19,782 matches
-
gaze toxice, sîrmă ghimpată și mitraliere lună după lună și an după an. În ultimă instanță, victoria sau înfrîngerea au fost mai mult produsul matematicii cărnii de tun decît al conducerii, dibăciei sau curajului. Pentru Franța, Belgia și Marea Britanie numai frontul de vest conta. Orice altceva era "umplutură", inclusiv neutralitatea României. Brătianu cunoștea egoismul Marilor Puteri, cum foloseau ele națiunile mici doar pe post de pioni și care era de obicei soarta pionilor. Dar știa și că un pion poate ține
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
naivii"42. Descrierea aceasta îl reflectă mai mult pe Iorga decît patriotismul lui Brătianu. După acest anunț, Brătianu a ridicat interdicția pe care o impusese în privința lui Iorga, ba chiar i-a propus să publice un ziar pentru soldații de pe front. Vremea expectativei trecuse. Acest moment a reprezentat pentru Iorga o experiență transcendentală. Agnosticul acesta se putea apropia de metafizică numai dacă era animat de (ceea ce considera el a fi) adevărul cel de pe urmă: națiunea. Iată cîteva fragmente din editorialul său
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
relativ pe neașteptate, s-au înregistrat succese la început. Armata rusă acoperea teritoriul României de la est și nordest, iar Bucovina era ocupată de ruși. Austro-Ungaria era ocupată în altă parte, iar cele cîteva unități din Transilvania aveau de ocupat un front prea mare. Nu existau trupe germane în zonă, dar urmau să vină, deoarece Germania declarase război României. Efortul principal al românilor era îndreptat în direcția Transilvaniei. A fost cucerit Brașovul. Slabele trupe maghiare nu puteau fi folosite decît pentru defensivă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
regele și regina. Cuvîntarea a fost tipărită și difuzată în tranșeele soldaților crîncen asediați, obosiți, însîngerați și luptînd totuși. Iorga a scris în perioada aceasta cîteva dintre cele mai frumoase articole ale sale, scriind cu dragoste despre suferințele soldaților de pe front, chiar și despre caii suprasolicitați mobilizați pentru forțele militare române. A văzut odată un grup de țărani tineri refugiați și i-a întrebat: "De unde sînteți, flăcăi?" "Din Olt, de la Rîmnic etc." i s-a răspuns, zone aflate sub ocupație. "Ați
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
remarcat prin aruncarea mai multor ofițeri de marină ruși în cazanele unei nave de război și fierberea lor de vii79. În fruntea detașamentului său, colonelul Gheorghe Rascoviceanu, un ofițer român plin de hotărîre, l-a salvat pe generalul Șcerbacev, comandantul "Frontului Ruso-Român" de la "arestare" (ucidere cu sînge rece)80. Pe Iorga l-a alarmat știrea adusă de Buzdugan. Elementele acestea anarhiste erau mai rele ca bolșevicii; astfel încît s-a decis să treacă imediat la acțiune. A încercat mai întîi să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
său făcuseră o treabă bună, după cîte se părea. Această armată română nu era de neglijat; era o forță alcătuită din 300.000 de ostași fortificați acum și psihologic de declarația regelui privind o reformă agrară și împroprietărirea 92. Linia frontului rămînea pe loc. Numai Moldova era încă în mîinile românilor. Marele eveniment a fost intrarea în război a Statelor Unite. Iorga, admirator aproape fără rezerve al Statelor Unite, avea toate motivele să exulte. Titlul editorialului său era: America lui La Fayette vine
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ajutorul Franței martirizate. America își va pune industria la dispoziția Aliaților. În alt editorial, intitulat Misiunea Americii, Iorga și-a exprimat înalta opinie asupra țelurilor războiului american și mai ales față de susținerea de către Președintele Wilson a principiului autodeterminării 93. Pentru frontul de vest, intrarea în război a Statelor Unite nu putea surveni într-un moment mai potrivit. Între timp, soldaților francezi le ajunsese cuțitul la os. Au apărut revolte și insubordonări. Iorga era bine informat, pentru că cenzura română îi trimitea fiecare exemplar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu al unei adunături artificiale. În alt articol, Iorga își exprima din nou părerea că "națiunile nu pot fi nimicite". Aceasta este credința pe care Iorga o va proclama pînă la sfîrșitul vieții 94. Între timp, mulți ofițeri lucizi de pe front, atît de carieră cît și mobilizați, sperau tot mai mult că Iorga va lua conducerea. Șeicaru își amintea de o vizită făcută acasă la Iorga, la Iași, în septembrie 1917. El i-a explicat lui Iorga psihologia tranșeelor și i-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Putna. Ar fi fost încununată de reușită dacă n-ar fi fost și armata rusă acolo. Poate că Kerenski a însuflețit armata rusă prin discursurile lui înflăcărate, dar exista un profund sentiment antirăzboinic printre ruși, întreținut cu grijă de către bolșevici. Frontul din Bucovina a fost străpuns, la 21 iulie 1917. Cernăuțiul a căzut, iar știrea a declanșat panică la Iași. Brătianu l-a sfătuit pe Iorga să-și trimită familia la Odessa. După o îndelungată introspecție, s-a decis să-și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Harkovul pentru că se afla la o distanță de circa o mie cinci sute de kilometri). Lingouri de aur și unele relicve istorice au fost de asemenea trimise în Rusia spre depozitare. Pe la sfîrșitul lunii iulie, în partea de sud a frontului, armata română a pornit la Mărăști o mișcare de învăluire împotriva forțelor inamice. A fost o relativă reușită; cu toate acestea, germanii au atacat în forță în zona Mărășești la sfîrșitul lui iulie. S-a declanșat cea mai mare bătălie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
există nici un stat european la fel de important ca Imperiul habsburgic. Papalitatea fusese cu ochii pe Viena în ultimii 500 de ani, intervenind imediat atunci cînd simțea că poziția sau caracterul catolic al domeniilor habsburgice erau amenințate. Dar războiul continua încă pe frontul de vest. Concentrîndu-și forțele, germanii au declanșat un ultim efort în vara lui 1918. N-au reușit. Spre sfîrșitul lui septembrie, Bulgaria a cerut armistițiu, urmată imediat de Turcia. Dinspre Salonic, sîrbii și aliații lor francezi împingeau neîncetat spre nord
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fie îngrijorat de partidul lui. Dincolo de politica tradițională își făcea ceva apariția, atît în România cît și în restul Europei. Din groaznicul măcel al Primului Război Mondial, trezită din idealismul secolului al XIX-lea și din suferințe (spiritul lui " Nimic nou pe frontul de vest" de partea celor învinși), ieșea la iveală o "generație pierdută". Ce cale avea să urmeze această generație nu era clar în momentul acela. Membrii acesteia nu erau nici de stînga, nici de dreapta. Și în România își făcea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
i le scriau lui Iorga din tranșee. Vocile acestea erau pline de speranță; poate că datorită faptului că războiul durase în România mai puțin decît în Apus, oamenii aceștia trăiau mai puțin în atmosfera deprimantă a tranșeelor decît cei de pe Frontul de Vest. România era de partea învingătorilor; și se afla în fața perspectivei uluitoare a României Mari. În acest timp, generația aceasta a tranșeelor credea în democrație, în drepturi egale pentru minorități și într-un viitor mai bun. Ce păcat că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de acord cu programul lui putea intra în Partidul Naționalist Democrat; drept urmare, nu era nevoie ca Iorga să fondeze un partid nou. A fost greșeala lui Mihalache că Partidul său Țărănesc și muncitorii (sub conducerea socialiștilor) nu au putut face front comun. Brătianu continua să exagereze și să tragă foloase de pe urma exceselor de stînga. Bucureștiul era plin de zvonuri. Bucureștiul era un oraș în care circulau zvonuri de toate culorile, dar foarte iresponsabile care făceau problematică guvernarea 40. Regele Ferdinand i-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
iar un război distrugător între Hitler și Stalin nu i-ar fi frînt inima nici lui Iorga). Dar n-a fost să fie așa. Următoarele evenimente din 1936 vor deschide drumul Conferinței de la Hossbach. În timpul alegerilor din Franța (căștigate de Frontul Popular), Iorga era îngrijorat. După ce Leon Blum a devenit prim-ministru, Iorga comenta cu satisfacție că vocea acestuia răsuna la Geneva așa cum răsunase mai înainte și cea a lui Laval. Blum vorbea despre pace, despre inviolabilitatea frontierelor și despre respectarea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Corneliu Zelea Codreanu, frații acestuia, Decebal și Horia și în cele din urmă tatăl lor, precum și fiica, Irredenta Codreanu). În politica României se manifesta o orientare generală spre dreapta. Vaida s-a separat de Partidul Național Țărănesc și a fondat Frontul românesc, care avea un program autoritar 140. Fuziunea dintre Liga Națională de Apărare Creștină a lui Cuza și Agrarienii lui Goga din 1935 a avut consecințe și mai mari. Noul partid era autoritarist, avea o structură de tip fascist și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
despre contele Bethlen și despre încercarea acestuia. Primarul Bucureștiului, Dobrescu, a făcut o vizită la Budapesta, în timpul căreia s-a discutat despre o eventuală vizită a prințului Nicolae. Contele Hunyadi a ținut în fața Parlamentului Ungar un discurs despre un posibil front comun antibolșevic. Dar în Ungaria, aristocrația transilvăneană (maghiară prin definiție) avea foarte multe lucruri de spus: Bethlen, contele Teleki, contele Csáky, contele Bánffy și mulți alții. Acești aristocrați aveau încă o anumită idee și nostalgie față de o Transilvanie foarte aparte
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Trebuia să se înfrunte cu un individ dualist de talia lui Iorga. Acesta scria că "aceia care au creat România Mare sînt legați prin anumite amintiri și idei, în ciuda anumitor inovații" (Iorga făcuse un calambur la adresa sistemului partidului unic al Frontului Renașterii Naționale). După care Călinescu a ordonat interzicerea apariției "Neamului românesc", ca și cum ar fi fost vorba despre "un pamflet bolșevic", cum spunea furios Iorga. Ceea ce nu l-a oprit pe Călinescu. O însemnare din Jurnalul doamnei Liliana (din 19 februarie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mai mult încrederea în Statele Unite. Ziarul său relata despre orice cuvîntare a președintelui Roosvelt și despre orice creștere în domeniul înarmării Americii. Știrile privind curentul intervenționist din cadrul Statelor Unite erau analizate cu grijă (și speranță). Regele Carol a transformat în grabă Frontul Renașterii Naționale (FRN) într-un "Partid al Națiunii" totalitarist, oferind legionarilor trei ministere în noul său guvern, unul dintre acestea lui Horia Sima, "Comandantul Legiunii". Prim-ministrul era inginerul Ion Gigurtu, un prieten al Axei, iar ministru de Externe era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
directă a revoluțiilor din Est. Vizitând Viena În octombrie 1999, am găsit Westbahnhof tapetată cu afișe pentru Partidul Libertății al lui Jörg Haider: deși Își mărturisea deschis admirația pentru „oamenii cinstiți” din armatele naziste care „și-au făcut datoria” pe frontul de Est, politicianul a câștigat 27% din voturi exploatând anxietatea și nedumerirea austriecilor În fața schimbărilor survenite În lumea lor În ultimul deceniu. După aproape o jumătate de secol de toropeală, Viena - ca și restul Europei - reintrase În istorie. * * * Această carte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
popoarele din estul și vestul Europei să facă alegeri dificile privind afacerile interne, pentru a evita cu orice preț situațiile din trecut. Inițial, o opțiune populară În ambele jumătăți ale Europei a fost aplicarea programului radical al mișcărilor de tip „front popular” din anii ’30 - ceea ce demonstrează că anul 1945 nu a Însemnat nici o clipă un nou Început, așa cum pare uneori... În Europa de Est, o transformare radicală de o factură sau alta era inevitabilă. Întoarcerea la trecutul discreditat era imposibilă. Atunci ce
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
putea să fi fost soluția greșită, dar dilema căreia Îi răspundea era cum nu se poate mai reală. În Occident, perspectiva schimbării radicale a fost depășită pe neobservate, nu În ultimul rând datorită ajutorului (și presiunii) Statelor Unite. Atracția platformelor de front popular - și a comunismului - a pălit: ambele erau rețete pentru vremuri grele, iar În Occident, cel puțin după 1952, dificultățile nu mai erau chiar atât de mari. și așa, În deceniile care au urmat, incertitudinile primilor ani de după război au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
militare s-au Înregistrat În Uniunea Sovietică: 8,6 milioane de membri ai armatei. Armata germană a Înregistrat 4 milioane de victime, Italia a pierdut 400.000 de soldați, marinari și personal aviatic, iar România 300.000, majoritatea căzuți pe frontul de Est, În lupta cu armatele Axei. Dacă ne raportăm la populația totală, Austria, Ungaria, Albania și Iugoslavia au suferit pierderile cele mai semnificative. Dacă ținem cont de numărul total de morți - civili și militari la un loc -, cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu au făcut nimic pentru a Împiedica acest lucru. Răfuiala nepremeditată (Însă discret alimentată, În unele cazuri) contribuia la eliminarea elitelor locale și a acelor politicieni care ar fi putut sta În calea ambițiilor comuniste. În Bulgaria, de exemplu, nou-apărutul Front al Patriei a stimulat pedepsirea neoficială a colaboraționiștilor de orice speță, sub acuza generică de „simpatizant fascist”, și a Încurajat denunțarea oricărei persoane suspectate de simpatii prooccidentale. În Polonia, răzbunarea populară Îi viza frecvent pe evrei - În primele patru luni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
astfel un omagiu involuntar Republicii pe care tot el o restabilise. În anii imediat după război, popoarele europene erau guvernate, așadar, nu de comunități noi și fraterne de partizani, ci de coaliții formate din politicieni de stânga și centru-stânga, similare fronturilor populare din anii ’30. Nu-i de mirare. Singurele partide tradiționale capabile să funcționeze normal În acei ani erau cele vădit antifasciste - sau, În cazul Estului ocupat de sovietici, cele cărora noile autorități găseau de cuviință să le atribuie acest
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]