19,592 matches
-
când comprima un nerv. RMS nu are semne specifice radiologice. Uneori tumoarea poate erodă osul vecin, în special la nivelul craniului, antebrațului, mâinii și piciorului. De cele mai multe ori nu apar calcificări intratumorale. Arteriografia: poate evidenția vascularizația bogată, element comun oricărei tumori maligne. Limfografia: este utilă atunci când sunt bănuite metastaze limfonodale. Este investigația cea mai importantă. Evidențiază localizarea, volumul, limitele și relația RMS cu țesuturile vecine. Ajuta la identificarea metastazelor osoase. A. Macroscopic RMS este o masă tumorala unică, uneori plurilobulată, în
Rabdomiosarcom () [Corola-website/Science/316175_a_317504]
-
altul. Examenul microscopic evidențiază: - celule nediferențiate, rotunde, mici, hipercromice, cu nucleu rotund-ovalar cu 1-2 nucleoli și membrana nucleară evidență, ce predomina printre câteva arii cu celule diferențiate. Este aspectul întâlnit cel mai frecvent. - celule diferențiate suficient de multe ca să dea tumorii aspect de mușchi fetal. - arii cu densitate celulară mare ce alternează cu arii cu celule împrăștiate într-o masă mixoidă. - celule dispuse dezordonat, printre care pot fi observate fibre reticulare și colagene sărace. Pleomorfismul celular este considerabil. Sunt observate mitoze
Rabdomiosarcom () [Corola-website/Science/316175_a_317504]
-
plase. În interiorul alveolelor, există capilare dilatate. Celulele periferice ale fiecărei alveole adera la peretele colagen înconjurător, în timp ce celulele centrale se desfac unele de altele și fluctuează în lumen. În alveole există și celule gigante, multinucleate. 3) "RMS pleomorfic:" este o tumoare cu celule foarte variate: celule globuloase, fuziforme, celule gigante și în rachetă. Se bazează pe recunoașterea rabdomioblastelor: celule mici, rotund-ovalare, nediferențiate sau slab diferențiate, hipercromice. Diagnosticul diferențial este dificil și trebuie făcut cu alte tumori cu celule mici și rotunde
Rabdomiosarcom () [Corola-website/Science/316175_a_317504]
-
3) "RMS pleomorfic:" este o tumoare cu celule foarte variate: celule globuloase, fuziforme, celule gigante și în rachetă. Se bazează pe recunoașterea rabdomioblastelor: celule mici, rotund-ovalare, nediferențiate sau slab diferențiate, hipercromice. Diagnosticul diferențial este dificil și trebuie făcut cu alte tumori cu celule mici și rotunde: 1) sarcomul Ewing 2) neuroblastomul: în cazul neuroblastomului lipsește colagenul 3) neuroepiteliomul 4) limfomul malign: și în cazul limfomului lipsește glicogenul 5) melanomul malign 6) carcinoamele cu celule mici (la adult) 7) histiocitomul fibros malign
Rabdomiosarcom () [Corola-website/Science/316175_a_317504]
-
pot apărea devreme. În prezent, tratamentul combinat (chirurgie, iradiere și chimioterapie) asigura supraviețuirea la 5 ani postoperator la aproape 80% din cazuri, daca nu existau metastaze în momentul operației. RMS alveolar are un prognostic mai rau decît RMS embrionar. Localizarea tumorii la nivelul membrelor, unde domină că frecvență RMS alveolar, are deci un prognostic mai rau. Gradul de diferențiere histologica și vîrsta nu au valoare prognostica. Grupul American pentru Studiul RMS a propus un sistem de clasificare în 4 stadii: - stadiul
Rabdomiosarcom () [Corola-website/Science/316175_a_317504]
-
nivelul membrelor, unde domină că frecvență RMS alveolar, are deci un prognostic mai rau. Gradul de diferențiere histologica și vîrsta nu au valoare prognostica. Grupul American pentru Studiul RMS a propus un sistem de clasificare în 4 stadii: - stadiul I: tumoarea localizată, extirpabila chirurgical în totalitate (excizie largă), N0, M0. - stadiul ÎI: tumoarea reziduala microscopic, după excizia chirurgicală și/sau N1. M0. - stadiul III: tumoarea reziduala macroscopic, după excizia chirurgicală incompletă (excizie intralezională). - stadiul IV: M1. Acest sistem de clasificare se
Rabdomiosarcom () [Corola-website/Science/316175_a_317504]
-
mai rau. Gradul de diferențiere histologica și vîrsta nu au valoare prognostica. Grupul American pentru Studiul RMS a propus un sistem de clasificare în 4 stadii: - stadiul I: tumoarea localizată, extirpabila chirurgical în totalitate (excizie largă), N0, M0. - stadiul ÎI: tumoarea reziduala microscopic, după excizia chirurgicală și/sau N1. M0. - stadiul III: tumoarea reziduala macroscopic, după excizia chirurgicală incompletă (excizie intralezională). - stadiul IV: M1. Acest sistem de clasificare se bazează pe CT, scintigrafia scheletului, limfografie, biopsia sistematică a nodulilor limfatici regionali
Rabdomiosarcom () [Corola-website/Science/316175_a_317504]
-
Grupul American pentru Studiul RMS a propus un sistem de clasificare în 4 stadii: - stadiul I: tumoarea localizată, extirpabila chirurgical în totalitate (excizie largă), N0, M0. - stadiul ÎI: tumoarea reziduala microscopic, după excizia chirurgicală și/sau N1. M0. - stadiul III: tumoarea reziduala macroscopic, după excizia chirurgicală incompletă (excizie intralezională). - stadiul IV: M1. Acest sistem de clasificare se bazează pe CT, scintigrafia scheletului, limfografie, biopsia sistematică a nodulilor limfatici regionali, pe studiul macroscopic și histologic al marginior tumorii rezecate. Tratamentul trebuie să
Rabdomiosarcom () [Corola-website/Science/316175_a_317504]
-
N1. M0. - stadiul III: tumoarea reziduala macroscopic, după excizia chirurgicală incompletă (excizie intralezională). - stadiul IV: M1. Acest sistem de clasificare se bazează pe CT, scintigrafia scheletului, limfografie, biopsia sistematică a nodulilor limfatici regionali, pe studiul macroscopic și histologic al marginior tumorii rezecate. Tratamentul trebuie să cuprindă: 1) chimioterapia preoperatorie 2) excizia chirurgicală largă, inclusiv a nodulilor limfatici regionali 3) în cazul în care excizia nu a fost largă, este indicată radioterapia postoperatorie locală în partea tumorii primare și a nodulilor limfatici
Rabdomiosarcom () [Corola-website/Science/316175_a_317504]
-
macroscopic și histologic al marginior tumorii rezecate. Tratamentul trebuie să cuprindă: 1) chimioterapia preoperatorie 2) excizia chirurgicală largă, inclusiv a nodulilor limfatici regionali 3) în cazul în care excizia nu a fost largă, este indicată radioterapia postoperatorie locală în partea tumorii primare și a nodulilor limfatici cu 4000-6000 r. 4) chimioterapia postoperatorie, în toate cazurile, pe o durată de 2 ani, cu polichimioterapie: vincristina, actinomicina D, ciclofosfamida și adriamicina.
Rabdomiosarcom () [Corola-website/Science/316175_a_317504]
-
Lombardo de la Slayer. Albumul a fost o combinație de Thrash metal, Death metal cu influențe de Black metal datorită explorării lui Eric Peterson cu trupa lui proiect, DragonLord. La scurt timp după lansarea albumului, James Murphy a fost diacnosticat cu tumoare la creier, totuși datorită unor strângeri de fonduri în ajutorul lui a reușit să supraviețuiască și recuperarea a reușit. Oricum nu a reușit să-și amintească nimic despre înregistrarea de pe "The Gathering". În 2001 și Chuck Billy a fost diagnosticat
Testament (formație) () [Corola-website/Science/320249_a_321578]
-
depășit pe cel al lui Mărie Anne și Louise-Françoise. În plus, ea a primit o zestre de 2 milioane de livre, mult mai mult decât au primit cele două surori atunci când s-au căsătorit. Prințesa Douairière a murit de o tumoare la creier, la Paris, la 3 mai 1739. A fost înmormântată în capelă de la Saint-Roch.
Marie Anne de Bourbon () [Corola-website/Science/321035_a_322364]
-
bolile acute. Cauza subiacentă a epilepsiei poate fi de natură genetică sau datorată unor probleme metabolice sau structurale, însă în 60% din cazuri, cauza este necunoscută. Problemele genetice, congenitale și de dezvoltare sunt cele mai comune în rândul tinerilor, în timp ce tumorile cerebrale și accidentele vasculare cerebrale au șanse mai mari de a apărea la persoanele mai în vârstă. Crizele epileptice pot apărea, de asemenea, ca urmare a altor probleme de sănătate; dacă acestea apar imediat în urma unei anumite cauze, precum un
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
unui risc de cinci ori mai mare decât populația generală. Între 1 și 10% dintre persoanele cu sindromul Down și 90% dintre persoanele cu sindrom Angelman au epilepsie. Epilepsia poate apărea ca urmare a unui număr de alte boli, precum: tumori, atacuri vasculare cerebrale, traumatisme craniene, infecții ale sistemului nervos central anterioare, anomalii genetice, precum și ca urmare a leziunilor cerebrale apărute în jurul nașterii. Dintre cazurile cu tumori craniene, aproape 30% au epilepsie, fiind responsabile de aproape 4% din cazuri. Riscul este
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
au epilepsie. Epilepsia poate apărea ca urmare a unui număr de alte boli, precum: tumori, atacuri vasculare cerebrale, traumatisme craniene, infecții ale sistemului nervos central anterioare, anomalii genetice, precum și ca urmare a leziunilor cerebrale apărute în jurul nașterii. Dintre cazurile cu tumori craniene, aproape 30% au epilepsie, fiind responsabile de aproape 4% din cazuri. Riscul este cel mai ridicat la tumorile din lobul temporal și la tumorile care au o rată încetinită de creștere. Alte leziuni cerebrale, precum malformațiile cavernoase cerebrale și
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
craniene, infecții ale sistemului nervos central anterioare, anomalii genetice, precum și ca urmare a leziunilor cerebrale apărute în jurul nașterii. Dintre cazurile cu tumori craniene, aproape 30% au epilepsie, fiind responsabile de aproape 4% din cazuri. Riscul este cel mai ridicat la tumorile din lobul temporal și la tumorile care au o rată încetinită de creștere. Alte leziuni cerebrale, precum malformațiile cavernoase cerebrale și malformațiile arteriovenoase prezintă riscuri de până la 4060%. Dintre persoanele care au suferit un atac vascular cerebral, 2-4% dezvoltă epilepsie
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
anterioare, anomalii genetice, precum și ca urmare a leziunilor cerebrale apărute în jurul nașterii. Dintre cazurile cu tumori craniene, aproape 30% au epilepsie, fiind responsabile de aproape 4% din cazuri. Riscul este cel mai ridicat la tumorile din lobul temporal și la tumorile care au o rată încetinită de creștere. Alte leziuni cerebrale, precum malformațiile cavernoase cerebrale și malformațiile arteriovenoase prezintă riscuri de până la 4060%. Dintre persoanele care au suferit un atac vascular cerebral, 2-4% dezvoltă epilepsie. În Regatul Unit, atacurile vasculare cerebrale
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
se numără cel puțin încercarea a două sau trei medicamente. Obiectivul operației este controlul total al crizelor ce se poate obține la 60-70% din cazuri. Printre procedurile obișnuite se numără: tăierea hipocampusului printr-o rezecție anterioară a lobului temporal, îndepărtarea tumorilor și a porțiunilor din neocortex. Se încearcă proceduri ca secționarea corpului calos în efortul de a micșora numărul crizelor și nu ca soluție de vindecare a bolii. După intervenția chirurgicală tratamentul medicamentos se poate opri treptat în multe cazuri. Neurostimularea
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
după propriile declarații). Operează și în străinătate (China, Franța, Italia, Republica Moldova, etc), dobândind prestigiu internațional în domeniul chirurgiei pediatrice încă dinainte de 1989. A avut doi fii legitimi care au murit (unul din ei, doctor, în 1993, a murit din pricina unei tumori cerebrale) și încă două fete și doi nepoți. A locuit din 1999, de când a rămas văduv, într-o cămăruță din Spitalul „Marie Sklodovska-Curie” (fostul „Budimex”) din București. În ultimii ani nu a mai operat, ci doar a dat instrucțiuni medicilor
Alexandru Pesamosca () [Corola-website/Science/321842_a_323171]
-
nu sunt încă clare, dar non-specificitatea psihozei i-a făcut pe Tsuang și pe colegii săi să argumenteze că „psihoza este 'febra' tulburării mentale — un indicator serios dar nonspecific.” Condițiile non-psihiatrice care sunt în mod special legate de psihoză includ tumoarea cerebrală, demența “Lewy bodies”, hipoglicemia, intoxicațiile, scleroza multiplă, Systemic Lupus Erythematosus, sarcoidoza, oreionul, SIDA, malaria și lepra. Stresul psihologic este de asemenea cunoscut drept un declanșator al stărilor psihotice. Atât amintirea unor incidente traumatice experimentate pe toată durata vieții, cât
Psihoză () [Corola-website/Science/321943_a_323272]
-
genetică (datorită mozaicismului sau naturii congenitale) sau dobândită, cu mențiunea afectării porțiunii irisului în funcție de cât de întunecată sau de luminoasă este aceasta. Heterocromia congenitală este de obicei moștenită ca o trăsătură autozomală. Heterocromia dobândită este determinată de răni, inflamații sau tumori la nivel ocular sau de unele medicamente folosire în prepararea colirelor (picăturilor pentru ochi). Heterocromia a fost observată și la indivizii cu sindromul Duane. Dacă heterocromia (cunoscută și ca "heterochromia iridis" sau "heterochromia iridum") este starea patologică în care un
Heterocromie () [Corola-website/Science/316958_a_318287]
-
de 10 ani (1956-1966) la prof. Iagnov, Riga, Atanasiu; Profesor la Catedră de chirurgie a Facultății de Medicină Militară, de la înființare, 1976 -1988. Pe linie științifică a obținut titlul de doctor în științe medicale (teza de doctorat „Contribuții la chirurgia tumorilor mediastinale", 1968). În octombrie 1972 a obținut titlul de doctor docent pe baza întregii activități științifice. În cei 50 de ani de activitate chirurgicală (1946-1996), generalul prof. dr. a efectuat peste 25000 intervenții chirurgicale, majoritatea de chirurgie generală: peste 2000
Traian Oancea () [Corola-website/Science/325935_a_327264]
-
intervenții pe glanda mamara (din care aproape 1000 numai pentru cancer); intervenții pe esofag, intestin subțire, aparat genital feminin, glanda suprarenala, pancreas, etc. Aproape 2000 intervenții au fost pe torace: pe plămân (pneumonectomii, lobectomii, bilobectomii, segmentectomii), pe mediastin (ablații de tumori și chiște), pe pleura (pleurectomii, decorticări pleuro-pulmonare), pe pericard (pericardectomii pentru pericardita constrictiva - 1969), ligaturi de canal arterial (1971), pe peretele toracic (toracoplastii, parietectomii), precum și pe regiunile de graniță cervico-toracică și toraco-abdominală. Aria preocupărilor și intervențiilor a fost largă, cuprinzând
Traian Oancea () [Corola-website/Science/325935_a_327264]
-
chirurgiei abdominale și toracice, timp de 36 de ani (1960 - 1996) l-a condus la fundamentarea unei chirurgii de graniță toraco-abdominală, care i-a permis găsirea unor soluții superioare de abord și tratament chirurgical al unor afecțiuni că: herniile hiatale, tumorile joncțiunii eso-gastrice, chiștele hidatice ale feței superioare ale ficatului, fistulele bilio-bronșice ș.a. iar monografia „Aspecte ale chirurgiei de graniță toraco-abdominală" este fructul unor îndelungate experiențe personale. De asemenea, a efectuat și o serie de cercetări experimentale pe animale, fiind primul
Traian Oancea () [Corola-website/Science/325935_a_327264]
-
cu paste colorate, după sacrificarea animalelor. A studiat și demonstrat experimental pe animale (câini) posibilitatea înlocuirii venei cave superioare cu grefe de teflon cu bune rezultate, ceea ce este de o deosebită importantă practică în cazurile de rezecție de necesitate a tumorilor mediastinale care invadează vena cava. De asemenea, a studiat funcția de secreție și absorbție a peritoneului inflamat și iradiat (la iepuri) - cu referințe la starea de peritonita. Studiile clinice și experimentale sunt concretizate de cele peste 300 de articole și
Traian Oancea () [Corola-website/Science/325935_a_327264]