19,733 matches
-
fost înlăturate forțele militare și administrația sovietică de ocupație; în localități reintrau în activitate autoritățile românești. Au fost repuse în vigoare legile existente înainte de 28 iunie 1940 și extinse cele intervenite între timp. Statul român își exercita acum în mod legitim suveranitatea pe un teritoriu ce îi aparținea de drept și de fapt. Basarabia și Bucovina au fost organizate ca două unități administrative autonome, cu reședințele la Chișinău și, respectiv, la Cernăuți. În fruntea provinciei (cu personalitate juridică și buget propriu
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
teritoriile prevăzute în 1939, „depășite” mai întâi în 1940-1941 și, apoi, în 1944-1948. La 10 februarie 1947 se încheia capitolul dureros al participării României la cel de al doilea război mondial. Și în est, și în vest, obiectivul României fusese legitim: recuperarea teritoriilor pierdute în 1940. „Redobândirea Basarabiei, a nordului Bucovinei și ținutului Herța era la fel de îndreptățită ca și redobândirea nord-estului Transilvaniei, iar continuarea operațiilor militare dincolo de Nistru a fost tot atât de necesară, sau chiar mai necesară - având în vedere primejdia reprezentată
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Antonescu a urmărit eliberarea teritoriilor ocupate de Uniunea Sovietică cu un an înainte, ca o etapă în refacerea României Întregite. După 35 de zile de lupte grele, teritoriile respective au fost eliberate, statul român exercitându-și din nou, în mod legitim, suveranitatea pe un spațiu ce îi aparținea de drept și de fapt. Participarea la operațiunile militare dincolo de Nistru, prelungirea războiului, intrarea în starea de război cu Marea Britanie și S.U.A., în decembrie 1941, înființarea Națiunilor Unite în ianuarie 1942 și alte
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
poziția de „eliberare” a popoarelor creștine din Balcani, s-au concretizat în momentele 1812 și 1878, întrerupte pentru scurt timp de momentul 1856. Documentele Unirii Basarabiei cu România, actele de consfințire internă și de recunoaștere internațională sunt edificatoare pentru caracterul legitim al hotărârii adoptate pe cale diplomatică, pentru rolul principal îndeplinit de Sfatul Țării și sprijinul primit din partea conducerii statului român, în fața primejdiilor venite de la răsărit. Chestiunea relațiilor româno-sovietice, blocate un timp de poziția Sovietelor de atacare a Actului din 27 martie
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
logic în procesul de înnoiri democratice, de destrămare a structurilor totalitare omuniste, care au loc în U.R.S.S. Guvernul României își îndeplinește o nobilă îndatorire de a saluta actul istoric de autodeterminare a poporului Republicii Moldova, de împlinire a năzuințelor sale legitime spre libertate, democrație și demnitate națională. Proclamarea unui stat românesc independent pe teritorii anexate cu forța în urma înțelegerii secrete stabilite prin Pactul Molotov-Ribbentrop reprezintă un pas decisiv spre înlăturarea pe cale pașnică a consecințelor nefaste ale acestuia, îndreptate împotriva drepturilor și
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
valabilă pentru orice condiții particulare. Teoria comportamentului deviant. Cloward și Ohlin (1960) propun o teorie generală a comportamentului deviant, sintetizând două teorii foarte influente, dar parțiale: teoria lui Merton, care accentuează sursa efectivă a comportamentului deviant - blocarea accesului prin mijloace legitime la scopurile împărtășite de respectiva colectivitate -, și teoria lui Stugerland, care accentuează rolul condițiilor favorizante - accesul la oportunități ilegitime. Teoria propusă de Cloward și Ohlin consideră, în consecință, comportamentul deviant ca fiind produsul conjuncției a două tipuri de cauze abstracte
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
teoria lui Stugerland, care accentuează rolul condițiilor favorizante - accesul la oportunități ilegitime. Teoria propusă de Cloward și Ohlin consideră, în consecință, comportamentul deviant ca fiind produsul conjuncției a două tipuri de cauze abstracte distincte: persoana nu are acces prin mijloace legitime, normale la realizarea scopurilor împărtășite de respectiva colectivitate (ea va căuta în aceste condiții să realizeze aceste scopuri prin mijloacele ilegitime) și totodată are acces (oportunități) la mijloacele ilegitime de realizare a acestor scopuri (existența unei culturi a delincvenței, victime
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ci multiplicativ (Blalock, 1969). Pentru a apărea comportamentul deviant este necesar să fie prezente ambele grupuri de cauze, existența doar a unuia dintre ele fiind insuficientă. Lipsa mijloacelor fără oportunități ilegitime, cât și prezența oportunităților ilegitime cuplată cu existența mijloacelor legitime de atingere a scopurilor nu pot produce un comportament deviant. Să presupunem că această teorie a comportamentului deviant este corectă și completă, totodată: toate variabilele endogene sunt incluse în ea. Să observămcă, prin formularea sa, ea este o teorie universală
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
structură conceptuală abstractă va fi comună - teoria abstractă a schimbării sociale. Teoria abstractă nu poate să explice prin ea însăși un fenomen concret. Ea reprezintă doar o structură teoretică ce oferă baza unei analize explicative particulare, specificate. Scopurile împărtășite, mijloacele legitime și ilegitime, condițiile de viață, nivelul de aspirații trebuie specificate de la caz la caz. Și, în mod special, ele trebuie legate de contextul concret la care se referă analiza. Aceasta se realizează prin intermediul variabilelor contextuale. Variabilele contextuale sau exogene descriu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
societăți” a adolescenților distinctă și opusă celei a adulților. Din aceste considerente, ea poate fi invocată drept o cauză a creșterii delincvenței juvenile. Sărăcia, de asemenea, poate fi invocată drept o variabilă contextuală a delincvenței pentru că ea „produce” lipsa mijloacelor legitime de atingere a scopurilor dezirabile. Este și situația „rasei” în colectivitățile în care se practică discriminarea rasială, mijloacele legitime fiind distribuite inegal între diferitele rase care coexistă. Teoria abstractă trebuie să fie legată de contextul social al unui fenomen social
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a creșterii delincvenței juvenile. Sărăcia, de asemenea, poate fi invocată drept o variabilă contextuală a delincvenței pentru că ea „produce” lipsa mijloacelor legitime de atingere a scopurilor dezirabile. Este și situația „rasei” în colectivitățile în care se practică discriminarea rasială, mijloacele legitime fiind distribuite inegal între diferitele rase care coexistă. Teoria abstractă trebuie să fie legată de contextul social al unui fenomen social concret pentru a deveni efectivă în explicarea acestuia. Variabilele contextuale sau exogene reprezintă deci punctele în care teoria abstractă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de teorie auxiliară pentru a desemna grupul de preocupări distincte de traducere sub formă de indicatori empirici ai conceptelor teoretice. În mod special, variabilele cauzale abstracte (endogene), din cauza gradului lor abstract general și sintetic, prezintă o slabă traducere empirică. „Oportunitățile legitime de atingere a scopurilor” nu pot fi, ca atare, măsurate empiric. Putem doar să identificăm unele oportunități: existența unei culturi democratice, posibilități de petrecere a timpului liber, de contact cu produsele de vârf ale culturii, forme de participare activă în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
plusprodusului determină stratificarea societății (Engels, 1967, și verificarea acestei ipoteze de către Sahlin, 1958). Teoria lui Luis Coser (1969) asupra cauzelor violenței ne oferă un alt caz foarte clar. Atunci când obiectivele individuale împărtășite de către colectivitate nu pot fi realizate prin mijloace legitime, dar există mijloace nelegitime accesibile, va rezulta un comportament deviant; când nu există însă nici asemenea mijloace nelegitime de realizare a obiectivelor, atunci reacția sistemului va fi violența. Cauza P se referă deci la totalitatea condițiilor care exclud atât mijloacele
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dar există mijloace nelegitime accesibile, va rezulta un comportament deviant; când nu există însă nici asemenea mijloace nelegitime de realizare a obiectivelor, atunci reacția sistemului va fi violența. Cauza P se referă deci la totalitatea condițiilor care exclud atât mijloacele legitime, cât și pe cele nelegitime de realizare a obiectivelor individuale împărtășite social: control social sever și eficace, insule mari de sărăcie etc. Relația dintre nivelul economic și tipul de familie (Kottak, 1974). Condițiile economice precare tind să genereze o familie
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
În primul rând, acceptarea necritică a scopurilor. Modelul se bazează pe celebra dihotomie promovată de Max Weber (1947) între scopuri și mijloace și care justifică, în fapt, aservirea politică și ideologică a sociologiei. Conform teoriei weberiene, sociologia are ca obiect legitim de studiu doar sfera mijloacelor de atingere a scopurilor pe care și le formulează actorii sociali. Scopurile însele rămân o decizie liberă a acestora din urmă. Ele sunt date absolute pentru sociolog. Eventual, specialistul poate să analizeze claritatea formulării scopurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sau viitoare, ci orice lucru, indiferent dacă el a existat, există sau va exista vreodată. Singura condiție este ca aceste lucruri să fie posibile, într-un mod abstract. Este „căderea brontozaurului Bibi din avion” un fenomen de care în mod legitim se poate ocupa fizica? Desigur. Fizica poate calcula cu precizie cât timp îi va trebui brontozaurului Bibi să cadă dintr-un avion de la înălțimea de 5.000 m, indiferent dacă a existat sau va exista vreun brontozaur numit Bibi și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
două modele deterministe. Dacă acceptăm schema cauzalității, punctul de vedere istorist, evenimențialist pare inevitabil. Dimpotrivă, schema structuralistă include ea însăși, în mod logic, o atitudine antievenimențialistă și antiistoristă. Structuraliștii au declarat cu emfază că, după „revoluția” lor, istoria ca obiect legitim de preocupare pentru știință nu mai este posibilă. În realitate, nu afostînsă nici o revoluție structuralistă. Sau, chiar dacă a existat, nu este asociată cunumele lui Lévi-Strauss, Foucault sau Althusser. Ea este mult anterioară și îșiaflă originile în lucrările lui Marx și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nu ceva complet independent. Același lucru este valabil și în legătură cu sistemul de valori. Valorileumane sunt expresii ale unor necesități obiective. Din această cauză, subiectul și valoarea nu sunt excluse din sfera cercetării științifice, ci, dimpotrivă, sunt considerate ca obiecte perfect legitime ale cercetării. În măsura în care progresul se raportează la valorile umane, nu există nici un motiv de a-l exclude din sfera cercetării științifice riguroase. În fine, marxismul nu operează o ruptură între social și uman. Există o corespondență structurală între cele două
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
legitimare socială pentru aceasta, deținând totodată și puterea de a-și impune deciziile. Deciziile luate de asemenea instanțe sunt întărite printr-un sistem de recompense și pedepse. În acest caz, decizia individuală este înlocuită cu aplicarea deciziei luate de instanțele legitime. Nivelul de incertitudine tinde să fie scăzut pentru că decizia este înlocuită cu conformarea. Sancțiunea situației în cazul unei decizii inadecvate tinde să fie înlocuită de sancțiunea autorității pentru respectarea/nerespectarea deciziilor luate de aceasta. Autoritatea nu trebuie considerată numai ca
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nu În cel de investiții există unele controverse. Dacă avem În vedere că investiția de capital pentru creșterea economică se referă În mod egal la achiziția de active fixe (imobilizări) și de active circulante (creșterea stocurilor și creanțelor), atunci pare legitimă includerea ΔNFR În cash-flow-ul de investiții. Însă, dacă avem În vedere că Între cifra afacerilor și volumul stocurilor și creanțelor există o strânsă corelație, iar variația cifrei de afaceri explică În mare parte variația fondului de rulment, atunci se poate
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
al calității științifice, impus de epistemologia contemporană; unii autori obscuri, afirmați mimetic În raza de satisfacție a unor curente, nu-și mai pot găsi locul Într-o istorie a sociologiei redactată din rațiuni și cu finalități didactice. În prezent, este legitim să reținem numai ideile cu valoare de patrimoniu pe care evoluția gândirii sociologice le-a validat: creațiile conceptuale, inovațiile conceptuale și categoriale, metodele de analiză a socialului care au contribuit la stimularea cercetării fundamentale și aplicative, resemantizarea unor concepte ori
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sociologia „empirică/de teren”, Max Weber constituie punctul de plecare al unui postmodernism (avant la lettre) În dezvoltarea sociologiei. Eu Îl consider Întemeietor al sociologiei interpretative pe coordonatele căreia va evolua sociologia fenomenologică, interacționalismul simbolic, etnometodologia și chiar sociobiologia. Este legitim sub raport științific să avem ca obiectiv reconstituirea timpului interior al sociologiei plecând de la secvențele definitorii pentru maturizarea sa conceptuală și metodologică, nu de la timpul (obiectiv, cronologic) al societății și nici de la timpul (subiectiv) al sociologilor, În mod fatal marcați
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
o reacție de depărtare de sociologia marxistă și asimilare a paradigmei sociologice nemarxiste, antebelice românești și a celei occidentale. Relansarea sociologiei În România a fost dominată de o triplă provocare: să fie acceptată ideologic și politic de regimul comunist ca legitimă și utilă, dar și să evite să fie Înghițită de ideologia comunistă, dezvoltându-și organizarea sa de tip științific; În fine, să-și identifice o poziție În raport cu complexul teoretico-ideologic marxist-leninist. Strategia ,,valorificării elementelor valoroase” ale sociologiei românești antebelice și ale
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de vedere politic și ideologic. Contextul internațional: critica neașteptată a stalinismului de către Hrușciov a reprezentat totodată și o deschidere ideologică. Zdruncinarea ideologiei marxist-leniniste a generat o deschidere față de științele sociale. Sistemul socialist a ridicat anatema asupra sociologiei, recunoscută ca știință legitimă. Contextul național a fost favorabil și din rațiuni distincte. Alături de Începutul deschiderii ideologice, s-a adăugat opțiunea fermă de detașare de Uniunea Sovietică. Reabilitarea Școlii sociologice de la București era firească În contextul utilizării mai generale a tradiției pentru afirmarea independenței
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
determina patternul. Voi aduce aici doar argumente de ordin teoretic. Primul argument: efectul „acceptării târzii” a sociologiei Ipoteza 3: Relansarea sociologiei În România a fost dominată de o triplă provocare: să fie acceptată ideologic și politic de regimul comunist ca legitimă și utilă, dar și să evite să fie Înghițită de ideologia comunistă, dezvoltându-și organizarea sa de tip științific; În fine, să-și identifice o poziție În raport cu complexul teoretico-ideologic marxist-leninist. Contextul ideologic și epistemologic al sociologiei române postbelice Poziția sociologiei
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]