22,212 matches
-
așa cum îl înfățișează faimosul său discipol. Suprapunerea celor doi anunță oarecum tratamentul similar aplicat lor de autoritățile civile. Procesul intentat de atenieni lui Socrate este evocat mereu, direct sau indirect. Platon caută să-i explice lui Dionis I că mai fericit e cel ce îndură o dreptate decât cel ce o înfăptuiește, unul din principalele argumente folosite de Socrate spre a respinge planul evadării din închisoare propus de Criton (p. 185). Când decide să-l înlăture de la curtea sa pe cel
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ca să pot supraviețui până la întoarcerea ta (I, p. 354). Pentru protagonist, asasinatul respectiv e un fals, pentru soția lui o mică licență dramatică. Clitemnestra susține că acest sfârșit nu ar trebui să-l deranjeze, căci îi va asigura un viitor fericit (I, p. 354). Din punctul de vedere al lui Tespis, impresarul, șeful organizării spectacolelor istorice și al misterelor particulare, datorită acestor autori, Agamemnon a devenit mai celebru decât a fost vreodată prin propriile isprăvi (I, p. 354). Țara a ajuns
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
al cui sunt ! Tu ești mândră/ de stirpea ta regească - Oedip, scena 9). Uneori, înrudirea pieselor nu este manifestă, dar filiația se lasă ghicită : de pildă, în opera dramaturgului român, replica lui Oedip care proclamă suferința universală (Nu-i nimeni fericit, nu-i niciun om ! - scena 10) oglindește reflecția finală a tragediei lui Sofocle cu privire la momentul când poate fi proclamată împlinirea unei existențe (Oricui așteptați-i și ziua din urmă/ a vieții. Și numai când omul trecutu-i-a pragul,/ Dar
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
trebui totuși să jucați cu mai multă convingere. [...] Vorbiți tare, să se audă până în fundul sălii ! (I, p. 12). După ce interpelează ironic publicul interesat doar de tainele zilei de mâine (Viitorul vă preocupă. Viitorul vă dă insomnii), el se declară fericit de a se fi născut tocmai la Delphi și dezvăluie motorul prosperității orașului asaltat de cei dornici să-și cunoască soarta : Se îmbogățește nu pentru că tropăiți voi pe scenă, ci pentru că pescuiesc eu clienții obsedați de viitor (I, p. 13
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
este sacrificat de Ifigenia pentru că cei doi frați nu sunt în stare să-și dezvăluie unul altuia identitatea reală. Punând în termeni mitici o problemă sensibilă pentru publicul secolului al XX-lea, lipsa de comunicare între oameni, dramaturgul abandonează deznodământul fericit al lui Euripide, atipic pentru o tragedie. Tot astfel, la Dan Botta, regăsirea Alcestei cu Admet nu se produce pe pământ, prin reînvierea eroinei, ci pe tărâmul morților, suprema formă a iubirii conjugale fiind sacrificiul soților unul pentru celălalt. Interpretarea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în timpul vieții sale. Acest lucru l am remarcat și în modul de comportare cu copiii nepoților și nepoatelor sale de la ceilalți șapte frați și surori. Retrăind, în momentele acestea, toate aceste dulci amintiri ne considerăm, eu și sora mea, deosebit de fericiți că am avut parte de un asemenea părinte iar atunci când voi ajunge în lumea umbrelor sper să-i pot relata direct acest moment aniversar deosebit din prea iubitul său oraș Huși. Iași, 2 octombrie 2009 ION GUGIUMAN - DRUMUL VIEȚII (4
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
-și așterne gândurile cu totul deosebite care i-au plutit înaintea ochilor pe ultimul ei drum. Păcat că i s-a refuzat; căci, la sfârșitul vieții, îi vin concentratului spirit idei până aici de neconceput; ele sunt ca niște demoni fericiți care se lasă strălucind pe piscurile trecutului.” J. W. Goethe 164. „Literatura este fragmentul fragmentelor; numai o fărâmă din ceea ce s-a petrecut și s-a vorbit s-a scris; și numai o fărâmă din ceea ce s-a scris, a
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
este cea mai prețioasă comoară pentru omul de lume, dacă el știe să presare la locul potrivit pe cele dintâi, iar pe celelalte să și le-amintească în cazuri adecvate.” J. W. Goethe 196. „Când o cugetare este un rezumat fericit al propriilor tale cugetări asupra unui lucru, atunci simți acea cunoscută bucurie de a te regăsi în cartea pe care o citești.” Garabet Ibrăileanu 197. „O adevărată cugetare este o idee nouă, stabilirea unui raport nou între două noțiuni, generalizarea
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
citirea cu umplerea unui vas prețios cu băuturi delicioase.” Français La Mathe le Vayer 239. „Unii prețuiesc cărțile după grosimea lor, ca și cum ar fi fost scrise să-ți exersezi brațele, nu mintea.” Baltasar Gracian y Morales 240. „Mă simt mai fericit stăpân acasă pe cărțile mele și cu puțin răgaz decât Mazarin cu toți banii și neliniștile sale.” Gui Patin 241. „Știința a câștigat mai ales din cărțile prin care au pierdut creatorii lor.” Thomas Fuller 242. „Acela căruia îi place
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
biruie un uriaș. Cartea va ucide edificiul.” Victor Hugo 354. „Toate cărțile lui Balzac nu alcătuiesc decât o singură carte vie, luminoasă, adâncă, unde se oglindește întreaga noastră civilizație contemporană.” Victor Hugo 355. „Natura este o carte frumoasă și glorioasă (...) fericit cel ce-o ascultă și-o înțelege.” Victor Hugo 356. „(...) Turistul vine să-și bucure ochii; gânditorul găsește o carte imensă unde fiecare stâncă este o scrisoare, unde fiecare lac este o frază, unde fiecare sat este un accent și
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Preda 646. „Cred că doar acele cărți ar trebui citite, care mușcă și înțeapă. La ce bun să citim o carte care nu este în stare să ne aducă la realitate, întocmai ca o lovitură în creștet? Ca să ne facă fericiți?... O, Doamne, putem fi fericiți și fără cărți; iar cărți care să ne facă fericiți putem scrie la nevoie noi înșine. Avem nevoie însă de acele cărți care să reproducă un efect asemănător cu acela al unei nefericiri, care să
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
ce bun să citim o carte care nu este în stare să ne aducă la realitate, întocmai ca o lovitură în creștet? Ca să ne facă fericiți?... O, Doamne, putem fi fericiți și fără cărți; iar cărți care să ne facă fericiți putem scrie la nevoie noi înșine. Avem nevoie însă de acele cărți care să reproducă un efect asemănător cu acela al unei nefericiri, care să ne facă să simțim durerea, moartea cuiva care ne-a fost drag, care să ne
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
cu părul creț, care se jură că nu fură, contrar tuturor evidențelor. Noi, românii, am avut Constituție încă din prima jumătate a veacului al XIX-lea, cam în același timp cu nații care azi sunt mult mai prospere și mai fericite. Ne-am creat instituții democratice și le-am pus să lucreze pentru "binele poporului", chiar dacă am avut conștiința "formelor fără fond". Ne-am adaptat fie la democrația occidentală, fie la totalitarismul sovietic, sperând că într-o bună zi ordinea anapoda
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
există șansa să nu declanșeze reacții virulente generate în special de faptul că sintagma "cote de reprezentare pentru femei" duce automat la sensul cantitativ al termenului și la ideea de privilegiu (sau ceea ce se numește mai mult sau mai puțin fericit "discriminare pozitivă"); introducerea cotelor de gen (40% - 60%, precum în cazul țărilor nordice, Suedia) previne crearea unei situații, ipotetice deocamdată, în care s-ar produce un deficit de reprezentare al bărbaților în forurile decizionale sau în Parlament 20. La ora
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
sunt obligatoriu incompatibile. Și, luându-și rămas bun de la perechea legitimă care rămâne în cadrul ușii, tandru înlănțuită, fără măcar să-și ascundă nerăbdarea de a-și regăsi cât mai repede intimitatea conjugală, locotenentul apreciază încă o dată la justa ei valoare această fericită împreunare, în care voluptate și interese de stat se împletesc în pace și onor. S-au întors târziu, pe drum. Inutil să coboare pe plajă, ora misterului anadyomene trecuse de mult. De altminteri, izbutise, credea el, să dezlege partea de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
observă, cu o fărâmă de ironie, că localitatea avea pesemne farmecele ei ascunse, care lui îi scăpau. Nu, nu, replică învățătorul, farmecele ei sunt foarte la vedere. Marea, estuarul, fluviul, nisipul, cerul, totul e frumos la Bugaz. Și, pe deasupra, această fericită conjuncție a elementelor îi întoarce pe oameni spre ei înșiși și spre întrebările lor. O să vezi, aici nu vei putea scăpa de dumneata însuți." Mi-ar conveni, spuse locotenentul, dar locul e atât de departe de toate... Departe de toate
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
învățătorul își continuă ideea, dar nu chiar în direcția dorită de locotenent: "Poate, conectarea la viața marii colectivități umane o să fie, dacă se va realiza într-o bună zi, cu atât mai dureroasă, dar deocamdată ne scăldăm într-o intemporalitate fericită. Nu avem decât grijile cotidianului nostru mărunt. Și ca să ne întoarcem la întrebarea ta, aceste griji sunt destule ca să ne umple majoritatea timpului. Ăsta e cel puțin cazul cu mine." Ce griji, de exemplu? Uite, școala e gata să-și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
închizându-i buzele cu sărutări, nădăjduind că visul lui anadyomene se va strecura în trupul acestei femei reale. Aproape că avea iluzia că așa e. Nu totdeauna. Se scăldau împreună, goi, se îmbrățișau în apă, amețiți de imponderabilitate, ușori și fericiți. Înotau umăr la umăr, dar fără să se aventureze în larg. Nastia se întorcea prima, pretextând că i se întâmpla să aibă cârcei la picioare și nu voia să se aventureze prea departe. Și dacă nu era ea?... Zilele continuau
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
soare, pe trunchiul unei sălcii culcate deasupra apei, cu picioarele atârnând. După câteva clipe, își scoaseră vestoanele. Prilejul era bun, chiar nesperat, să abordeze subiectul care îl frământa. Ziua începuse atât de bine că se simțea încurajat ca de o fericită conjuncție de planete. Începu totuși cu precauție, în termeni neutri. Nu era vorba, spuse el, decât de o poveste, care, prin hazardul circumstanțelor, se petrecuse sub ochii lui și care nu-i plăcea. "De ce-mi povestești asta?" îl întrebă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pivnița tatălui ei vin cămășuit, altfel spus, un vin foarte vechi, care-i fusese rezervat lui Filip. A fost turnat imediat. "Mulțumesc, Lillișu, mi-ai făcut o mare plăcere, dar, à propos, ce-ar fi să ne tutuim?" Fata acceptă, fericită, era cel mai frumos cadou ce i se putea oferi. Nel îi pregătise și ea o surpriză lui Filip. Încă un tablou lucrat în secret. Portretul lui Hector. Văzut din profil, cu capul întors spre privitor. Silueta câinelui negru se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lua inima în dinți să se ducă la madam Segal. În vremea asta, locotenentul coborî pe plajă cu calul. În apropierea cadavrului, animalul se cabră nechezând. Tânăr și impetuos, îi era groază de strania intruziune a morții în ecuația lui fericită. În cele din urmă, luă pe brațe rămășițele pământești ale Nastiei, își legă de încheietura mâinii frâul calului recalcitrant, care nu înceta să se zbată și să necheze, și o porni pe drumul calvarului. Soarele era de-acum sus când
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
farsă de prost gust..." spune fata. Fără s-o asculte, fără chiar s-o audă, întinde o mână ezitantă ca să ia temperatura a ceea ce s-ar putea foarte bine numi niște sâni mari. Vai! posesoarea lor îi strânge vârful degetelor, fericită că obținuse iertarea. "Ehh...", și lasă brațul să-i cadă, inert, de-a lungul corpului. Atunci, îți e mai bine?" întreabă din apropiere o voce ipocrită, cu un accent foarte puțin național. Ah, dragul de Istvan, cauză a toate... Când
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
înainte este interzis să trăiești în mai puțin de 8 metri pătrați. Nepractic, de fapt, pentru a locui aici, dar ideal să faci dragoste, când nu ai actele în regulă. Ba chiar atât de ideal încât foarte curând perspectiva unui fericit eveniment copleșește de bucurie cuplul. Devine o urgență să intre în legalitate. Că, astfel, nimic nu se opune. De când cu liberalizarea regimului, căruia el îi descoperă brusc un farmec anume, divorțul nu mai este o infracțiune ideologică. Există miniștri care
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
culoar, stând în picioare până la destinație. Ajunși în Gara de Nord, de unde urma să luăm alt tren spre Caracal, a trebuit să așteptăm trei zile și trei nopți, stând pe peronul gării în frig și fără alimente până când, în sfârșit, la intervenția fericită a unchiului meu cu a cărui familie ne-am evacuat din Iași, am reușit să ne urcăm într-un tren foarte aglomerat din gara Triaj. Nu pot să uit acea Gară de Nord, plină de refugiați, unde în permanență se
ÎNTÂMPLĂRI DIN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Silvia Stoian () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1702]
-
de la moartea Starețului Paisie”, an XL (1964), nr. 11-12, p. 656-660. Schimonahul Mitrofan, ucenic de limbă slavă al starețului, scrie o biografie în limba slavonă sub formă de Sinaxar, intitulată: „În ziua a cincisprezecea a lunii noiembrie: Viața și nevoințele fericitului părinte, Starețul Paisie, fuga sa din lume, peregrinările sale, adunarea fraților în jurul lui și viața sa împreună cu ei”. Textul se păstrează în mai multe copii - manuscrise și a fost tradus în românește de diacon Ioan I. Ică jr. și publicat
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]