20,273 matches
-
(Operation Unthinkable) a fost numele codificat de două planuri legate de un conflict între aliații occidentali și Uniunea Sovietică. Ambele au fost ordonate de către prim-ministrul britanic Winston Churchill în 1945 și dezvoltat de către Hastings Lionel Ismay șef de stat major al Forțelor Armate Britanice la sfârșitul războiului în Europa. Prima dintre cele două se baza
Operațiunea Inimaginabil () [Corola-website/Science/327479_a_328808]
-
de către Hastings Lionel Ismay șef de stat major al Forțelor Armate Britanice la sfârșitul războiului în Europa. Prima dintre cele două se baza pe un atac surpriză asupra forțelor sovietice staționate în Germania, în scopul de a "impune voința aliaților occidentali" asupra sovieticilor și de a-l forța pe Iosif Stalin să-și onoreze acordurile încheiate în ceea ce privește viitorul Europei Centrale. Atunci când șansele au fost judecate ca fiind "fanteziste", planul inițial a fost abandonat. Numele de cod a fost folosit în schimb
Operațiunea Inimaginabil () [Corola-website/Science/327479_a_328808]
-
de aproximativ 4:1 în cazul numărului militarilor și 2:1 pentru tancuri. Uniunea Sovietică avea încă să lanseze atacul asupra Japoniei, și deci o presupunere în raport a fost că Uniunea Sovietică s-ar alia cu Japonia, dacă aliații occidentali încep ostilitățile. Data ipotetică pentru începerea invaziei aliate din Europa a fost programată pentru 1 iulie 1945. Înainte de a întocmi planurile, s-a pornit de la premize, care se pot cuprinde în șase puncte: În timp ce accepta ideea unui nou război total
Operațiunea Inimaginabil () [Corola-website/Science/327479_a_328808]
-
orice violență împotriva comunității creștine. În dimineața zilei de 9 septembrie, în portul Smirna staționau 21 de vase de război aliate britanice, americane, franceze și italiene. În plus, marinari ai flotei aliate fuseseră debarcați pentru apărarea reprezentanțelor și instituțiilor diplomatice occidentale. Ei au primit ordine să păstreze o strictă neutralitate în cazul oricărui conflict între turci și creștini. În ziua de 9 septembrie, ordinea și disciplina în rândurile militarilor turci au început să scadă, ei atacând sistematic populația armenească, jefuindu-le
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
în apă pentru ca să scape de flăcări, strigătele de spaimă auzindu-se pe distanța de mai multe mile. Pe 15 septembrie, focul s-a mai potolit, dar violențele sporadice ale turcilor împotriva refugiaților greci și armeni au pus presiune pe vasele occidentale și elene să evacueze refugiații cât mai repede cu putință. Focul a fost stins complet pe 22 septembrie, iar pe 24 septembrie primul vas grec a intrat în port pentru preluarea refugiaților, după ce ofițerii occidentali au obținut permisiunea și cooperarea
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
au pus presiune pe vasele occidentale și elene să evacueze refugiații cât mai repede cu putință. Focul a fost stins complet pe 22 septembrie, iar pe 24 septembrie primul vas grec a intrat în port pentru preluarea refugiaților, după ce ofițerii occidentali au obținut permisiunea și cooperarea autorităților turce. Evacuarea refugiaților a fost dificilă în ciuda eforturilor marinarilor britanici și americani pentru menținerea ordinei, zeci de mii de refugiați împingându-se spre țărm . Oficialii americani de la YMCA și YWCA au încercat să organizeze
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
kemaliștii au ocupat Smirna în 1922 și au tranșat disputa prin incendierea cartierului elen. Cercetătorul Giles Milton în "Paradise Lost: Smyrna 1922" face o trecere în revistă a evenimentelor din Smirna (Ismirul contemporan) așa cum au fost văzute de comunitatea creștinilor occidentali aflați în oraș în acele timpuri. Cartea lui Milton se bazează pe mărturiile oculare ale cetățenilor occidentali, multe dintre ele cuprinse în jurnalele personale și scrisorile elitei levantine, nepublicate până în acel moment. Autorul consideră că punctele lor de vedere se
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
în "Paradise Lost: Smyrna 1922" face o trecere în revistă a evenimentelor din Smirna (Ismirul contemporan) așa cum au fost văzute de comunitatea creștinilor occidentali aflați în oraș în acele timpuri. Cartea lui Milton se bazează pe mărturiile oculare ale cetățenilor occidentali, multe dintre ele cuprinse în jurnalele personale și scrisorile elitei levantine, nepublicate până în acel moment. Autorul consideră că punctele lor de vedere se numără printre puținele care sunt impațiale în judecarea acestui episod atât de controversat. "Paradise Lost" prezintă o
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
punctele lor de vedere se numără printre puținele care sunt impațiale în judecarea acestui episod atât de controversat. "Paradise Lost" prezintă o cronică a violențelor care au urmat după debarcarea grecilor așa cum au fost văzute de martorii oculari de origine occidentală locuitori ai orașului. Autorul face o reevaluare a primului guvernator elen al Smirnei, Aristidis Stergiadis, a cărei atitudine imparțială fața de locuitorii orașului, creștini sau musulmani fără deosebire, i-a adus o mare antipatie din partea populației grecești locale. În capitolul
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
În aceste pierderi a fost American Board's Collegiate Institute for Girls. Investigarea de către MacLachlan a originii incendiului a dus la convingerea că teroriștii armeni, îmbrăcați în uniforme turcești, au incendiat orașul. Se pare că teroriștii încercau să provoace intervenția occidentală. Trebuie remarcat că acesta este același Alexander Maclachlan din lucrarea lui George Horton, ortografiat însă „Maclachlan”, care a fost jefuit și lovit de soldații turci cu bâtele. O altă sursă care afirmă că armenii sunt responsabili pentru incendiu a fost
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
Conferinței de la Londra din februarie 1920. Califatul este un sistem de guvernare islamnic în care statul este condus conform principiilor legii islamice. Sultanul otoman Abdul Hamid al II-lea (1876-1909) a lansau un program panislamic încrecând să contracareze încercările puterilor occidentale de dezmembrarea a imperiului și tendințele de democratizare interne. El la trimis pe emisarul personal Jamaluddin Afghani în misiune în India Britanică. Cauza monarhului otoman a fost întâmpinată cu simpatie politică și susținere religioasă de către musulmanii indieni. Dat fiind statutul
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
cu britanicii au continuat, lupta musulmanilor a fost slăbită de opțiunile lor tot mai diferite: susținerea Congresului, a Mișcării Khilafat sau a Ligii Musulmane. Lovitura finală a venit din partea lui Mustafa Kemal, ale cărui forțe au învins atât armatele intervenționiste occidentale, dar și partizanii monarhiei. Victoria kemaliștilor a dus la proclamarea unei republici seculare, independente, care a abolit rolul califului și a nu a mai avut nevoie de sprijinul indienilor musulmani Conducerea Khilafat s-a fragmentat, liderii ei adoptând linii politice
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
asemănări cu tratatul " Trezirea Credinței în Măhăyana" al lui Aśvaghoșa, pentru că realizarea lui dao și atingerea Nirvănei sunt identice, iar Calea către aceasta este în mod esențial același Drum. Există prin urmare o anumită asemănare între mistica orientală și școala occidentală cunoscută sub numele de „quietism”, în care accentuarea exagerată a celor exterioare este restrânsă și tendința de a trăi exclusiv în lumea exterioară a timpului și simțurilor este corectată. Au existat nenumărate traduceri în limbi europene ale "Clasicului Purității", toate
J’ing jing Jing () [Corola-website/Science/326453_a_327782]
-
persoane în cadrul adunărilor ce aveau loc în aer liber. În 1974 este inaugurat ashramul de la Poona. Influența lui spirituală este de nivel mondial. Grupurile de terapie existente în jurul lui Osho în acea vreme combinau tehnicile meditative din Orient cu psihoterapia occidentală. Cuvântul "Osho" provine din japoneză veche: "O" înseamnă "cu multă recunoștință, iubire, gratitudine" dar și "echilibru, armonie". "Sho" înseamnă "extinderea multidimensionala a conștiinței" și "total binecuvântat de existență". Osho a decedat la 19 ianuarie 1990; fără să fie resemnat sau
Osho () [Corola-website/Science/326465_a_327794]
-
de volume și traduse în peste 34 de limbi. Considerându-se un iluminat, un trezit, Osho are o viziune proprie asupra tradițiilor spirituale orientale, viziunea a unui "martor", care "vede dinăuntru", dar și cea a unui interpret al marilor religii occidentale, în special al creștinismului, oferind astfel o perspectivă complexă, unitară plină de înțelesuri majore asupra acestora. Trăiește o experiență fără a o numi în vreun fel Jocul de cărți transcendent al Zenului Întoarceți atenția de la ceea ce se întâmplă în exterior
Osho () [Corola-website/Science/326465_a_327794]
-
bogat. Tânărul Cicerin și-a folosit uriașa avere pentru sprijinirea mișcării revoluționare, pentru pregătirea Revoluției din 1905. Datorită implicării în mișcarea revoluționară, a fost obligat să fugă din țară. În următorii 13 ani, Gheorghi a trăit în exil în Europa Occidentală, în orașe precum Londra, Paris sau Berlin. În timpul exilului s-a alăturat facțiunii menșevicilor din cadrul Partidului Social-Democrat al Muncii. În perioada în care a locuit în Berlin, Cicerin a urmat un tratament medical, sperând că își poate vindeca homosexualitatea . Odată cu
Gheorghi Cicerin () [Corola-website/Science/326487_a_327816]
-
prezintă sufismul ca pe o formă universală de înțelepciune care precede islamul. Accentuând faptul că sufismul nu este static ci trebuie în permanență adaptat la timpul prezent, la oameni și la locuri, el și-a plasat învățăturile în cadrul sistemului psihologic occidental. Shah a folosit în lucrările sale parabole și povești cu tâlc din folclor, texte care au multiple niveluri de semnificație, create cu scopul de a îndemnna cititorul la reflecție și introspecție. Probabil este cel mai bine cunoscut pentru culegerile de
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
bucurat de aprecierea și sprijinul unor scriitori cu autoritate, dintre care cea mai cunoscută este scriitoarea Doris Lessing. Idries Shah a ajuns să fie recunoscut ca purtător de cuvânt al sufismului în occident și a ținut prelegeri la numeroase universități occidentale în calitate de profesor-invitat. Lucrările sale au avut un rol important în prezentarea sufismului ca o formă de înțelepciune spirituală cu caracter secular și independent. Idries Shah s-a nascut în Simla, India, fiul scriitorului diplomat de origine afgan-Indiană Sirdar Ikbal Ali
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
care le întâmpinase în acea perioadă. În 1964 cartea "The Sufis" este publicată de editura Doubleday, cu o lungă introducere realizată de Robert Graves. The Sufis este o cronică a impactului pe care sufismul l-a avut asupra dezvoltării civilizației occidentale și a tradițiilor, începând cu secolul al șaptelea prin intermediul unor lucrări precum cele scrise de Roger Bacon, Ioan al Crucii, Raymond Lully, Chaucer și alții, devenind un clasic. Precum și în celelalte cărți a lui Shah pe acestă temă, în "The
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
al Rubaiyatului, , realizată de către un savant amator din epoca victoriană. În următoarea decadă Shah scrie circa două duzini de cărți, multe din ele având ca sursă de inspirație opere clasice sufiste. Lucrările sale au succes în special la publicul intelectual occidental, având o circulație importantă la nivel internațional. Prin faptul că traduce învățăturile sufiste în limbaj psihologic contemporan, acesta reușește să le prezinte în termeni vernaculari, prin urmare accesibili cititorilor. Basmele sale, care ilustrează înțelepciunea sufistă, s-au dovedit a fi
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
locuri ascunse și lucruri extraordinare. Ei s-au atașat de acestă informație în așa fel încât o utilizează pentru a se înspaimânta pe ei însuși. Ca urmare, primul meu obiectiv a fost de a informa. Aceasta este magia orientală si occidentală. Asta este tot. Nimic altceva. Al doilea obiectiv al acestor cărți a fost acela de a arăta că par a exista niște forțe, unele fiind raționalizate prin magie sau se pot naște din ea, forțe care nu pot fi explicate
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
avea în față sa,” acesta este modul în care Shah exprimă idea de mai sus în una din cărțile sale. Precum Inayat Khan, Shah a descris Sufismul ca o cale ce transcende religiile individuale și a adaptat-o la publicul occidental. Însă, spre deosebire de Khan, Shah a minimizat importanța caracteristicilor religioase sau spirituale, reprezentând Sufismul ca o tecnologie psicologică, o metodă sau știință care ar putea fi folosită pentru a obține autorealizarea. Din acest motiv abordarea sa părea a se adresa în
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
Omul este deci invitat să continue evoluția sa înspre ceea ce în Sufism vine numit 'intelect real'. Învățătura lui Shah spune că omul își poate însuși noi și subtile organe ale simțurilor ca răspuns la nevoie: Shah a disconsiderat alte proiecții Occidentale și Orientale ale Sufismului numindu-le ”domolite, generalizate sau parțiale” - a pus în această categorie nu doar versiunea lui Khan dar și formele fățiș musulmane ale sufismului întâlnite în majoritatea țărilor islamice. Pe de altă parte scrierile asociaților lui Shah
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
misteriosul american. Billy este condamnat la patru ani și două luni de închisoare pentru posesie de droguri. El este trimis la închisoarea Sağmalcılar pentru a-și face detenția. El se întâlnește acolo și se împrietenește cu alți deținuți din statele occidentale. În 1974, sentința lui Billy a fost anulată de către Înalta Curte de Casație a Turciei de la Ankara, după recursul procurorului (care dorise inițial ca Billy să fie condamnat de trafic de droguri și nu doar de posesie), și este condamnat
Expresul de la miezul nopții (film) () [Corola-website/Science/326500_a_327829]
-
Baltice și Uniunea Sovietică. În șase luni de la protest, Lituania a devenit prima republică sovietică ce și-a declarat independența. Uniunea Sovietică a negat existența protocolului secret al Pactului Ribbentrop-Molotov, deși el a fost publicat pe scară largă de cercetătorii occidentali după ce a ieșit la iveală în timpul Proceselor de la Nürnberg. Propaganda sovietică a susținut și că Țările Baltice nu au fost ocupate și că toate trei aderaseră voluntar la Uniune - că Parlamentele Populare exprimaseră dorința poporului atunci când au cerut Sovietului Suprem
Lanțul Baltic () [Corola-website/Science/323522_a_324851]