20,230 matches
-
consumul de alcool, în care sunt oferite informații cu referire la consumul excesiv de alcool. Insomnia este foarte frecventă în rândul vârstnicilor, și poate interfera semnificativ cu funcționarea de peste zi. Între 12% și 25% dintre vârstnicii cu vârsta de peste 65 ani acuză dificultăți cronice privind somnul (Ford & Kamerow, 1989)115. La această vârstă insomnia se manifestă prin faptul că persoana se trezește în mijlocul nopții și nu mai poate adormi, și poate avea episoade de somn de scurtă durată în timpul zilei. Deși de
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
un conținut depresiv și negativ. De exemplu, unii au iluzii cu referire la faptul că au comis un păcat teribil, că sunt pedepsiți sau că au omorât sau rănit pe cineva. Pot avea halucinații auditive în timpul cărora anumite voci îi acuză că au comis o atrocitate sau îi îndeamnă să se sinucidă. În al treilea rând, indivizii cu depresie de tip catatonic prezintă o varietate de comportamente ciudate. Pot dezvolta catatonie, o condiție caracterizată prin stări de transă și o rigiditate
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
somn, somnul cu mișcări oculare rapide, noaptea, mai des decât oamenii care nu suferă de tulburări afective. Alături de aceste modificări cerebrale, ce pot fi observate într-o electroencefalogramă (EEG), se află și tulburările de somn subiective ale oamenilor depresivi. Ei acuză dificultăți de adormire, sau să doarmă în continuare, ori se trezesc devreme dimineața, sau nu pot adormi la loc, ori nu se simt odihniți după ce se trezesc. Investigațiile EEG în stare de veghe făcute asupra oamenilor deprimați au arătat disfuncții
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de medici care stabilesc dozajul corespunzător de litium care să reducă simptomele tulburărilor bipolare, ca nu cumva să fie supradozați și să aibă efecte secundare toxice. Efectele secundare ale litiumului încep de la cele minore, la cele foarte periculoase. Mulți pacienți acuză dureri abdominale, greață, vărsături, diaree, frisoane, convulsii. Pacienții cărora li se administrează litium acuză tulburări de vedere, probleme de concentrare care le împiedică capacitatea de a lucra. Litiumul poate cauza și diabet, disfuncții ale rinichilor, probleme la naștere dacă a
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
ca nu cumva să fie supradozați și să aibă efecte secundare toxice. Efectele secundare ale litiumului încep de la cele minore, la cele foarte periculoase. Mulți pacienți acuză dureri abdominale, greață, vărsături, diaree, frisoane, convulsii. Pacienții cărora li se administrează litium acuză tulburări de vedere, probleme de concentrare care le împiedică capacitatea de a lucra. Litiumul poate cauza și diabet, disfuncții ale rinichilor, probleme la naștere dacă a fost utilizat de femei însărcinate în primul trimestru al sarcinii. Nu este surprinzător dacă
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
nu sunt fatale în supradoză, și deci, sunt mai sigure decât alte antidepresive. SSRI au totuși efecte secundare (Rippere, 1994, apud Hoeksema, S.N., 1998)163. Unul dintre cele mai frecvente este nervozitatea și irascibilitatea. Oamenii care urmează tratament cu SSRI acuza adesea că se simt foarte agitați și nu pot sta locului.. Deasemenea au frisoane, transpiră excesiv și au stări de slăbire. Alții găsesc că sunt adesea nervoși și ostili. Greață, crampele stomacale sau gazele, sunt efecte secundare comune și, de
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
identificării inconștiente cu o anumită persoană care în trecut a fost iubită. Cum fixația se produce la nivelul stadiului oral, stadiu în care copilul încorporează lapte sau alimente, depresivul extinde această "introiecție orală'' asupra unei persoane iubite pe care o acuză pentru eșecurile sale, dat fiind faptul că a abandonat-o. Astfel persoana depresivă nu se acuză pe sine, ci pe acea persoană care a fost iubită și cu care este inconștient identificată în prezent . Abraham (1911, apud Hoeksema, S.N., 1998
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
la nivelul stadiului oral, stadiu în care copilul încorporează lapte sau alimente, depresivul extinde această "introiecție orală'' asupra unei persoane iubite pe care o acuză pentru eșecurile sale, dat fiind faptul că a abandonat-o. Astfel persoana depresivă nu se acuză pe sine, ci pe acea persoană care a fost iubită și cu care este inconștient identificată în prezent . Abraham (1911, apud Hoeksema, S.N., 1998)167, pornind de la teoria freudiană, a extins-o prin cercetările și observațiile sale asupra unui număr
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
totuși o anume dexteritate în versificare și în construcția conflictelor, ceea ce, împreună cu familiarizarea sa cu trecutul românesc, cu graiul vechilor pravile, al cronicilor și al baladelor populare, i-a determinat opțiunea pentru drama istorică în versuri. Prima încercare, Bimbașa Sava, acuză însă un dialog greoi, împiedicat în arhaisme, dar și o incongruență în caracterul personajului principal, un viteaz fără patrie care promite să lupte alături de Tudor Vladimirescu pentru a câștiga inima iubitei, dar renunță din gelozie și caută să o cucerească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
Îl cunoștea pe poetul Isidore Ducasse, ce și-a semnat cunoscutul poem Leș Chants de Maldoror cu pseudonimul Contele de Lautréamont (între cei cărora acesta le dedică volumul Poésies era și D., menționat că „director de revista”). M. Eminescu îl acuză pe D., care se exila în 1872 în România unde avea o soră căsătorită cu avocatul C. Polizu, că i-ar fi trădat pe comunarzi ( D. se apără indignat, răspunzând că numai Pierre Tirard, primarul Parisului, al cărui secretar fusese
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
contribuția de cronicar dramatic (la „Românul”, între 1875 și 1880, la „Cimpoiul”, din 1882) trece în prim-plan, desi numele lui este legat îndeobște de rolul de detractor al lui I.L. Caragiale. Într-o cronică din „Românul” (1879), dramaturgul era acuzat de imoralitate, iar comedia O noapte furtunoasa calificată drept o „piesă de scandal”, plină de obscenități. Nedreaptă critică s-a reluat în „L’Indépendance roumaine” (1884). Gazetarul, care prețuia teatrul eroic și susținea cultul ideilor nobile, al „înălțării sufletului”, era
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
de separaționism, Bucovina, și mai ales Cernăuțiul, plasau Bucureștiului eticheta de "regionalist" datorită politicii centralizatoare căreia provincia trebuia să se subordoneze. Leca Morariu, bucovineanul poate cel mai vocal, manifesta o reacție iritată la rețetele de "umil" regionalism trimise din capitală, acuzând un așa-zis regionalism al centrului care neglijează "tot ce odrăslește din seva pământului nostru" și care va contribui la potențarea antagoniei între cele două ținuturi. Iar dacă centrul manifestă un teribil snobism, "cealaltă Românie" (subl. mea) - Bucovina - "poate continua
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
în noile condiții din elemente sufletești diferite, unificarea propriu-zisă se va înfăptui doar prin învățământ și educație 49. Și Negulescu atribuie învățământului rolul formator al elitelor publice moderne, însă remarcă o serie de neajunsuri în cadrul acestuia. Pe de o parte, acuză caracterul excesiv teoretic, generator de "intelectualism abstract și verbalism superficial" și incapabil de a pregăti tineretul pentru problemele concrete ale vieții. Pe de altă parte, tinerii formați în cadrul învățământului modern, deși sunt supraspecializați, dovedesc "grave lipsuri sufletești"50. Cu câteva
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
redacția revistei aduce mulțumiri profesorului Torouțiu "care, spontan și cu o unică generozitate, i-a sporit volumul cu 160 pagini și 2 planșe artistice". Paginile din Făt-Frumos au format și scena unor atacuri literare. Vasile Tarnavschi, autor al Arheologiei biblice, acuzat de plagiat de către Adevărul literar, utilizează paginile revistei pentru a demonta, punct cu punct, acuzațiile aduse (VII, nr. 3-4, 1932). Una dintre cele mai active voci pe tema promovării culturale moldovenești, Leca Morariu își menține atitudinea critică față de "regionalismul bucureștean
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
să înlocuiască portul tradițional al elevilor este contestată, considerând că prin costumul românesc se îndepărtează influențele străine pe care bucovinenii le-au îndurat până la unire 41. Posibilitatea desființării teatrului și a conservatorului cernăuțean, în anii '30, stârnește nemulțumirile bucovinenilor ce acuză Bucureștiul manipulat de "insolența minoritară" că "ne reduc doar la rolul de simpli contribuabili coloniali" sau că această capitală s-a îndepărtat de orice chemări la viața românească (VIII, nr. 1, 1933, p. 1). Față de un astfel de gest protestează
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
înfrățire", prezentată pe secțiuni, cu menționarea autorilor - ridicați, ce-i drept, uneori prea sus pe piedestal 58. O serie de aprecieri se adresează și revistei Făt-Frumos, publicată "într-o atmosferă nervoasă" întreținută de Leca Morariu, autor pe care Iorga îl acuză totuși de "acre atacuri nemeritate", inclusiv la adresa sa. Explicația dintr-o notă de subsol, conform căreia L. Morariu, în ciuda promisiunilor făcute, a deviat de la sămănătorism creațiile din paginile Junimii literare, vine să confirme principalul criteriu iorghist de acordare de credit
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
care îi aduce grave acuze: imoralitate și denigrare a valorilor naționale. Despărțirea de Junimea se produce în 1892, după conferința Gaște și gâște literare, pe care o ține la Ateneul Român, și după articolul Două note, în care Maiorescu este acuzat de falsificarea textelor eminesciene, de pe urma cărora ar fi obținut foloase materiale. Ingratitudinea față de criticul junimist și-o manifestă C. și în conferința Prostie și inteligență, prezentată, în mai 1893, la Clubul muncitorilor. În același an, i se naște cel de-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
locul În care se simt „la ei―, din punctul lor de vedere. Folosirea unor forme organice indică lipsa simetriei În percepția spațiului de către copii; un fenomen natural, generat de esența calităților spațiale În relația cu factorii emoționali, copiii neputând fi acuzați de poziții „intelectualiste―. Tocmai faptul că realizarea acestor forme se produce instinctiv, dă valoare rezultatului. Un alt element foarte interesant este apariția unei intenții de structurare a spațiului, de diferențiere spațiotemporală și, implicit, de conexiune spațială. Cele două celule spațiale
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
Todoran, Virgil Popescu. Sunt comentați favorabil scriitorii tradiționaliști, în timp ce fenomenul modernist este ignorat sau respins vehement, așa cum se întâmplă în articolul Evoluții lovinesciene..., semnat de Radu Gyr, în care promotorul curentului modernist este numit „părinte al adercilor și voroncilor” și acuzat că „apără invazia iudaică în cultură”, punându-se „în slujba intereselor antinaționale”, „ostil până la ură sufletului românesc și valorilor noastre”. La rândul său, Horia Stamatu combate întreaga literatură de după primul război mondial, invadată de „psihologism”, de genul hibrid „plin de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285949_a_287278]
-
lui Constantin Zub, țărani. Urmează școala primară în comuna natală (1941-1945), Școala Pedagogică din Șendriceni, județul Botoșani (1946-1953) și Facultatea de Istorie a Universității din Iași (1953-1957). Își începe cariera de cercetător la Institutul de Istorie și Filologie din Iași. Acuzat că a organizat o manifestare studențească ilegală cu ocazia împlinirii a cinci sute de ani de la înscăunarea lui Ștefan cel Mare, suportă o perioadă de detenție politică (1958-1964), fiind închis în mai multe penitenciare (Iași, Jilava, Gherla, Balta Brăilei). Amnistiat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
la Societatea internațională de cibernetică ilustrează întregul interes pe care îl avea acesta pentru cibernetică. Un text de Jacques Sauvan din 1974, în care își exprimă dezaprobarea față de anumite poziții deterministe ale mai multor membrii ai grupului și în care acuză oamenii politici de "a confunda sistemul politic și finalitatea umană", precede o întrevedere din 1995 în care acest medic își expune concepția asupra ciberneticii. JeanFrançois Boissel, inginer ce a lucrat cu Jacques Sauvan, prezintă apoi, într-un text datînd din
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
credem nici că savanții acced la mai multă înțelepciune decît restul muritorilor". La sfîrșitul anilor '80, se întreabă cum "să evităm ca progresele inteligenței artificiale să nu înăbușe resursele încă puțin explorate ale inteligenței naturale, în loc să ni le descopere" și acuză tehnoștiința, "care capătă o autoritate din ce în ce mai mare", că "ne aruncă în nebunia unei tehnologii care nu mai cunoaște limite"169. Constatînd și el "o implacabilă deșfășurare tehnologică", Georges Waysand 170 ajunge la concluzia că "puterea științei se construiește elimi-nînd puterea
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Marcus Goldman, un tînăr autor de succes, a rămas în pană de inspirație, iar editorul îl hărțuiește tot mai mult. Apoi survine un eveniment care va da totul peste cap : bătrînul său prieten și profesor, renumitul scriitor Harry Quebert, est acuzat de uciderea Nolei, cu treizeci de ani mai devreme. Corpul adolescentei de 15 ani a fost găsită în grădina lui. Convins de inocența mentorului său, care fusese îndrăgostit nebunește de Nola, Marcus își abandonează orice altă preocupare pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
precizăm imediat, Scholastique Mukasonga nu aruncă anatema asupra nimănui, păstrîndu-se, pe cît posibil, în zona descriptivului narativ, lăsînd interpretările și nerostirile pe seama sensibilității și înțelegerii fiecăruia. Notre-Dame du Nil nu e un roman revanșard sau revendicativ, nu cerșește milă, nu acuză direct și nu oferă soluții. Dincolo de tragedia colectivă se citește și drama individuală a exilului autoarei. O ființă care s-a smuls din rădăcini, chiar dacă nu și le-a rupt cu totul, va fi veșnic plutitoare, între înăuntru și înafară
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mic discurs de disuasiune și derută binefăcătoare, descărcîndu-se de responsabilitatea proprie printr-o ironică punere sub acuzație a truditorilor, totul măiestru țesut într-o rețea seducătoare de ambiguități: Pentru a nu insulta credințele sau munca celorlalți, pentru a nu fi acuzat nici de uscăciune, nici de trîndăvie, m-am aruncat în Confuzie pînă la a face din ea forma mea de pietate. (SA) Bibliografie selectivă Texte teoretice: * Bakhtine, Mikhaïl, Esthétique et théorie du roman, Editions Gallimard 1978. * Bakthine, Mikhaïl, Discourse in
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]