20,452 matches
-
războiului, Goebbels a făcut tot ce i-a stat în putere să pregătească poporul german pentru un conflict militar de mare amploare. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial și-a mărit puterea și influența prin intermediul alianțelor pe care le negocia cu alți lideri naziști. Spre sfârșitul anului 1943 războiul se îndrepta înspre un dezastru pentru Puterile Axei. Acest lucru l-a făcut pe Goebbels să intensifice propaganda, îndemnându-i pe germani să accepte ideea războiului și a mobilizării totale. Goebbels
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
discreditat categoric, cu toate acestea, Hitler a refuzat să îl destituie abia până la 25 aprilie. Himmler, a cărui numire în comandamentul Grupului de Armată Vistula a dus la un dezastru predictibil pe Oder, era tot în dizgrație, Hitler suspectând că negociază în secret cu Aliații. Numai Goebbels și Borman îi rămăseseră loiali lui Hitler. Pe 22 aprilie, din cauza influenței lui Goebbels, Hitler a anunțat că nu va părăsi Berlinul, ci va sta să lupte și să moară, dacă e nevoie pentru
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
al Reich-ului, pe amiralul Karl Dönitz - Președinte al Reich-ului iar pe Martin Bormann, Ministrul Partidului. Goebbels știa că titlul acesta era doar teoretic. Chiar dacă dorea să fugă din Berlin, era puțin probabil ca Dönitz, a cărui singură preocupare era să negocieze un armistițiu cu Aliații vestici care să salveze Germania de ocupația sovietică, să dorească o figură atât de cunoscută ca Goebbels în fruntea guvernului. La ora 20.00 a serii de 1 mai, Goebbels a aranjat ca un doctor SS
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
din urmă Uniunea Sovietică să cucerească întreaga Finlandă, prin trimiterea de noi trupe în zonă din rezervele care păreau nesfârșite. Până la sfârșitul iernii a devenit clar că trupele sovietice erau epuizate. Germanii îi sfătuiau pe finlandezi, în acest timp, să negocieze cu sovieticii. Pierderile rușilor erau foarte mari, iar situația era stânjenitoare pe plan internațional. Odată cu venirea primăverii, trupele sovietice riscau să se împotmolească în mlaștinile împădurite. Termenii unui proiect de înțelegere au fost prezentați finlandezilor pe 12 februarie. Nu doar
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
Vireag") și un "bürger" (burghez) din Cluj). Răsculații au trimis soli la voievodul Ladislau al IV-lea Csaki. Acesta i-a executat imediat, dar după ce răsculații au obținut o victorie asupra trupelor voievodului, acesta s-a prefăcut că dorește să negocieze. Pe 6 iulie, la Cluj-Mănăștur a fost semnat un pact între părți, în care se dădea curs multora din cererile răsculaților. Apoi, cele două părți au trimis soli la împăratul Sigismund de Luxemburg, totodată rege al Ungariei, pentru arbitraj. Cu
Răscoala de la Bobâlna () [Corola-website/Science/302372_a_303701]
-
mai multe mine poloneze, iar pe 22 august muncitorii de la șantierul naval din Gdańsk au intrat din nou în grevă. Pe 26 august, Czesław Kiszczak, ministrul de interne de la acea vreme, a declarat la televiziune că guvernul este dispus să negocieze; cinci zile mai târziu s-a întâlnit cu Wałęsa. În urma unui acord încheiat, nu numai că s-a repus în legalitate Solidaritatea, dar s-a decis organizare de alegeri libere. Legea electorală permitea Solidarității să depună candidaturi pentru un număr
Solidaritatea () [Corola-website/Science/302101_a_303430]
-
două părți să decidă detaliile interacțiunii dintre cele două zone. De exemplu, dacă bunurile să circule liber peste graniță datorită independenței economice și industriale din cele două zone. În noiembrie 1921, s-a ținut o conferință la Geneva pentru a negocia o înțelegere între Germania și Polonia. După cinci întâlniri, se ajunsese la un acord, prin care cea mai mare parte a zonei a fost înmânată Germaniei, dar cu sectorul polonez care cuprindea majoritatea resurselor minerale ale regiunii și o mare
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
control asupra orașului Vilnius (în , în ), vechea capitală lituaniană, de către Lituania care devenise sediul guvernului. Această tensiune tot mai sporită între Lituania și Polonia a dus la teama că vor porni un război, iar la 7 octombrie 1920 Societatea a negociat un armistițiu de scurtă-durată. Majoritatea populației orașului Vilnius, în timpul perioadei interbelice, era poloneză iar, în 9 octombrie 1920, generalul Lucjan Żeligowski, împreună cu o forță militară poloneză, au preluat orașul și susțineau că Guvernul Lituanian Central se afla sub protecția lor
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
pentru Bolivia, a cărei populație era în jur de trei milioane și 36.000 de morți pentru Paraguay, a cărui populație a fost de aproximativ un milion. De asemenea, cele două erau la limita unui dezastru economic. Până să se negocieze oprirea războiului pe 12 iunie 1935, Paraguay a preluat controlul asupra celei mai mari părți a regiunii, acest fapt a fost recunoscut printr-un armistițiu semnat în 1938. În octombrie 1935, Benito Mussolini a trimis 400.000 de trupe pentru
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
mai mult să recurgă la acțiuni militare în numele Societății. Imediat după Primul Război Mondial, pacifismul a devenit o forță puternică între popoarele și guvernele celor două țări. Conservatorii britanici nu era interesați de Societate și au preferat, în cadrul guvernului, să negocieze tratate fără implicarea organizației. Mai mult, sprijinul Societății de dezarmare pentru Marea Britanie și Franța, și ceilalți membri, dar în același timp susținea securitatea colectivă, însemna că Societatea se auto-priva de singurele mijloace de forță prin care puteau să-și mențină
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
Rex regnat et non gubernat"" ("Regele domnește dar nu guvernează"). Federația avea un parlament, "Seimul", ca și un "Senat" și un rege ales. Regele a fost obligat să respecte drepturile cetățenești specificate în Articolele Henriciene ca și în "pacta conventa" negociate în momentul alegerilor. Puterea monarhului era limitată în favoarea clasei nobililor. Fiecare nou nou rege trebuia să fie de acord cu "Articolele Henriciene", care erau baza sistemului politic polonez, (care includea garanții nemaiîntâlnite pentru libertățile religioase). De-a lungul timpului, "Articolele
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
pentru campania sa împotriva Dobrogei, în cursul căreia este capturat la Varna. O nouă campanie condusă de Amedeo VI de Savoia, sprijinită de Veneția și Genova încearcă să-l elibereze pe împărat. După ce Amedeo cucerește unele cetăți din sud, Dobrotici negociază pacea eliberându-l pe împărat și căsătorindu-și fiica cu Mihail, fiul împăratului. În 1369, Dobrotici împreună cu aliatul său Vladislav I al Țării Românești l-au ajutat pe Ivan Strațimir să revină la tronul Vidinului. Cu acest prilej cetățile Dârstor
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
au înfuriat la auzul acestei propuneri și au susținut în schimb apărarea la Termopile și solicitarea de ajutor suplimentar. Leonidas a calmat spiritele și a acceptat să se apere în trecătoare. Un sol persan a fost trimis de Xerxes să negocieze cu Leonidas: aliaților li se oferea libertatea și titlul de "prieteni ai poporului persan". Mai mult, li se oferea relocarea pe pământuri mai bune decât cele pe care le stăpâneau atunci. Când aceste oferte au fost refuzate de Leonidas, ambasadorul
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
ale lui Chaplin de a satiriza investigațiile. În anul 1952, Chaplin a părăsit SUA cu intenția de a face o excursie scurtă acasă, în Marea Britanie, pentru premiera de la Londra a filmului "Limelight". Hoover a aflat de această excursie și a negociat cu cei de la Sericiul Imigrări pentru a-i anula actorului permisiunea de a reintra în țară. Chaplin a decis să nu se întoarcă în Statele Unite, scriind: De la sfârșitul ultimului război mondial am fost ținta unor minciuni și a propagandei unor
Charlie Chaplin () [Corola-website/Science/302485_a_303814]
-
moare în iunie 1795 iar la 16 iunie prinții din exil îl proclamă pe Contele de Provence rege sub numele de Ludovic al XVIII-lea. Regele acceptă declarația lor câteva zile mai târziu, de la Verona, noul său exil. Ludovic XVIII negociază eliberarea din închisoare a nepoatei sale, Marie-Thérèse-Charlotte a Franței în 1795. În primăvara anului următor Ludovic al XVIII-lea este forțat să părăsească Verona deoarece Napoleon Bonaparte invadase Veneția și ocupase orașul. După plecarea din Verona, Ludovic se mută la
Ludovic al XVIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/302519_a_303848]
-
parțială a armatei ruse (până la 20 de divizii). Sultanul a acceptat condițiile ultimatumului. Pentru a rezolva criza, la 11 decembrie 1876, s-a deschis o conferință a Marilor Puteri la Constantinopol (la care turcii nu au fost invitați). S-a negociat o soluție de compromis, cu autonomie pentru Bulgaria, Bosnia și Herțegovina sub controlul comun al puterilor europene. Turcii, însă, au găsit o cale de a discredita conferința anunțând la 23 decembrie, ziua când ea s-a încheiat, că s-a
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
a înscăunat pe Vlad Țepeș în Țara Românească, care a sfârșit tragic după scurt timp. Ștefan a primit de la Matei două feude în Transilvania, Cetatea Ciceului și Cetatea de Baltă, unde și-a numit proprii pârcălabi. În 1483 s-a negociat o pace între sultan și Matia Corvin, în care, din neatenția redactorului maghiar, cancelarul, a fost uitată o clauză care să protejeze Moldova. Încheierea păcii între turci și unguri l-a readus pe Ștefan la obediența față de polonezi. Spera să
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
Pétain, care a ținut imediat un discurs la radio în timpul căruia a anunțat intenția de a cere un armistițiu cu Germania. Când Hitler a fost anunțat despre intențiile francezilor, el a ales pădurea Compiègne pentru desfășurarea negocierilor La Compiègne fusese negociat armistițiul din 1918, care pusese capăt primei conflagrații mondiale într-un mod umilitor pentru Germania. Hitler a considerat că semnarea unui nou armistițiu în același loc poate momentul de supremă umilire a Franței. Amistițiul a fost semnat pe 22 iunie
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
a fost extinsă și în cazul Greciei și României, după cucerirea de către Italia a Albaniei pe 7 aprilie 1939. O alianța oficială a fost semnată între Anglia, Franța și Polonia pe 6 aprilie 1939. Între timp, încercările sovieticilor de a negocia o alianță cu Franța și cu Marea Britanie au dat greș. Mai mult, la mijlocul anului 1938 și între mai și august 1939, URSS a fost implicată într-un război local nedeclarat cu Japonia (vezi și Bătălia de la lacul Hasan și Bătălia
Aliații din al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/302659_a_303988]
-
au ocupat Groenlanda pe 9 aprilie 1941. SUA a preluat controlul Islandei pe 7 iulie 1941. Islanda și-a proclamat în mod oficial independența față de Danemarca în 1944, dar nu a declarat niciodată război forțelor Axei. Carta Atlanticului a fost negociată la "Conferința Atlanticului" de Primul ministru al Regatului Unit Winston Churchill și Președintele Statelor Unite Franklin D. Roosevelt la bordul unor vase de război ancorate în condiții de mare securitate în Argentia, Terranova (în Golful Placentia) și a fost publicată ca
Aliații din al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/302659_a_303988]
-
(Acordul Cadru General pentru Pace în Bosnia și Herțegovina) este tratatul semnat la data de 14 decembrie 1995, care a consemnat încheirea războiului din Bosnia din 1991-1995. Acordul a fost negociat la Dayton, Ohio și a fost semnat la Paris de către președinții Bosniei-Herțegovina (Alija Izetbegovici), Croației (Franjo Tudjman) și Republicii Federale Iugoslavia (Slobodan Miloșevici) și de către reprezentanți ai Uniunii Europene, Franței, Germaniei, Marii Britanii, Federației Ruse și ai Statelor Unite ale Americii. Anul 1995 a
Acordul de la Dayton () [Corola-website/Science/302658_a_303987]
-
o situație mai favorabilă acestora. În Ardeal, cine izbutea să-i câștige pe Români devenea majoritar și astfel domina politic și economic întreaga activitate a țării. Conducătorii religioși români au înțeles asta și s-au folosit de situație pentru a negocia unirea lor cu biserica cea mai capabilă să le acorde drepturile pe care le revendicau. Procesul Unirii religioase a românilor ardeleni cu Biserica Romei începe încă din 1693, sub mitropolitul Teofil Seremi al Bălgradului și a continuat sub succesorul acestuia
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
a reformat și reorganizat secretariatul ONU, încercând în același timp să-i confere o importanță mai mare. În timpul mandatului său, Hammarskjöld a încercat să îmbunătățească relațiile dintre Israel și statele arabe. În 1955 s-a deplasat în China pentru a negocia eliberarea a 15 piloți americani care luaseră parte la războiul din Coreea și fuseseră capturați de chinezi.În anul următor Hammarskjöld a contribuit într-o manieră decisivă la înființarea primei misiuni de menținere a păcii care implica personal militar, misiunea
Dag Hammarskjöld () [Corola-website/Science/302707_a_304036]
-
troikă reprezentând statele capitaliste, comuniste și nou-independente (și nealiniate). Hammarskjöld a intrat în conflict și cu interesele economice ale unor companii miniere belgiene care controlau producția din provincia rebelă Katanga. În ultima din vizitele sale în Congo a încercat să negocieze o încetare a focului între trupele ONU și forțele din Katanga condusă de Moise Tshombe. În timp ce se deplasa în noaptea de 17-18 septembrie 1961 pentru a se întâlni cu Moise Tshombe avionul lui s-a prăbușit în condiții misterioase lângă
Dag Hammarskjöld () [Corola-website/Science/302707_a_304036]
-
va începe lecțiile de limba română. În toamna anului 1875 insurecțiile antiotomane ajung până la Dunăre și chiar la nord de ea, căci majoritatea revoluționarilor bulgari erau primiți în țară. În 1876, pe fondul ostilităților dintre bulgari și turci, marile puteri negociau, rușii ca protectori ai ortodoxismului intervenind împotriva Porții. România trebuia să se folosească de aceasta criză în favoarea ei, pentru a intra în război și a-și cuceri independența. Carol și-a jucat onoarea și poziția sa din viitor când a
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]