19,733 matches
-
schimbă au două din trei (2/3) șanse de a câștiga automobilul, în timp ce concurenții care rămân la alegerea inițială au doar una din trei (1/3) șanse. Probabilitățile rezultate depind de presupuneri specifice despre cum își aleg ușile concurentul și gazda. Un indiciu cheie este acela că, în condițiile standard, există mai multe informații despre ușile 2 și 3 care nu erau disponibile la începutul jocului, atunci când ușa cu numărul 1 a fost aleasă de către jucător: acțiunea conștientă a gazdei adaugă
Problema lui Monty Hall () [Corola-website/Science/335605_a_336934]
-
și gazda. Un indiciu cheie este acela că, în condițiile standard, există mai multe informații despre ușile 2 și 3 care nu erau disponibile la începutul jocului, atunci când ușa cu numărul 1 a fost aleasă de către jucător: acțiunea conștientă a gazdei adaugă valoare ușii pe care a ales să nu o elimine, dar nu și celei alese inițial de concurent. Alte scenarii posibile decât cel descris pot dezvălui informații suplimentare diferite, sau deloc, și rezulta în probabilități diferite. Mulți cititori ai
Problema lui Monty Hall () [Corola-website/Science/335605_a_336934]
-
dar și cu mult mai vechiul paradox al cutiei lui Bertrand. Pentru a înțelege de ce probabilitatea câștigării automobilului crește prin schimbarea opțiunii inițiale, un instrument ajutător este înmulțirea numărului ușilor dintre care se poate alege de la 3 la 100. Inițial gazda oferă posibilitatea alegerii unei singure uși dintr-un total de 100, deci probabilitatea ca premiul cel mare să se afle acolo este una dintr-o sută, adică 1%, iar probabilitatea ca el să nu se afle acolo este de 99
Problema lui Monty Hall () [Corola-website/Science/335605_a_336934]
-
unei singure uși dintr-un total de 100, deci probabilitatea ca premiul cel mare să se afle acolo este una dintr-o sută, adică 1%, iar probabilitatea ca el să nu se afle acolo este de 99%. În următorul pas, gazda, care știe ce e în spatele ușilor, deschide toate celelalte uși necâștigătoare cu excepția uneia dintre ele, rămânând astfel numai 2 uși închise, cea aleasă inițial de concurent și cea lăsată de gazdă în mod conștient de conținutul ei. Deși mai sunt
Problema lui Monty Hall () [Corola-website/Science/335605_a_336934]
-
se afle acolo este de 99%. În următorul pas, gazda, care știe ce e în spatele ușilor, deschide toate celelalte uși necâștigătoare cu excepția uneia dintre ele, rămânând astfel numai 2 uși închise, cea aleasă inițial de concurent și cea lăsată de gazdă în mod conștient de conținutul ei. Deși mai sunt doar 2 uși închise, probabilitatea pentru fiecare dintre ele de a fi cea câștigătoare, în mod evident, nu este egală. Singurul caz în care ușa lăsată de gazdă ar fi necâștigătoare
Problema lui Monty Hall () [Corola-website/Science/335605_a_336934]
-
cea lăsată de gazdă în mod conștient de conținutul ei. Deși mai sunt doar 2 uși închise, probabilitatea pentru fiecare dintre ele de a fi cea câștigătoare, în mod evident, nu este egală. Singurul caz în care ușa lăsată de gazdă ar fi necâștigătoare, ar fi acela în care concurentul ar fi nimerit din prima încercare ușa câștigătoare, iar probabilitatea ca acest lucru să se fi întâmplat este de 1%, deci în proporție de 99% sigur ușa câștigătoare este cea lăsată
Problema lui Monty Hall () [Corola-website/Science/335605_a_336934]
-
fi necâștigătoare, ar fi acela în care concurentul ar fi nimerit din prima încercare ușa câștigătoare, iar probabilitatea ca acest lucru să se fi întâmplat este de 1%, deci în proporție de 99% sigur ușa câștigătoare este cea lăsată de gazdă. Același lucru e valabil dacă reducem numărul ușilor la 5. Probabilitatea ca concurentul să aleagă ușa câștigătoare din prima încercare este de una din cinci (1/5), adică de 20%, deci probabilitatea ca ușa câștigătoare să fie una dintre celelalte
Problema lui Monty Hall () [Corola-website/Science/335605_a_336934]
-
la 5. Probabilitatea ca concurentul să aleagă ușa câștigătoare din prima încercare este de una din cinci (1/5), adică de 20%, deci probabilitatea ca ușa câștigătoare să fie una dintre celelalte patru este de 80%. În momentul în care gazda alege să deschidă trei uși necâștigătoare și să lase închisă doar una dintre cele patru, probabilitatea ca aceasta să ascundă premiul cel mare este de 80%. Aceeași logică se aplică și în cazul variantei cu numărul minim de uși în
Problema lui Monty Hall () [Corola-website/Science/335605_a_336934]
-
de sub degetul tău”". Aceasta a propus și un exemplu similar cu trei cărți de joc. Vos Savant a comentat spunând că deși anumită confuzie a fost cauzată de faptul că "unii" cititori nu au realizat că trebuie să presupună că gazda trebuie să dezvăluie întotdeauna o capră, aproape toți numeroșii ei corespondenți au înțeles corect presupunerile problemei, și încă erau convinși inițial că răspunsul acesteia, acela de a schimba ușa, era greșit. <br>
Problema lui Monty Hall () [Corola-website/Science/335605_a_336934]
-
Cojan. În 1936 a mai fost înființată o parohie greco-catolică, Parohia Câmpinei, Morelinor și Văii Prahovei, datorită sosirii ardelenilor, în jurul de 1700 de persoane, care au lucrat la industria petrolului. Nefiind biserica greco-catolică, biserica Sf. Anton a fost și este gazda pentru credincioșii greco-catolici. Primul paroh a fost pr. Laurențiu Moisin iar actualmente este pr. Radu Ivan. Parohia are ca filiale Filipeștii de Pădure (str. Valea Rea nr. 159), unde există o capelă. Parohia nu deține un cimitir propriu. Biserica, cu
Biserica Sfântul Anton din Câmpina () [Corola-website/Science/335634_a_336963]
-
servit și că arbitru de tușa în aceeași grupa preliminară, în meciul dintre Brazilia și Cehoslovacia, câștigat de brazilieni cu 4:1. La Mondialul din 1978, iarăși a arbitrat Klein câteva dintre meciurile cele mai însemnate ale campionatului, dintre țara gazdă, Argentina și Italia. Publicul argentinian a fluierat contra lui Klein după victoria Italiei cu scorul 1:0. Klein a arbitrat și jocul dintre Germania de vest și Austria, în care austriecii au surprins câștigând cu 3:2. Klein a fost
Avraham Klein () [Corola-website/Science/335732_a_337061]
-
sub suveranitatea unei terțe țări se face conform unei autorizări obținute pe cale diplomatică; cu toate acestea, ea are, la fel ca și alte nave, dreptul de „pasaj (trecere) inofensiv” în apele teritoriale ale unei terțe țări. Legile și reglementările țării gazdă nu se aplică la bordul navei care face escală sau doar trece prin apele teritoriale ale acestei țări. Acesta este principiul extrateritorialității navelor de război, precum și a altor nave auxiliare care contribuie la acțiunile navale și nu au activități comerciale
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
după 1918. Drumul acestei eclipse întretaie drumul eclipsei din 8 aprilie 2024, intersecția găsindu-se în sudul statului Illinois, la Makanda, chiar la sud de Carbondale. O mică suprafață, cuprinzând orașele Carbondale, Cap-Girardeau (Missouri), și Paducah (Kentucky), este, prin urmare, "gazda" a două eclipse totale de Soare în mai puțin de șapte ani.
Eclipsa de Soare din 21 august 2017 () [Corola-website/Science/335772_a_337101]
-
minute regulamentare de joc trebuie să meargă în prelungiri, scorul final și învingătoarea meciului fiind stabilite printr-un gol de aur care conta cât două goluri. Pe 23 ianuarie, turneul de calificare din grupă a luat start în Barbados, echipa gazdă pierzând cu 0−1 în fața lui Puerto Rico. Două zile mai târziu, Grenada a învins Puerto Rico cu 2−0 printr-un gol de aur marcat în prelungiri, după ce în timpul regulamentar se înregistrase scor alb de 0-0. Această situație a pus Grenada
Barbados v Grenada (1994) () [Corola-website/Science/332527_a_333856]
-
calificările din 1994, iar apoi nu a mai fost folosită în Cupa Caraibelor. Barbadosul ulterior avea să se claseze pe locul 3 în Grupa A la Cupa Caraibelor 1994, după ce remizase cu Guadelupa și Dominica și a pierdut în fața echipei gazdă Trinidad și Tobago, care avea să câștige turneul.
Barbados v Grenada (1994) () [Corola-website/Science/332527_a_333856]
-
antilopele duiker, survenind în focare epidemice în Africa Centrală și Africa de Vest. Are o rată de letalitate de până la 90% la om (cea mai mare mortalitate într-o boală infecțioasă, cu excepția rabiei). Se presupune că liliecii frugivori din familia Pteropodidae sunt gazdele naturale ale virusului Ebola. Virusul Ebola este introdus în populația umană după un contact strâns cu sângele, secrețiile, organele sau fluidele biologice ale animalelor infectate: cimpanzei, gorile, lilieci frugivori, antilope de pădure duiker și porci spinoși. Apoi, boala se propagă
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
de 1,14 g/ml în gradient de densitate de tartrat de K și o greutate moleculară de 3,6 x 10. Examenul la microscopul electronic arată că virionii au la exterior un înveliș lipidic extern, provenit din membrana celulei gazdă infectată, pe care se află niște proeminențe numite peplomere (spiculi), de aspect globular cu diametrul de 7 nm, dispuse la intervale de 10 nm, care sunt în totalitate formate din proteine glicozilate - glicoproteine (GP), regrupate în macromolecule trimerice responsabile de
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
infecțioasă transmisibilă de la animale la om și invers). Rezervorul natural al virusului Ebola nu este încă clar identificat. În Africa, se crede că liliecii frugivori, mai ales cei care aparțin speciilor "Hypsignathus monstrosus", "Epomops franqueti" și "Myonycteris torquata", sunt posibile gazde naturale (rezervor natural) ale virusului Ebola. Prin urmare, distribuția geografică a virusului Ebola se poate suprapune cu cea a liliecilor. Această ipoteză se bazează pe mai multe argumente: Rezervorul natural al virusului Ebola a fost identificat numai după investigarea a
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
primate antropoide (maimuțele mari și maimuțele mici) au fost decimate în zonele în care au avut loc epidemiile recente din Africa (Gabon și Republica Democrată Congo) cu Ebolavirusul Zair. Maimuțele par să joace un rol amplificator al virusului și de gazdă intermediară pentru om. Numeroase studii de teren, bazate pe capturarea animalelor sălbatice (vertebrate și nevertebrate), s-au desfășurat între 1976-1998 în diferite țări pentru a încerca să se identifice speciile potențial rezervoare ale virusurilor Ebola și Marburg. Virusurile au fost
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
lilieci, păsări, reptile, moluște, artropode și plante, dar toate au eșuat. Cu toate acestea, unii lilieci aparținând genurilor "Epomophorus" și "Tadarida" au dezvoltat o viremie tranzitorie de circa 4 săptămâni, dar din nou fără dovezi concludente asupra rolului liliecilor ca gazde naturale ale filoviridelor. Datorită epidemiilor care au avut loc începând cu 2001, s-au făcut noi colecții în 2002 și 2003 în Gabon și Republica Congo pentru virusul Ebola pe de o parte, și în 2002 în Republica Democrată Congo
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
și apariția sa recentă la porci îl face un rezervor natural improbabil. Liliecii au fost implicați în infecțiile cu virus Marburg din 1975 și 1980. Ansamblul acestor date arată că unele specii de lilieci frugivori din Africa Centrală sunt rezervoarele (gazdele naturale) ale filovirusurilor. Cu toate că primatele au fost sursa de infecție la om, ele nu sunt considerate a fi rezervorul, ci mai degrabă gazde accidentale ale virusului, ca și ființele umane. Începând cu 1994, s-au observat la cimpanzei și gorile
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
și 1980. Ansamblul acestor date arată că unele specii de lilieci frugivori din Africa Centrală sunt rezervoarele (gazdele naturale) ale filovirusurilor. Cu toate că primatele au fost sursa de infecție la om, ele nu sunt considerate a fi rezervorul, ci mai degrabă gazde accidentale ale virusului, ca și ființele umane. Începând cu 1994, s-au observat la cimpanzei și gorile focare de infecție cu 2 specii ale virusului Ebola: ebolavirusul Zair și ebolavirusul pădurii Taï. Ebolavirusul Reston a fost cauza focarelor severe de
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
aceste valori ridicate exclud ipoteza după care aceste persoane IgG+ nu sunt decât niște supraviețuitori a unei infecții cu virusul Ebola și sugerează din contra o expunere regulată la virus și/sau contacte frecvente cu o sursă (surse) animală (animale), gazde naturale sau rezervoare potențiale, care probabil populează din abundență regiunile din Africa Centrală. Aceste rezultate au permis emiterea mai multor ipoteze explicative: expunerea la virus poate avea loc în timpul consumului de fructe contaminate cu saliva liliecilor (gazdele naturale ale virusurilor
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
surse) animală (animale), gazde naturale sau rezervoare potențiale, care probabil populează din abundență regiunile din Africa Centrală. Aceste rezultate au permis emiterea mai multor ipoteze explicative: expunerea la virus poate avea loc în timpul consumului de fructe contaminate cu saliva liliecilor (gazdele naturale ale virusurilor Ebola și Marburg); puterea patogenă (patogenitatea) reală a ebolavirusului Zair ar putea fi mult mai mică decât cea cunoscută până în prezent (nivelul letalității de 80%); imunitatea dezvoltată de către aceste persoane IgG+ poate fi protectoare. Într-adevăr, memoria
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
iar imunoterapia pasivă bazată pe anticorpi sau pe un cocktail de anticorpi (ZMapp) au ca ținta epitopii EBOV. Ei inhibă pe termen scurt replicarea virusului: SiARN țintește transcrierile virale pentru degradare, OMF blochează translarea, iar imunoterapie pasivă neutralizează virusul, permițând gazdei să producă un răspuns imun eficient împotriva patogenului viral. Zece mutații ale virusului Ebola au modificat secvența siturilor de legare a anticorpilor monoclonali: (MAb) 13F6, MAb 1H3, MAb 6D8, MAb 13C6 si a țintelor SiARN EK-1, VP24 și VP35. Unele
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]