195,194 matches
-
ocupe de Alajuela. Alajuela are diferite parcuri naționale, inclusiv Parcul National Vulcanul Poás, Parcul National Vulcanul Arenal, Parcul National Vulcanul Rincón de la Vieja, Parcul National Juan Castro Blanco, Pădurea Los Angeles și Refugiul Sălbatic Cano Negro, precum și alte rezervații și zone protejate. O parte din industria turismului provinciei este concentrată pe zona din jurul La Fortuna, un mic orășel de la bază vulcanului Arenal. Acolo, turiștii pot vizita stațiuni cu izvoare termale, pot face un turul unui lac mare de sub vulcan, pot merge
Provincia Alajuela () [Corola-website/Science/336312_a_337641]
-
benzile de circulație are lățimea de 3,75 metri, în timp ce benzile de staționare de urgență au lățimea de 3,00 metri fiecare, respectând normativul românesc de proiectare a autostrăzilor extraurbane. Cele două căi unidirecționale de circulație sunt despărțite de o zonă mediană lată de 4,00 metri, protejată pe ambele părți de parapete metalic fix. Există și două zone prevăzute cu parapete metalic demontabil, care, prin înlăturare, permite accesul de pe o cale unidirecțională pe cealaltă în situații de urgență sau devierea
Varianta de ocolire a municipiului Arad () [Corola-website/Science/336345_a_337674]
-
3,00 metri fiecare, respectând normativul românesc de proiectare a autostrăzilor extraurbane. Cele două căi unidirecționale de circulație sunt despărțite de o zonă mediană lată de 4,00 metri, protejată pe ambele părți de parapete metalic fix. Există și două zone prevăzute cu parapete metalic demontabil, care, prin înlăturare, permite accesul de pe o cale unidirecțională pe cealaltă în situații de urgență sau devierea traficului în cazul unor reparații la suprafața carosabilă. Cele două zone cu parapete metalic demontabil au o lungime
Varianta de ocolire a municipiului Arad () [Corola-website/Science/336345_a_337674]
-
de parapete metalic fix. Există și două zone prevăzute cu parapete metalic demontabil, care, prin înlăturare, permite accesul de pe o cale unidirecțională pe cealaltă în situații de urgență sau devierea traficului în cazul unor reparații la suprafața carosabilă. Cele două zone cu parapete metalic demontabil au o lungime de 160 de metri fiecare. Varianta de ocolire Arad este împărțită în două secțiuni: În cadrul proiectului au fost realizate un pod peste râul Mureș, cu o lungime de 430 m, precum și 17 structuri
Varianta de ocolire a municipiului Arad () [Corola-website/Science/336345_a_337674]
-
ca în subsolul parcului să se construiască o parcare subterană cu 230 de locuri. Proiectul ar fi presupus redesenarea peisagistică a parcului, înlocuindu-se plantațiile centrale cu arbori pitici și vegetație joasă, astfel încât să crească vizibilitatea către monumentele istorice din zonă. Aceste planuri de modernizare, bazate pe aceeași argumentație și propuse în același an în care primăria a suferit un scandal de imagine în urma tăierii aliniamentului de tei din centrul orașului, au fost contestate vehement de societatea civilă. Numeroși intelectuali și
Esplanada Teatrului Național din Iași () [Corola-website/Science/336365_a_337694]
-
domeniul agricol și al industriei alimentare. Numeroase inovații ale institutului au fost aplicate pe ogoare, în plantații și pieți în Israel și peste hotare. Domeniile în care s-au distins cercetătorii institutului sunt culturile protejate (din sere), irigațiile, agricultura în zonele aride , tratarea recoltei după seceriș, mecanizarea agricolă, obținerea de noi soiuri de fructe, legume și plante decorative. Cercetătorii institutului sunt cadre didactice în instituții de învățământ superior în Israel și în cadrul unor cursuri pentru studenți din Israel și străinătate, si
Institutul Volcani () [Corola-website/Science/336366_a_337695]
-
timpul au fost înființate mai multe filiale și ferme care depind de Institutul Volcani: În prezent Direcția cercetării agricole cuprinde următoarele institute: Între realizările Institutului Volcani se pot menționa soiul de mere Anna, cu necesități reduse de frig, adaptat la zone calde (obținut de Abba Stein din Eyn Shemer), roșii îmbogățite în licopen, pepene galben de tip Galia, lamai și clementine fără sâmburi, un soi de dovlecei cu gust de castane,soiurile de mango Maia, Sheli și Omer etc
Institutul Volcani () [Corola-website/Science/336366_a_337695]
-
din regiune. Mai tarziu, în 1867, a publicat rezultatele cercetărilor sale în eseul "Taschen-Flora von Leipzig". Din 1863-1866 îl întâlnim că comerciant la Berlin. Și acolo a petrecut cea mai mare parte a timpului liber în excursii botanice din această zonă, deseori întovărășit de doi botaniștii stabiliți la Berlin, Alexander Braun (1805-1877) și Paul Ascherson (1834-1913), dar a călătorit și prin Europa Centrală precum Italia. În anul 1867, Kuntze a revenit la Leipzig, și numai un an mai târziu a deschis
Otto Kuntze () [Corola-website/Science/336357_a_337686]
-
Linia de demarcație în Transilvania în intervalul 1918-1919 a reprezentat o prelungirea geografică în spațiul transilvan a liniei convenționale cu rol de delimitare a zonei de contact dintre trupele Antantei victorioase și cele ale Ungariei învinse - ca stat succesor al Imperiului Austro-Ungar. Această linie a avut un scop strict militar de separare geografică provizorie, urmând ca linia politică definitivă de demarcație (frontiera) să fie fixată
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
trupele române au declanșat o ofensivă generală pentru a avansa dincolo de vestul Munților Apuseni. În contextul încheierii ostilităților, Linia de demarcație din Transilvania dintre armate după semnarea armistițiului ar fi urmat să aibă un scop strict militar de delimitare a zonei de contact dintre trupele inamice, astfel că nu ar fi putut fi considerată o frontieră politică, din moment ce aceasta ar fi urmat să fie fixată prin tratativele de pace. Menținerea integrării teritoriale a Ungariei și în mod deosebit păstrarea Transilvaniei au
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
a realizat imperfecțiunile textului semnat, ceea ce a determinat un statut de provizorat al acestuia. Înlocuirea sa efectivă va fi luată în considerare însă doar începând cu 26 februarie 1919, când negociatorii Conferinței de Pace de la Paris au decis crearea unei zone neutre între trupele române și cele ungare. Datorită atât lipsei unor alte forțe disponibile pentru a ocupa poziții de-a lungul liniei de demarcație din Transilvania cât și a unei recunoașteri în fapt a Armatei Române ca forță militară aliată
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
pe 16 decembrie Comisariatului General al Ungariei de Răsărit din Cluj, condus de Apáthy István, faptul că trupele române vor trece linia. Pentru evitarea inutilă de pierderi de vieți omenești, Armatei Ungare i s-a sugerat să se retragă din zonă. Deși dăduse românilor permisiunea de a înainta, Berthlot a întârziat însă să informeze guvernul budapestan de această decizie. Ajuns la Cluj pe 30 decembrie în cursul unei călătorii de informare în Transilvania, generalul Berthelot a doua zi - pe 31 decembrie
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
trupele ungare, iar Divizia 1 în a înaintat în direcția Alba-Iulia, Teiuș, Aiud. Începând cu data de 23 decembrie 1918 tot teritoriul transilvănean aflat între linia de demarcație și vechea frontieră cu Regatul României a fost decretat ca fiind o zonă a armatei. La 24 decembrie soldații români au intrat în Cluj, moment în care a fost înființat un comandament unic al trupelor române din Transilvania, încredințat generalului Traian Moșoiu. Comandamentul militar român a impus în Cluj cenzura și starea de
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
cu cât ungurii vedeau acest avans ca o violare a Convenției de la Belgrad. Ca atare, pentru a preveni un final sângeros, a solicitat superiorilor săi delimitarea unei linii de demarcație care să separe pe cei 2 potențiali beligeranți printr-o zonă de ocupație franceză. Dealtfel, în luna februarie 1919 cu puțin timp înainte de proclamarea Republicii Sovietice Ungare, Consiliu Dirigent a instituit serviciul militar obligatoriu în beneficiul armatei române și la începutul lunii martie a rupt relațiile diplomatice cu guvernul ungar. Conform
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
să preia districtele Satu Mare, Carei, Oradea și Arad și cea maghiară, urmând să se interpună o fâșie demilitarizată aflată la vest de linia de demarcație, fâșie care ar fi cuprins Vásárosnamény, Debrețin, Gyoma, Hódmezővásárhely și Szeged. Administrația ungară din aceste zone ar fi urmat să fie sub supraveghere franceză. Prin ultima măsură, planificatorii militari francezi ar fi urmat să asigure spatele armatei regale române, destinată să participe la operațiuni împotriva Rusiei Sovietice și, de asemenea să rezerve cale ferată dintre Timișoara
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
să înainteze românii ar fi trebuit așadar să aibă traseul prin localitățile Arad - Salonta - Oradea - Carei - Satu-Mare, cele 3 centre feroviare principale fiind excluse de la ocupația militară română, dar „disponibile pentru folosința trupelor române” și pentru românii care trăiau în zonele controlate de Aliați, în scopuri economice. Limita nordică a avansului românesc ar fi urmat să fie râul Someș. La data de 1 martie Clemenceau l-a informat pe d'Esperey despre decizia Conferinței, pentru a o pune în execuție. La
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
să se asigure că că românii nu-și retrag trupe din Basarabia și Dobrogea, făcând astfel aceste regiuni vulnerabile la un eventual atac, într-un moment în care Armata Roșie avansa spre Basarabia. Retragerea trupelor ungare la vest de limita zonei neutre ar fi trebuit sa debuteze pe 23 martie și să fie finalizată în 10 zile. Supravegherea retragerii acestora, precum și conducerea operațiunii de ocupare a zonei neutre de către unități ale trupelor aliate, ar fi urmat să fie conduse de către generalul
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
în care Armata Roșie avansa spre Basarabia. Retragerea trupelor ungare la vest de limita zonei neutre ar fi trebuit sa debuteze pe 23 martie și să fie finalizată în 10 zile. Supravegherea retragerii acestora, precum și conducerea operațiunii de ocupare a zonei neutre de către unități ale trupelor aliate, ar fi urmat să fie conduse de către generalul de Gondrecourt. Armata Română ar fi urmat să ocupe noile poziții numai după retragerea soldaților maghiari, decizia Conferinței de Pace părând să legitimizeze ocupația militară română
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
Lobit prin care acestuia i se cerea să comunicare maghiarilor nota Conferinței. Remiterea memorandumului oficialităților maghiare, a ridicat acestora problema că sub masca unor considerente militare nota reprezenta de fapt o impunere de noi limite politice Ungariei. Lipsa precizării unei zone tampon neutre în Rutenia a determinat suspiciunile oficialitățile maghiare că românilor și cehoslovacilor li se permite extinderea în această zonă, astfel încât să se ajungă la o graniță comună între cele două națiuni. Decizia s-a dovedit inacceptabilă pentru oficialii maghiari
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
că sub masca unor considerente militare nota reprezenta de fapt o impunere de noi limite politice Ungariei. Lipsa precizării unei zone tampon neutre în Rutenia a determinat suspiciunile oficialitățile maghiare că românilor și cehoslovacilor li se permite extinderea în această zonă, astfel încât să se ajungă la o graniță comună între cele două națiuni. Decizia s-a dovedit inacceptabilă pentru oficialii maghiari. Aceștia au considerat că nici un moment nu a existat o șansă reală de a obține pentru Ungaria termeni de pace
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
genul "Boletus". În România, Basarabia și Bucovina de Nord ea poate fi găsită în primul rând în păduri de conifere, mai rar în cele foioase sub fagi, crescând solitar sau în grupuri mici, de la deal la munte, dar preferat în zonele montane mai călduroase de exemplu ale Munții Carpaților, din (iunie) iulie până septembrie (octombrie). Acest burete a fost descris deseori. Prima menționare a fost acea a lui Jacob Christian Schäffer în volumul 4 al operei sale "Fungorum qui in Bavaria
Hrib frumos () [Corola-website/Science/336379_a_337708]
-
organizata un contraatac, care a fost respins de aliați în cele din urmă. Pe câmpul de luptă, germanii au pierdut numai la Cota 231 40 de morți și 35 de prizonieri. Divizia I de infanterie a reușit să cucerească toate zonele înalte din jurul orașului, în ciuda apărării și contraatacurilor germane. Pe 10 octombrie, generalul Huebner a cerut germanilor din Aachen să capituleze, amenințând distrugerea garnizoanei prin bombardamente intense. După ce comandantul german a refuzat cu hotărâre să capituleze, artileria americană a declanșat pe
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
regimente au fost uciși sau răniți aproape în totalitate. În zilele de 11-13 octombrie, aviația aliată a bombardat orașul Aachen, în special țintele din apropierea liniilor americane. Pe 14 octombrie, Regimentul al 26-lea de infanterie americană a primit sarcina cuceririi zonei industriale a Aachenului, în cadrul pregătirilor pentru asaltul asupra orașului. Pe 15 octombrie, germanii au încercat să lărgească breșa dintre cele două ramuri ale încercuirii americane și au atacat pozițiile Diviziei I de infanterie. Deși mai multe tancuri grele au reușit
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
morți și 4.400 răniți. [[Image:Kriegsgefangene in Aachen (1944).jpg|thumb|Prizonieri germani în Aachen]] Divizia I de infanterie SUA a trebuit să își folosească cea mai mare parte a efectivelor pentru stăvilirea contraatacurilor germane și pentru asigurarea securității zonei din jurul orașului. Din acest motiv, pentru cucerirea orașului nu a putut fi repartizat decât un singur regiment - Regimentul 26 de infanterie, care avea la dispoziție doar două dintre cele trei batalioane ale sale. Infanteriștii celor două batalioane, înarmați doar cu
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
obligați ca să verifice fiecare gură de canal, clădire și subsol pentru ca să înainteze în relativă siguranță. În acest timp, blindatele americane nu aveau capacitatea să manevreze pentru ca să răspundă în mod eficient la focul inamic. Civilii germani au fost evacuați forțat din zonele pe care le cuceriseră americani - niciunui civil nu i s-a permis să rămână în spatele frontului aliat. Succesul americanilor în oraș nu s-a măsura prin rapiditatea înaintării, ci prin numărul de case capturate de la inamic. În timpul luptelor din Aachen
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]