19,481 matches
-
gros textul : Lui Stalin slavă, slavă cântăm, Pe drumul lui mai dârz ne-avântăm Cu brațele libere clădim un imn lui Stalin Lumii noi conducător și învățător Și-n corul de popoare glasul ni se-nalță Stalin, far nemuritor ! — Pe morții mă-tii dacă am să cânt așa ceva ! și, într-un acces de furie, aruncă toate foile în fața activistului, care începe să râdă. N-am să mă tăvălesc în mocirla asta ! — Dacă mâine sau cel târziu poimâine, tovarășe Vasile, nu vei
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Persoană Unică. Cultul Celui mai Iubit, urât și blestemat de toți. Teroarea anonimizării supușilor avea „sarcina permanentă” de a sacraliza doar bâlbâita Divinitate cu șapcă și carnet roșu. Emisiunea TV dedicată lui Nichita (ca și cele tolerate, rareori, pentru alți morți din „elita” naționalizată de Putere) nu trebuia să tulbure nici măcar liric Ordinea, Ierarhia, Supremația Supremului. Nu a fost, deci, decât un scurt intermezzo al Instituției care instituționaliza Moartea. Chiar și funesta operație propagandistică rutinieră nu izbutise, Însă, să omoare cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
eu i-am dat, până la urmă, dreptate, Într-atât sânul acela mi s-a părut respingător, otrăvit, și nu numai mie, ci și unei bune părți din mulțimea care se adunase În jurul celor două. Din apa ieșită a unor ochi morți sau din aceea, urlătoare și amară, dar Înmiresmată, a mării, iată-ne pe amândoi scăpați. Dacă nu mi s-ar fi Întâmplat ce mi s-a Întâmplat, aș fi rămas până la capăt În Costinești și aș fi avut marea plăcere
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fost să fie a ta./ Te Îmbracă În giulgiul purpuriu de rodie,/ și-apoi Îți mai suge puțin sânge,/ Îți mai cârpește o palmă”. Halucinantă concretețe: „Când tocmai am Împlinit treizeci de ani/ aveam În spate o zestre frumușică de morți/ și Între patru pereți mă Împiedicam zilnic/ de un geamantan cu prieteni plecați”. Iluziile au acea specifică diafanitate otrăvită a macabrului inevitabil: „Apoi Îți scoteai singură câte un ochi și Îl puneai alături./ Pentru zilele În care poate-poate cărăbuși,/ dihanii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care, cum spune confratele ei Ernest Wichner, „avea ceva din tânăra Jeanne Moreau” și „Întruchipa lumea mare, liberă, conștientă de sine: frumusețe, pasiune, poezie și inteligență”, fusese și ea „unul dintre punctele nodale ale unei plase de prieteni și ei morți ca și ea Înainte de vreme”. „Fără prietenii mei - tinerii poeți germani din România -/ subiectivitatea și-ar mai fi supt și acum degetul/ În fața realității./ Ușor nătângă și Îngrozită de propria sa umbră,/ n-ar fi Înțeles niciodată de ce/ poezia a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mă aștepta, peste câteva zile, la Percoto. Un soi de superstiție de moment, invocând comunicarea inefabilă dintre cimitire, cel de la Lido și cel din Suceava. Cimitirul era, Însă, Închis. Am vrut să cred că așa trebuia să și fie, că morții ne interzic să Îndoliem seninul efemer al bucuriei, inevitabilul ne pândește oricum la colțul neașteptat al unei clipe viitoare. Un tangaj nostalgic fusese vizita la Lido, Înaintea plecării spre Percoto și Înaintea gongului care declanșa Carnavalul venețian, care chiar satira
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai mare decât Hitler. Meritul lui Hitler constă În privarea națiunii sale de spiritul critic”, și că În 1940, la comemorarea iubitului său „Căpitan”, pe care Îl considera un soi de nou Mesia, Cioran afirmase: „Cu excepția lui Iisus, nici un alt mort n-a fost mai prezent printre cei vii”. În 1995, Editura Gallimard publica Cioran, l’hérétique (Cioran, ereticul), echilibrata analiză critică a vieții și operei lui Cioran scrisă de Patrice Bollon. Cartea a provocat o vie dezbatere În presa franceză
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a pretins muncitor, nu licean, pentru a părea mai util. „Sunt mort, așadar, pentru a putea continua să trăiesc - asta ar fi, poate, adevărata mea poveste”, conchide supraviețuitorul. „Opera mea, născută din moartea acelui copil, se dedică, astfel, milioanelor de morți și tuturor celor care Își mai amintesc de ei.” Discursul de la festivitatea Nobel mi-a parvenit În zilele când aflam despre atacurile fățișe și voalate cu care presa și o bună parte din intelectualitatea maghiară primiseră vestea premiului, de mesajele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Visurile scrise nu sunt vise. Scrie autorul În vis sau În ficțiune, de fapt?”, Întreba Jared, studentul din California. „Putem avea Încredere În voci moarte?”, Întreba altă studentă. „Ce adaugă epicului sfidarea regulilor mortalității? Narațiunea devine o incursiune spirituală. Nu morții Îi obsedează pe cei vii, ci aceștia Îi somează să apară, să rezolve dileme, să dea răspunsuri rămase obscure. Halucinația devine metodă literară, romanescă. Produs al imaginației care convoacă fantome-personaje, pe care naratorul le posedă Într-Însul și cu care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În New York (unde era „printer”!), iar celălalt În Denver Colorado, fiecare cu familii ample. Majoritatea descendenților trăiseră, Însă, În România. Bunicul dinspre mamă, Iancu Ițic Jacobson, locuise toată viața În Buzău ca distribuitor de vinuri și avusese 16 copii, unii morți timpuriu, iar ceilalți răspândiți, ca tipografi, ceasornicari, ingineri, legători de cărți, librari, chiar și „croupiers”, prin Franța, America, Israel și, mai ales, În România. În grafica acestor meticuloase recuperări ale genealogiei, Saul apărea cu brațele Întinse egal, spre Hedda (soția
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai dur an a fost însă 1990, întrucât românii erau analfabeți în ceea ce privește democrația (și nu numai). Confuzia și malentendu-ul erau stări generalizate, motiv pentru care manipularea putea fi realizată în cercuri concentrice, dacă Puterea avea interes în acest sens. Dacă morții din decembrie 1989 au fost un gaj previzibil până la un punct (pentru că o revoluție presupune și sânge, chiar dacă în cazul românesc rămân încă profund amendabile situațiile de deces din și de după 22 decembrie, după fuga lui Ceaușescu, fiind vorba de
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
un gaj previzibil până la un punct (pentru că o revoluție presupune și sânge, chiar dacă în cazul românesc rămân încă profund amendabile situațiile de deces din și de după 22 decembrie, după fuga lui Ceaușescu, fiind vorba de o cifră mare: 942 de morți și 2.245 de răniți, față de 162 de morți și 1.107 răniți până în 22 decembrie), morții mineriadei din iunie 1990 constituie o pată neagră, necicatrizată, dar aptă de a fi speculată: autoritățile române din 1990 au indicat cifra de
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
presupune și sânge, chiar dacă în cazul românesc rămân încă profund amendabile situațiile de deces din și de după 22 decembrie, după fuga lui Ceaușescu, fiind vorba de o cifră mare: 942 de morți și 2.245 de răniți, față de 162 de morți și 1.107 răniți până în 22 decembrie), morții mineriadei din iunie 1990 constituie o pată neagră, necicatrizată, dar aptă de a fi speculată: autoritățile române din 1990 au indicat cifra de 6 morți; ziarul străin care a indicat cel mai
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
2.245 de răniți, față de 162 de morți și 1.107 răniți până în 22 decembrie), morții mineriadei din iunie 1990 constituie o pată neagră, necicatrizată, dar aptă de a fi speculată: autoritățile române din 1990 au indicat cifra de 6 morți; ziarul străin care a indicat cel mai mare număr de decese produse de mineriadă a fost La Repubblica - 21 de morți (și 650 de răniți). Estimările mele indică însă o cifră și mai mare, dacă sunt puși la socoteală și
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
o pată neagră, necicatrizată, dar aptă de a fi speculată: autoritățile române din 1990 au indicat cifra de 6 morți; ziarul străin care a indicat cel mai mare număr de decese produse de mineriadă a fost La Repubblica - 21 de morți (și 650 de răniți). Estimările mele indică însă o cifră și mai mare, dacă sunt puși la socoteală și cei care au decedat în urma maltratării lor de către polițiști, foști membri ai Securității și mineri: în jur de 40 de morți
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
morți (și 650 de răniți). Estimările mele indică însă o cifră și mai mare, dacă sunt puși la socoteală și cei care au decedat în urma maltratării lor de către polițiști, foști membri ai Securității și mineri: în jur de 40 de morți (și peste 1.000 de răniți). Societatea românească se află și actualmente în criză morală, atât timp cât, la mai bine de 15 ani de la decembrie 1989 și de la mineriada din iunie 1990, provocatorii și autorii respectivelor decese nu vor fi aduși
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
rușine că nu mai era nimeni acolo care să-și aducă aminte. Priveam chipurile trecătorilor ca pe niște papirusuri franjurate de griji, ambiții și neputințe. Și mi-am tot frământat mintea întrebându-mă ce s-ar putea face pentru cei morți și pentru cei vii la un loc. Pancarte uriașe cu chipurile eroilor în centrul orașului, pe muzica unui recviem? În nici un caz discursuri. În nici un caz oficialități. Mă gândeam cum aș putea să-i mobilizez pe cei foarte tineri, pentru că
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
lipsa de apetență etică a președintelui interimar Ion Iliescu, fost aparatcik comunist, și continuitatea dintre regimurile Ceaușescu și Iliescu. Dar s-au strigat ardent și lozinci din decembrie 1989, precum „Libertate te iubim, ori învingem, ori murim!”, „Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă!”, „Vom muri și vom fi liberi!”. Refrenul care a făcut carieră în „Piața Universității 1990” a fost însă altul: „Mai bine haimana, decât trădător,/ Mai bine golan, decât dictator,/ Mai bine huligan decât activist,/ Mai bine mort
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
și debordante umorul și persiflarea. Acestea făceau din Golania un adevărat spectacol, iar pe alocuri, chiar o feerie și o sărbătoare. Spațiul Piața Universității devenise un soi de omphalos al Bucureștiului și al României, fiindcă aici era „pământ sfințit” de morții din decembrie 1989, cum declara un grevist al foamei. În ciuda ironiei, exista, în același timp, o formă de sacru în Piața Universității: locul era perceput ca spațiu sacrificial, ca un loc de veghe. Se poate spune de aceea că Golania
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
reprimată în prima etapă, când regimul comunist încă nu se prăbușise; a însemnat carne și sânge, bucăți de creier risipite pe asfalt și pe ziduri, trupuri sfârtecate, trupuri arse la crematoriu... De acest lucru se face abstracție astăzi, ca și cum acei morți schilodiți, acele trupuri dezintegrate din pricina violenței nu ar fi existat, ca și cum revoluția și reprimarea ei ar fi fost abstracte. Ceea ce se înțelege prea puțin astăzi este ideea concretă de supliciu și felul în care el a fost comis în decembrie
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
culpă și moartea erau percepute, în decembrie 1989, ca niște lucruri comune, la fel indiferența sau pasivitatea în fața unui individ maltratat care, la o adică, putea fi lăsat să moară, pentru că era nevoie de victime justificative sau, dimpotrivă, pentru că un mort un plus sau în minus oricum nu mai conta. Un analist sau revoluționar de la Timișoara spunea, într-una din cărțile de mărturie asupra „comunei” insurecționale din capitala Banatului, că nu toate victimele revoluției din decembrie 1989 au și fost eroi
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
regimului comunist din România. Cu siguranță, lucrurile au stat și astfel: dar termenul erou nu este valabil doar la nivel de vizibilitate a protestului; există un conținut etic mult mai profund pe care l-a primit în decembrie 1989. Cei morți din greșeală sunt ei mai puțin morți și mai puțin eroi fiindcă nu au protestat, ci au decedat în urma unui glonte rătăcit? Ar fi cazul, oare, să facem o clasificare a victimelor în eroi voluntari și eroi involuntari? Vălmășagul revoluției
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
regimului Ceaușescu, și nu de căderea comunismului. Ce mai rămâne, deci, în urma revoluției din decembrie 1989, dincolo de ea, după ea și lângă ea? Pararevoluția și metarevoluția, cum s-ar spune. Verdicte dure sau formule eliptice, ori, dimpotrivă, exaltări edulcorate, mulți morți (peste o mie) și răniți (peste trei mii), câțiva sinucigași de după revoluție, familii mortificate, morminte fanate sau, dimpotrivă, încă bine îngrijite, fotografii, discursuri politice în preajma Crăciunului, rugăciuni ritualice, lacrimi și lumânări aprinse oficial sau individual, o memorie înghesuită și limitată
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
aceștia fiind supranumiți „sfinții închisorilor” tocmai pentru comportamentul lor impecabil din punct de vedere moral, uman, nu în ultimul rând religios. Persecutați au fost în special greco-catolicii (dintre ai căror martiri îi amintesc doar pe Vasile Aftene și Valeriu Frențiu, morți în închisoarea de la Sighet, ori episcopul Iuliu Hossu, supraviețuitor al Gulagului, dar supus atât regimului de închisoare, cât și domiciliului obligatoriu) și romano-catolicii (remarcabilă figura episcopului Anton Durcovici, mort și el tot la Sighet). Dar ortodocșii nu au fost nici
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
tânărul Nichita Stănescu. Undeva la mijlocul acestor direcții - formând o insulă rară și pură în cultura noastră - s-a situat suprarealismul lui Gellu Naum, care, în izolarea sa impusă deopotrivă de vremuri și de sine, se putea privi ca pe un mort fără să ne facă să ne înduioșăm fără rost. Dacă Gellu Naum și Nichita luptau cu morile de vânt știind că luptă cu ele și cenzurându-și elanurile care i-ar putea scoate din sfera esteticului, rezistența propriu-zisă, care și-
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]