194,789 matches
-
manifestărilor biomoleculare, celulare, tisulare și organice, care participă la apariția, creșterea, dezvoltarea, reproducerea și îmbătrânirea organismelor mono și multicelulare. La ultimele și mai ales la animalele superior organizate, fenomenele vitale se manifestă primordial prin activitatea sistemelor: nervos, circulator și respirator, așa- numită triada vitală a lui Bichat. Modificarea activității unuia dintre componenții triadei vitale se repercutează asupra celorlalți și într-un timp mai scurt sau mai lung poate duce la instalarea fenomenelor de boală, cu sfârșitul lor ireversibil: moartea generală. Moartea
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
celulară (Paul I., 1995Ă sau citotanatologie (Jacotot E. și colab., 2000Ă - tanatologie tisulara și - tanatologie generală sau moartea generală. Din punct de vedere filozofic există un tip de: - moarte naturală definită prin scurgerea timpului vital înscris în genomul fiecărei vietăți, așa- numita moarte programată (Jacobson M.D., Raff M.C., 1995Ă și - moartea patologica, indusă de cei mai variați factori tanatogeni, factori generatori ai morții, forma cea mai frecventă. TANATOLOGIA CELULARĂ Tanatologia celulară sau citotanatologia este studiul cauzelor, patogenezei și a morfologiei celulelor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sistemele membranare și fibrilare ale celulelor parenchimatoase și stromale, care sunt mai rezistente la acțiunea enzimelor litice. În final se lizează și acestea, totul transformându-se într-o masă omogena, cu rare resturi de cromatina și de fibre de colagen, așa-numitul detritus necrotic. După mecanismul de producere în cadrul necrozei uscate se deosebesc: necroza de coagulare, necroza ceroasa, necroza fibrinoidă, steatonecroza și necroza de cazeificare. NECROZA DE COAGULARE Necroza de coagulare este prototipul necrozelor uscate. Aspectele macroscopice diferă de la organ la
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
o imbibiție hidrica mai mult sau mai putin accentuată. Exemplul cel mai caracteristic ni-l oferă sistemul nervos central. În ataxia enzootica a mieilor, o hipocuproză, se observa adesea topirea substanței nervoase din emisferele cerebrale sub forma unei magme gelatinoase, așa-numitul ramolisment cenușiu. Dacă intervine și invazia cu sânge a zonelor distruse se constată ramolismentul roșu. În unele cazuri ramoliția tisulara este predominant histologica, exteriorizarea macroscopica fiind foarte ștearsă (encefalomalacia puilor de găină din hipovitaminoza E dar și polioencefalomalacia mamiferelor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
moarte în timpul verii, datorită fenomenelor fermentative ale conținutului alimentar din compartimentele prestomacale se răcesc foarte lent. La fel cabalinele moarte prin colici gastrointestinale. Trebuie să subliniem și existența unor situații în care temperatura postmortală în loc să scadă, suferă o creștere însemnată. Așa se întâmplă în cazul unor boli infecțioase cu evoluție febrila (tetanosă, boli convulsivante (intoxicația cu stricnina, eclampsieă, traumatisme ale sistemului nervos central, boli caracterizate printr-o intensă putrefacție intestinala. La aceste cadavre răcirea poate începe doar după 6-12 ore de la
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sub influența diferiților agenți patogeni. Odată cu instalarea modificărilor autolitice, după circa 12-14 ore vară și 24-26 ore iarnă, la nivelul scleroticei apar mici pete izolate, cu margini neregulate, de culoare la început roșiatica, apoi maronie și în final verzuie. Sunt așa-numitele „pete cadaverice" asupra cărora vom reveni ulterior. Aceste pete se extind continuu și prin confluare pot ocupa toată suprafață scleroticei la circa 48-50 ore după moarte. A treia modificare importantă a globilor oculari este retractarea treptată a acestora prin
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
acțiune centripeta. Efectuându-se sub influența directă a unor bacterii, putrefacția este considerată ca un fenomen cadaveric biotic (Pellegrini N., 1987Ă. În IOAN PAUL40 mod obisnuit ea se instalează tardiv. Există însă și situații în care apariția ei este precoce. Așa este cazul antraxului, cărbunelui emfizematos, al peritonitelor septice, bronhopneumoniilor ab ingestis, infarctizărilor intestinale sau uterine etc. Ca rezultat al proceselor fermentative, în procesul de putrefacție apar compuși sulfuroși, peptone și aminoacizi că și produși specifici de degradare ai proteinelor, cunoscuți
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Dacă putrefacția este evoluția obișnuită a cadavrelor, îngroparea acestora în terenuri cu structuri diferite le imprimă unele particularități. Astfel, îngroparea lor în terenuri umede favorizante ale proceselor de lichefacție conduce la înmuierea maselor musculare și desprinderea acestora de pe razele osoase, așa- numită macerație. Dimpotrivă, păstrarea cadavrelor în nisip va avea ca rezultat deshidratarea și în final mumifierea. La animalele înecate, după macerarea și desprinderea tegumentelor, ca și la cadavrele îngropate în terenuri alcalino- teroase, se produce saponificarea grăsimilor de constituție consecutiv
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și la cadavrele îngropate în terenuri alcalino- teroase, se produce saponificarea grăsimilor de constituție consecutiv hidrolizei trigliceridelor și formării de acizi grași, care unindu-se cu sărurile din apă sau cu cele de calciu și magneziu din sol vor produce așa-numita adipoceară sau ceară de cadavru. Este un produs cenușiu albicios sau gălbui albicios, moale, cu miros de brânză râncezita. Cand se usucă, devine sfărâmicioasa, grunjoasa. Ea conserva formă țesuturilor și a organelor timp de mai mulți ani. Ca modificări
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Particularități ale inflamațiilor la pești ................................. 154 Bibliografie ................................................................................... 155 A. MORFOPATOGENEZA PROCESELOR INFLAMATORII INTRODUCERE Fără a minimaliza manifestările altor procese patologice fundamentale, considerăm că procesele inflamatorii domină patologia animală, prin complexitatea lor morfofuncționala și prin implicațiile lor în desfășurarea funcțiilor vitale. Așa se explică și faptul că primele descrieri ale leziunilor inflamatorii au fost identificate în papirusurile egiptene cu 6000 de ani înainte de Hristos și apoi în scrierile lui Hippocrat, Celsus, Galen etc. Etimologic, inflamația semnifică o stare tisulara de aprindere, de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
au chiar un efect stimulator (abcesul de fixație produs de uleiul de terebentinăă. Din punctul de vedere evolutiv, inflamațiile pot fi: acute, subacute și cronice. Unii cercetători admit și existența unor inflamații supraacute. Delimitarea lor morfopatologică este mai dificilă, căci așa cum elementele morții se instalează din primele momente ale vieții, si multitudinea factorilor care participă la răspunsul inflamator acționează concomitent sau succesiv de la începutul procesului și până la sfârșitul lui, în două direcții: apărarea organismului și refacerea acestuia, cu menținerea echilibrului
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
caii clasice sunt denumiți prin litera C urmată de cifrele 1-9, respectiv C1 .... C3 .... C5 ... C9; cei ai caii alternative prin literele B, P, D, H. Primul component, odată activat declanșează o reacție în “cascadă” inducând activarea următorului component și așa mai departe în succesiunea C1 - C4 - C2 - C3 -C5 - C6 - C7 - C8 - C9. Fragmentele inactive se notează cu a iar cele active cu b. De exemplu componentul C3 este activat în C3a și C3b; componentul C5 este activat în C5a
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Încercările de diferențiere etiologica a celulelor gigante după dispoziția nucleilor în: celule gigante de tip Langhans, cu nuclei dispuși la periferie și celule gigante de corpi străini, cu nuclei dispuși peste tot, nau fost validate (Thomson, 1984Ă. Nici identificarea unor așa-numite celule gigante de tip Touton, caracterizate printr-o citoplasma cu vacuole mari la periferie și o îngrămădire de nuclei central, nu este unanim admisă. Ciurea (1971Ă menționa și celulele gigante de tip Sternberg, celule relativ mici, sărace în citoplasma
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
de cca 8 ori mai gros decât al bursocitelor. Este intens PAS pozitiv. Vilozitățile plasmalemei sunt foarte rare și scurte, “butonate”. Spre deosebire de celulele B, timocitele funcționale, nu cele în repaus, conțin în citoplasma lizozomi primari asociați de o picătură lipidică, așa numiții “corpi ai lui Gall”. Sunt evidențiabili histochimic prin reacții pentru esteraza nespecifica (Roitt I. și colab. 1989Ă. După activare, celulele Ț se diferențiază în clone celulare: secretoare de interleukine (ILĂ și celule Ț cu memorie, care reintră în circulație
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Ț cu memorie, care reintră în circulație. Pentru păsări trebuie să menționam faptul că membrana celulelor limfoide este mai labila decât cea a mamiferelor, ca cca 10 % din celulele limfoide prezintă la suprafață proeminențe vizibile în frotiuri colorate May-Grunwald- Giemsa, așa numitele “limfocite cu prelungiri” (Tărca F., 1999; Chelaru, 2002Ă (Fig. 2.18Ă. IOAN PAUL92 Tabel 2.10 Factori de diferențiere a celulelor B și Ț (după Tizard, 2004Ă Criterii B Ț Dezvoltarea Măduva osoasă, bursa lui Fabricius la păsări, plăcile
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
HNK-1 de pe celulele NK, limfocitele Ț citotoxice și unele subseturi de celule B. CD58 Numit și LFA-3, prezent pe majoritatea celulelor; este ligand pentru CD2. La oaie este expresat pe hematii, care prin legare de celulele Ț formează rozete E, așa-numitul fenomen de rozetare din Imunologie. CD59 Este o glicoproteină mică, expresată pe leucocite, endoteliul vascular și celulele epiteliale. Este numită și protectină și acționează că inhibitor al caii terminale a complementului prin legare de C8 și C9 blocând complexul
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
în libertate hidrolaze lizozomale, proteaze acide și neutre, proteine cationice, prostaglandine, factori chemotaxici, H2O2 etc., substanțe care vor determina degradarea fibrelor de colagen, a membranelor bazale și a fibrelor elastice, favorizând astfel difuzibilitatea factorilor nocivi. Concomitent cu: aceste modificări ale așa-numitei componente structuralizate a matricei extracelulare se produc modificări profunde și în componență nestructuralizată sau în substanță fundamentală propriu-zisă. Aceasta va suferi polimerizări și depolimerizări care vor avea ca efect ruperea legăturilor dintre celule și matricea extracelulara, creșterea permeabilității structurilor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
crupale implică distrugerea stratului de acoperire sau de apărare al mucoaselor, neglijat de histologi. În absență integrității acestuia, fibrina și agenți patogeni intra în contact direct cu celulele specifice ale gazdei și le activează, orientându-le spre metaplazie și multiplicare, așa -numita epitelizare. În evoluțiile cronice se observa astfel apariția unor membrane mezenchimale delimitante, bogate în limfocite, granulocite neutrofile și mai ales macrofage, fibroblaste și chiar angioblaste, generatoare a țesutului de neoformație nespecific. Inflamațiile difteroide sunt expresia unor forme mai grave
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Inflamația plasmocitară (după Tizardă Chiar dacă aspectele macroscopice variază în raport de specie și organele afectate, examenul histologic atrage atenția prin predominantă în țesuturile lezionate a plasmocitelor și a limfocitelor în număr variabil. Pot fi observate și plasmocite cu corpi Russell, așa-numitele celule ale lui Mott (Gross T.L. și colab., 1992; Solcan Gh. și colab., 2003; M.V.M., 2005Ă. Inflamațiile eozinocitar-eozinofilice Inflamațiile eozinocitar- eozinofilice se caracterizează prin predominantă eozinocitelor, eozinofilelor sau ale ambelor tipuri celulare în MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 137 teritoriile inflamate
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
de uzură, acumulați la nivelul teritoriilor respective. Din punctul de vedere histologic inflamația fibroasa celulară are caracter evolutiv iar inflamația acelulara este în general staționara, ca atare precizarea subtipului are importantă în prognosticul leziunii. Se întâlnește mai frecvent în ficat, așa-numitele ciroze, în formele cronice ale nefritelor și ale miocarditelor etc. Inflamația mixomatoasă Inflamația mixomatoasă este un tip particular de inflamație proliferativa caracterizat prin apariția în focar a unor celule stelate, cu nucleu ovalar posedând mai mulți nucleoli intens bazofili
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
infecțioase (Wilkinson și White, 1966Ă; Dannenberg și colab., (1972Ă citați de Warren (1980Ă. Ultimele decenii ale secolului XX au diferențiat în cadrul inflamațiilor granulomatoase o serie de procese în care componentă exsudativa este predominantă, imprimând focarelor un caracter fibrino purulent. Este așa -numita inflamație piogranulomatoasă, întâlnită în literatura anterioară sub denumirea de inflamație granulomatoasă predominant exsudativa. Este prezentă în morva și mai ales în granuloamele micotice. Subliniem și faptul că Thomson R.G. (1984Ă include inflamațiile granuloamtoase în cadrul inflamațiilor exsudative. Morfogeneza granulomului infecțios
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
cauză sunt greu enucleabile. Inflamațiile difuze cu celule gigante Așa cum s-a menționat în introducerea inflamațiilor granulomatoase, reacția mezenchimală predominant epitelioidogigantă, sub influența unor agenți patogeni, în anumite situații ale reactivității generale, individuale sau de specie, îmbracă un caracter difuz așa-numita inflamație cu celule gigante. Exemplu caracteristic îl constituie paratuberculoza, boala în care procesul inflamator este localizat în cheag, intestin și limfonodurile mezenterice având în faza finală un caracter granulomatos difuz. Inflamația granulomatoasă difuza poate fi observată de asemenea în
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
nocive. Mecanismul general al endocitozei. În desfășurarea endocitozei se pot diferenția trei faze mai importante: - fază de apropiere și aderare a particulei endocitabile de plasmalema endocitului; - fază de internalizare, în care se produce concentrarea particulelor în zonele labile ale plasmalemei, așa-numitele „puits”, puțuri sau invaginații ale acesteia, acoperite sau nu de clathrină, o proteină de 180.000 daltoni care ar avea rolul de vehicul al particulelor endocitate; - faza de procesare, ce constă în disocierea clathrinei de pe pereții invaginației, aderarea la
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
masă citoplasmei urmată de veziculizare sau vacuolizare; - învăluirea particulei prin proeminențe ondulante ale plasmalemei, internalizarea sau vacuolizarea ulterioară. Observăm că oricare ar fi modalitatea de internalizare, finalul se concretizează prin pătrunderea particulei în celula și constituirea veziculei sau vacuolei pinocitare, așa-numiți pinozomi. Aceștia se unesc cu lizozomii primari și formează lizozomi, în cadrul cărora substanțele internalizate sunt degradate sau digerate prin acțiunea enzimelor lizozomale. Particulă pinocitabilă are un diametru mediu de 1-2 micrometri și cantitatea de substanță pinocitată într-o oră
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
întrevăzuta de Emil Palade în 1953 și studiată de I. Baciu în 1971 și N. Simionescu (1993Ă. Transportul veziculelor pinocitate prin transcitoză se face în două modalități: - trecerea veziculelor sub formă de șiraguri de pe o fată a plasmalemei pe alta, așa-numita transcitoză distributiva și trecerea sub forma unor canale formate prin invaginarea profundă a plasmalemei, așanumita transcitoză conectiva. IOAN PAUL170 ROFEOCITOZA Rofeocitoza (gr. rofeo = absorbțieă este o varianta a micropinocitozei prin care sunt incorporate unele particule leptonice vizibile numai în
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]