal și la instrumente: qin (asemănător unei mandoline cu patru corzi), zheng (instrument cu 13 corzi), hu (un fel de țiteră), recitau versuri, inițiau și susțineau dezbateri literare, destindeau prin anecdote spirituale, antrenau invitații în a crea, în grup, poezii. În intimitate excelau prin arta amorului, surprindeau prin rafinament erotic. Unii clienți erau îndrăgostiți de fetele-flori și le-au îmortalizat în poezie, proză, pictură. Curtezanele erau respectate în societatea chineză, dovadă este rangul șapte
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Lyon. Acesta era prieten al compozitorului Jacques Offenbach, colecționar al operelor de artă, și dorea cu ardoare s-o cunoască. Victorine și-a calculat o strategie de a-l seduce pe bogatul și cinicul duce de Lyon. Drept urmare, a răspuns invitației acestuia de a participa la balul mascat organizat, apoi la o partidă de vânătoare. Pretutindeni Victorine a strălucit prin eleganță, conversație degajată și maniere. Cu condiția de a-i fi amantă exclusivă, de a nu fi înșelat cu pictorul Manet
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mai străluciți compozitori de operă din acea vreme. "Mai gândiți-vă dacă considerați demn de haina dumneavoastră, ca și de numele de creștin și de preot, să găsiți oneste toate falsele dulcegării, toate frazele de dragoste, și toate aceste dulci invitații de a ne bucura de frumoasa vârstă a tinereții, care răsună peste tot în operele lui Quinault, pe care l-am văzut de sute de ori deplângând aceste rătăciri. Dar astăzi autorizați ceea ce a constituit motivul penitenței și regretelor sale
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
le șlefuiește (Nero, din tragedia Britannicus a lui Racine, pe care o și traduce, Oreste, Thomas Becket, Bălcescu), câtorva stagiuni. Actor rasat, de tip cerebral, a lăsat un gol prin transferul, în 1968, la București. În 1972, profitând de o invitație la o reuniune de shakespearologi din Marea Britanie, cere azil politic în Franța. O vreme o duce greu, chiar dacă își găsește, la Academia de Teatru din Maastricht (Olanda), o catedră la care, între 1975 și 1985, predă arta dramatică. În 1974
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
care, de altfel, se justifică prin convingerea că doar asumarea conștientă a acestui punct de vedere este posibilă și are astăzi un sens; o prezentare a istoriei religiilor care nu se vrea doar un colaj de profiluri istorice, ci o invitație la regândirea lucrurilor, În funcție de și pornind de la acel factor istorico-religios care s-a dovedit atât de hotărâtor În istoria Occidentului, și anume raportul acestei tradiții aparte cu celelalte tradiții religioase, În locurile În care, după cum ne arată cazul noilor mișcări
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care constă dintr-un apartament subteran multiplu - și, În antichitate, plin de ofrande - unde se află un tumul care Îl domină și care a suferit modificări În timpul construcției, până când a ajuns să aibă aspectul unei scări imense Îngustate spre vârf: invitație de a urca spre cer sau aluzie la tumulul primordial pe care a apărut, la Începutul timpurilor, soarele. În zonele libere se află construcțiile care trebuie să conțină atributele regalității, cele destinate cultului defunctului și al regelui, o curte interioară
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În lume și asupra responsabilității sale. Unul dintre personajele mizerabile pe care le descria Ipuwer ajunge să scrie: „Dacă aș ști unde este zeul, i-aș aduce ofrande”. Iar pe pereții unui mormânt princiar de la Teba, un harpist cântă o invitație foarte umană la bucurie 1: „Generațiile pier și trec”. Chiar și monumentele funerare sunt o garanție caducă și: „Nu vine nimeni de Dincolo să ne spună despre felul lor (?) și despre lucrurile lor și să ne liniștească inimile până să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
interpretări a acestui fragment (cf. Kellens-Pirart, 1988, p. 155, și 1991, pp. 188 sq.) cele două Spirite sunt prezentate ca entități dotate cu facultăți spirituale și mentale care, fiind diametral opuse, nu permit nici un compromis: deci și aici este evidentă invitația lansată de profet tuturor oamenilor de departe sau de aproape (Yasna 45, 1) de a trece de partea uneia sau alteia dintre cele două puteri. Dualismul lui Zoroastruxe "Zoroastru" este deci un dualism a două Spirite, nu al spiritului și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
culturii românești contemporane, ALIL, t. XXVII, 1979-1980; Liviu Leonte, Dramaturgia ca literatură, CRC, 1983, 43; Andrei Corbea, Teatrul ca literatură, VST, 1984, 13; Teodor Pracsiu, Clepsidrele Thaliei, Iași, 1985, 133-135; Paul Cornea, „Semnele lui Hermes”, JL, 1993, 23-26; D. Micu, Invitație la călătorie, L, 1993, 35; Constantin Ciopraga, Călătoria ca literatură, DL, 1993, 10; Nicolae Mecu, Minunatele călătorii ale istoricului literar, VR, 1994, 2; Nicolae Turtureanu, Un critic în ținută de prozator, CRC, 1997, 3; Nicolae Crețu, Hermeneutice drumuri șerpuitoare, CRC
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
Statuile eline, oarbe toate, poartă în ele nu numai limitația, forma, ci și principiul contemplării ei. Numai în această dobândită orbire devine limpede intenția de a trăi eminența corpului, și o statuie în care văzul a amuțit este implicit o invitație la hiperestezia tactilului. Nu „vezi“ cu adevărat o sculptură decât pipăind-o și nu întâmplător Brâncuși și-a subintitulat câteva lucrări „sculptură pentru orbi“. Suprafața este șlefuită până la epuizarea oricărui accident al materialului și este pregătită pentru întâlnirea cu singurul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
brazdă vor prinde rădăcini, vor face flori și vor da roade. În fiecare săptămînă apăreau între 500 și 2 000 de exemplare din "Sămănătorul". Pînă în 1903, revista a respectat linia stabilită de Haret; după intrarea lui în redacție (la invitația lui Ilarie Chendi), Iorga a început să impună naționalismul eminescian și un spirit combativ, odată cu apariția articolului său Cu ocazia dispariției "Tribunei"149. Iorga a preluat efectiv conducerea revistei abia în luna iunie 1905, dar chiar și înainte de aceasta influența
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la București. Pe la sfîrșitul lui octombrie, Imperiul austro-ungar s-a dezmembrat. Istoricul I. Nistor și I. Flondor, amîndoi naționaliști români bucovineni și prieteni ai lui Iorga, au preluat conducerea la Cernăuți, contrabalansînd cîteva slabe inițiative ucrainene autonomiste. Au lansat o invitație armatei române, iar la 16 noiembrie 1918 Bucovina se unea cu România. Iorga exclama într-un editorial: "Moldova lui Ștefan cel Mare s-a ridicat din nou"118. Apoi, brusc, prima pagină a "Neamului românesc" era acoperită de fotografia lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sale să-i trimită un mesaj regelui prin generalul C. Ilașievici: regele poate sprijini publicarea Istoriei românilor a lui Giurescu din propriile sale fonduri și nu din fondurile Fundației Regale, pentru că, în caz contrar, el nu va mai accepta nici o invitație la Palat. Gheorghe Brătianu a încercat zadarnic să împace lucrurile 178. De data aceasta, Iorga n-a mai avut noroc apelînd la tehnicile de forță. Nu numai că lucrarea lui Giurescu a fost publicată de Fundația Regală, dar acesta a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dr. Gaster, pe Sigmund Freud, Albert Einstein și pe mulți alții. A condamnat totodată orice atrocități comise împotriva evreilor de legionari și de naziști. Dr. Anna Colombo, o studentă evreică italiancă, a venit să conferențieze la Vălenii de Munte la invitația lui Iorga. Ea își amintește că în Italia nu fusese confruntată cu nici un fel de manifestare antisemită, astfel că situația din România a constituit un șoc pentru ea. A început să nu se simtă la largul ei și a plecat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și al războiului. Dacă Europa va continua să se ghideze după tendințele actuale (cu grupuri etnice pașnice și neviabile avînd pretenții la suveranitate), atunci fie că majoritatea statelor europene se vor dezmembra, fie că situația va fi luată drept o invitație de către vreo forță atotputernică să calce în picioare orice caracter național și autonomia acestuia. O asemenea contagiune va distruge în ambele cazuri și pentru multă vreme șansa realizării unei Europe unite clădită pe prosperitate și democrație. Epoca lui Iorga era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
spre stupefacția studenților, pe un ton furios, a ținut un curs despre curtea lui Ludovic al XV-lea și despre doamna de Pompadour, menționînd că Doamna de Pompadour spusese: Après nous le déluge ("După noi potopul"), și că potopul "acceptase invitația...". Asemenea paralele nu prea subtile cu evenimentele contemporane abundă în conferințele și editorialele lui Iorga 98 Biblioteca critică: Nicolae Iorga, p. 85. Pompiliu Constantinescu a fost un critic deschis al lui Iorga. Tudor Vianu, op. cit., p. 146 99 Iorga avea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de Marshall erau incompatibili cu economia Închisă a Uniunii Sovietice), dar părerile lor nu erau Împărtășite de restul Europei de Est, care nu era Încă un bloc. Astfel, ministrul de Externe necomunist la Cehoslovaciei, Jan Masaryk, a acceptat cu entuziasm invitația franco-britanică din 4 iulie. Chiar a doua zi, Klement Gottwald, prim-ministru și lider al Partidului Comunist Cehoslovac, a fost convocat la Moscova și instruit să se prezinte la Întâlnirea de la Paris. Dar ordinele erau clare: trebuia să profite de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
caracterul inacceptabil al planului anglo-francez, să Împiedice adoptarea unei decizii unanime și apoi să părăsească dezbaterile, antrenând cât mai mulți reprezentanți ai altor țări”. Patru zile mai târziu, Stalin s-a răzgândit. Lui Gottwald i s-a spus să refuze invitația, contramandând participarea la conferință. Întâlnindu-se cu o delegație a guvernului ceh, din care făcea parte și Masaryk, Stalin a avertizat că „aceasta este o problemă fundamentală, de care depinde prietenia ruso-cehoslovacă. Mergând la Paris, veți arăta că doriți să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
e adevărat că obiceiurile și instituțiile colaborative dobândite de europeni se datorează doar indirect - sau deloc - eforturilor americane În acest sens. Dar În lumina trecutului recent al Europei, chiar și cel mai mic pas În această direcție reprezenta un progres; invitația lui Marshall a avut cel puțin meritul de a obliga statele europene, toate la fel de suspicioase, să stea la masa tratativelor pentru a-și coordona răspunsurile - ceea ce a adus și alte puneri de acord. The Times nu se Înșela foarte mult
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai numeroși) perspectiva unificării stângii sub egida comunistă. După eliberare, În circumstanțele specifice Europei de Est, propunerea le-a părut socialiștilor perfect rezonabilă. Chiar și În Vest, membrii mai radicali ai Partidelor Socialiste Francez și Italian au fost seduși de invitațiile comuniștilor de a se uni Într-o singură forță politică. În Est, presiunea s-a dovedit literalmente irezistibilă. Procesul a Început cu Estul Germaniei, aflat sub ocupație sovietică: Într-o Întâlnire secretă din februarie 1946 la Moscova, comuniștii au hotărât
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
independente și devenea indisociabilă de alianța Vestului, cum dorise Adenauer. Nemții au fost primii care au ratificat Planul Schuman. Apoi Italia și țările Beneluxului, deși la Început olandezii nu voiau să se implice fără englezi. Aceștia din urmă au declinat invitația lui Schuman, iar fără Marea Britanie scandinavii nici nu se gândeau să semneze. Așadar doar șase state occidentale au semnat, În aprilie 1951, Tratatul de la Paris, care punea bazele Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO). Poate că merită să ne
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fi putut Îngrădi libertatea de a adopta măsuri „socialiste” acasă, măsuri strâns legate de interesele corporatiste ale vechilor sindicate industriale ce fondaseră partidul cu cincizeci de ani În urmă: după cum explica prim-ministrul interimar Herbert Morrison Cabinetului În 1950, când invitația lui Schuman a fost (sumar) analizată, „nu merge, nu se poate, minerii din Durham nu Înghit așa ceva”. și apoi mai era Commonwealthul. În 1950, Commonwealthul britanic cuprindea mari părți din Africa, Asia de Sud, Australia, Oceania și cele două Americi. Teritorii coloniale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
precise asupra cărora se căzuse de acord la Helsinki le-a furnizat astfel criticilor din interior ai comunismului o șansă strategică. După cum nota istoricul ceh Petr Pithart, ideea nu era să ceri drepturi ca și cum acestea n-ar fi existat - o invitație certă la continuarea represiunii -, ci să le soliciți pe cele recunoscute deja de regim și Înscrise În lege, ceea ce conferea opoziției un aer moderat, aproape conservator, obligând totodată partidul la defensivă. A lua În serios litera legii „socialiste” era mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]