19,733 matches
-
comunistă, dezvoltându-și organizarea sa de tip științific; În fine, să-și identifice o poziție În raport cu complexul teoretico-ideologic marxist-leninist. Contextul ideologic și epistemologic al sociologiei române postbelice Poziția sociologiei În sistemul comunist are o sursă istorică. Acceptarea sociologiei ca disciplină legitimă În sistemul comunist s-a făcut istoric târziu. Legitimitatea sociologiei a fost recunoscută după mai mult de 15 ani de la instaurarea comunismului În România. Nou-venitul a trebuit să fie integrat În contextul interdisciplinar dat: marxism-leninism, materialism dialectic și istoric, socialism
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
violenței media În dezvoltarea comportamentului uman. Sunt influențați oamenii - și În special tinerii, copiii - de ceea ce văd În emisiunile, serialele și filmele TV? Reputatul sociolog Richard B. Felson (1996, 103) preciza că ,,mesajul perceput din media despre când violența este legitimă nu e atât de diferit de mesajul Învățat din alte surse, făcând excepție violența ilegitimă, care este mai mult condamnată În știrile media”. Considerăm astfel că violența este un fenomen complex, În care diferitele perspective - psihosociologică, medicală, biologică, juridică, pedagogică
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
excesiv de răufăcători. În cercetare, s-a acordat o atenție deosebită ,,intenției de a face rău” (Tedeschi și Felson, 1994). S-a Încercat definirea cât mai exactă a acestui concept, deoarece, În nenumărate cazuri, el a stat la granița dintre violența legitimă și cea ilegitimă. Totuși, unele studii privind efectele media, examinează comportamente care nu implică această intenție. Cei doi autori mai sus menționați, sunt de părere că acest concept poate fi Înțeles ca fiind comportamentul prin care agresorul așteaptă și agresează
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
eu pentru că vine la mine mama. Și acest lucru eu Îl văd ca pe ceva rău, ceva oarecum impus, aș vrea să am timp să respiră Nu mai am nici o șansă” (apud Attias-Donfut, 2000, 672). Sociologii contemporani Își pun Întrebarea, legitimă, dacă nu cumva, În familia modernă, ce cultivă norme de autonomie, obligația morală de reciprocitate este Înlocuită de către constrângerea normativă sau, mai mult, această reciprocitate se exercită Într-o relație de dependență directă cu autonomia (respectiv, cu cât autonomia crește
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
dintre cetățeni speră că Republica Moldova este pe cale de a deveni o democrație, ceea ce oferă observatorului motive de optimism, chiar În fața unei realități crude. Într-o societate democratică, populația are dreptul să-și exprime opiniile, atitudinile și interesele prin diferite mijloace legitime: participarea la vot, participarea la procesul de influențare și luare a deciziilor politice prin intermediul diferitor grupuri de interese etc. O formă specifică de exprimare a opiniilor, atitudinilor și evaluărilor populației o constituie sondajele de opinie. În literatura de specialitate noțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
favorabile apariției acestora, tipologia instituțiilor, instituțiile sociale totale, structura și funcțiile instituțiilor. Capitolul al șaselea ,,Instrumentalizarea modelului cultural În familie, ca instituție socială”, discută despre nivelurile de elaborare și susține că modelul cultural poate fi propus spre elaborare de forme legitime de organizare socială sau nu. Fiind Înțeleasă ca primă formă de organizare socială cunoscută de către individ, familia este capabilă și disponibilă să-și propună modele comportamentale pentru toți membrii săi atât În manifestările În interior, cât și În cele din
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
lumină mecanismele acumulării și reproducerii bogăției și simbolurilor sale, a modului În care se concentrează și crește capitalul social (relațiile), cultural și școlar (studii, diplome, cultură generală), capital de prestigiu, adevăratul simbol al bogăției dobândite În timp și pe căi legitime. Am citit această carte cu o plăcere nedisimulată, cu bucuria de a evada din lumea mediilor nefavorizate și sordide, asupra cărora m-am aplecat În cercetările mele, cu un interes aparte pentru tipul de demers ce ni se propune : socioanaliza
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și transindividuală. în prezența inconturnabilă astăzi a principiului libertății se poate sesiza mai bine faptul (mereu afirmat în discurs, dar deseori neglijat în fapt) că, dintotdeauna și prin însuși statutul lor, instituțiile religiei nu au avut decît o autoritate delegată, legitimă numai întrucît trimite dincolo de sine, fiind inspirată de autoritatea Adevărului însuși (mireasa, deși unită cu Mirele, nu îi preia autoritatea). Or, așa cum a ajuns să declare astăzi Biserica Catolică și cum știm de la Platon încoace, Adevărul nu are nevoie de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
la fel de bune. Astfel înțeleasă, convergența religiilor se opune net fundamentalismului, căci acesta din urmă ridică particularitatea unui singur mod la rang absolut. Prea adesea conflictuală, diversitatea religioasă pe care globalizarea o face de neocolit, căreia modernitatea tîrzie îi dă statut legitim poate fi, dimpotrivă, un spectacol prețios din punct de vedere metafizic. Laicitatea Fără a se opune religiei în substanța ei spirituală, laicitatea a luat, cu forța, de pe umerii Bisericii sarcina de a gestiona întregul, întregurile. Explicarea universului și a istoriei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
alterității tim și, mai mult, trăim în fiece clipă faptul că democrația modernă e un model de societate netotalizantă. Nici un program, nici o normă, nici o lege nu se adoptă în cuprinsul ei fără persistența unei minorități potrivnice sau indiferente, recunoscută drept legitimă în poziția ei de alteritate. Rînd pe rînd, valorile care asigurau legătura socială în democrațiile moderne s-au dovedit erodabile, contestate, depășite. Descumpăniți, în căutare de soluții, analiștii și cercetătorii în științele sociale au trebuit să admită că religia de sub
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
acută conștiință a parțialității noastre. Globalizarea ne pune în fața celuilalt, diferit nu doar prin datele și opțiunile lui individuale, ci și prin civilizație, cultură, religie. Dincolo de gardul mediului nostru familiar stă o alteritate pe care o acceptăm în principiu ca legitimă, dar pe care nu prea știm cum să o împăcăm cu identitatea noastră, pentru care nu avem instrumente spirituale de armonizare. Toleranța, valoare centrală a modernității, este, cum remarca Andrei Pleșu, strategie de gestionare a unui inconfort, învoială cu o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
electorale ale religiei, așa că a ales ca faptă bună a vieții lui botezarea unui copil musulman. Un musulman e oare un om mai puțin bun decît un creștin? Trebuie să-și schimbe credința pentru a fi român? E necesar, e legitim, e firesc ca religia să se rostească în spațiul public. Dar demagogia grăbită și greoaie nu îi face oare deservicii? Asemenea apeluri la ortodoxie nu sînt ele, într-un mod prea evident, prea impudic, recuzită improvizată, gîdilătură, se speră convingătoare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Romei creștine de pînă în secolul al X-lea, Christos vine, înaintează imperios spre privitor, ne invadează ochii cu o strălucire atît de apropiată încît aproape că pășim în ea. Istoria, socialul, viața terestră apar doar ca un scurt moment legitim, desigur, dar aproape depășit al mișcării verticale. în cazul gnosticilor din Antichitatea tîrzie, elanul către absolut este atît de teribil încît capătul de jos al distanței devine apăsător, carceral, demonic. Cînd religia se sedentarizează, ea produce teologii ale istoriei, cadre
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
un moment apofatic . Atitudinea critică, ateismul purificator nu sînt, desigur, monopolul modernității tîrzii. Orice Reformă se revoltă în fața unui tradiționalism care a secularizat întrucîtva absolutul. Dar, atunci cînd revolta/reforma se instituționalizează în cîmpul credinței, ea poate produce, alături de critici legitime și rectificări, mutații mai grave decît carențele pe care a vrut să le combată. Revoltat de administrarea autoritaristă și mercantilă a sacrului în catolicism, protestantismul a eliberat conștiința individului de ascendentul tradiției și al magisteriului, lăsînd credința personală ca singură
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
spirituale care, reactivate sau reinstaurate, ar putea deveni fermentul acestei transformări. Totuși, și la el, accentul cade în primul rînd pe trezirea conștiințelor, pe o reformă a mentalității moderne. și la el mai ales la el accentul cade pe diversitatea legitimă a tradițiilor spirituale, pe caracterul apofatic al acestor tradiții, în sensul că ele nu fac decît să iradieze o aceeași, trans-istorică, neobiectivabilă doctrină metafizică perenă. și la el accentul cade pe realizarea personală a universalului, pentru care doctrina însăși nu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
deschide înțelegerii un șir nesfîrșit de porți și pasaje spre Ultim, care rămîne de neatins, dar intens atrăgător, căci stă dincolo de zidul conjuncției opuselor. Dat fiind că se bazează pe paradoxul conjuncției-în distanță, metoda cusană se poate declara în mod legitim un mod incomprehensibil de a cuprinde incomprehensibilul. Ea nu lasă nici o clipă intelectul să poposească cu mulțumirea de a-și fi cuprins ținta ; îi pune mereu în față poarta antinomiei prin care intelectul trece, amplificat, spre un alt nivel de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
fapt a fost confirmat de evaluatorii anonimi ai manuscrisului, care au semnalat unele probleme legate de capitolul teoretic și mai puțin de celalte capitole care analizează cazurile naționale. Vrem să mulțumim tuturor autorilor pentru angajamentul lor în proiect, în ciuda divergențelor legitime cu privire la definirea unor noțiuni cheie. A fost o adevărată plăcere să lucrăm cu ei. De asemenea, vrem să mulțumim personalului de la Cambridge University Press și mai cu seamă editorului John Haslam pentru cooperare și sprijin. Temele din această carte au
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Obrador a pierdut alegerile la mai puțin de un procent distanță față de contracandidatul său, acesta a denunțat scrutinul drept o fraudă, organizând proteste de amploare și refuzând să-l accepte pe Felipe Calderón de la Partidul Acțiunii Naționale (PAN) drept președinte legitim. Nucleul dur al partidului l-a sprjinit pe acesta, însă îngrijorarea privind instituțiile fundamentale ale democrației s-a extins mult dincolo de susținătorii dezamăgiți ai lui López Obrador. Potrivit unui sondaj de opinie din 2008, comandat de guvernul Mexican, 62% dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
la retorica dezlănțuită pentru întâlnirile din piețele publice, în timp în studiorile de televiziune apărea îmbrăcat în costum, cu un discurs rezonabil, făcând promisiuni publice că nu va dezechilibra bugetul și adresându-se clasei de mijloc și oamenilor de afaceri "legitimi și responsabili". Așadar, de ce a devenit campania așa de polarizată ? Doi factori trebuie luați în calcul. Primul și cel mai important, în martie 2006, cu mai puțin de trei luni înaintea alegerilor prezidențiale, PAN-ul - nu PRD-ul sau López
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mult într-un context ca cel al Mexicului unde fraudele electorale sunt la ordinea zilei. Însă acolo unde un Al Gore sau chiar un Cárdenas s-au sfiit să impigă acuzațiile de fraudă prea departe și asta în ciuda unor interogații legitime privind validitatea rezultatelor alegerilor, López Obrador a încercat să răstoarne rezultatele scrutinului, însă nu în baza unor dovezi solide a existenței unor nereguli, ci în baza faptului că "poporul" nu putea pierde alegerile în fața "elitei". Așa cum a declarat în numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ostatice" pentru ca "puterea și banii să nu triumfe împotriva moralității și demnității poporului, așa cum se întâmplă astăzi" (Becerrril & Mendez, 2006). Pe 20 noiembrie 2006, López Obrador a acceptat " mandatul popular" dat de adunarea din piața Zócalo de a deveni "Președintele legitim al Mexicului", depunând jurământul și purtând o eșarfă de președinte, anunțând totodată formarea unui guvern din umbră. El a amenințat că îl va împiedica pe Calderón să depună jurământul și a cerut aleșilor PRD din legislative să boicoteze lucrările Congresului
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ar mai propune drept candidat și 2012. Ar fi însemnat să-și petreacă următorii 6 ani departe de orice funcție, departe de atenția publică, în timp ce rivalii său ar fi urmat să guverneze Orașul Mexic sau alte state. Declarându-se "Președintele legitim al Mexico City", acest lucru ar fi putut să-l mențină viu în conștiința publicului. De asemnea faptul că propriul său partid nu reprezenta un vehicul politic nu a făcut decât să încurajeze acest comportament riscant. În al doilea rând
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cetățeni declarau că resping (rechazo) PRD-ul. În 2010, doar 19% cetățeni manifestau sentimente de refuz față de PRI, o revenire semnificativă pentru un partid de guvernare odată detestat (Consulta Mitofsky, 2010). Mai mult, percepția publică a lui Calderón ca președinte legitim s-a îmbunătățit. La un an de la alegerile din 2006, puțin peste 50% dintre cetățeni credeau că acesta a câștigat alegerile, 30% considerau că acestea fuseseră câștigate de AMLO, iar restul nu aveau o opinie conturată pe această temă. În
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
când a pierdut alegerile. López Obrador a considerat că alegerile au fost fraudate, nu a acceptat rezultatele oficiale și și-a mobilizat susținătorii să blocheze străzi și locuri importante din Ciudad de Mexico. Pe lângă toate acestea, s-a autoproclamat "președinte legitim al Mexicului" și a atacat pe toți cei care au fost de acord cu ideea că Felipe Calderón era, de fapt, adevăratul președinte al țării. Într-o manieră vădit populistă, a susținut că instituțiile existente sunt corupte și a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
să promoveze ideologia populistă. În esență, populismul nu crede în existența unei mass-medii independente, ci mai degrabă percepe peisajul mediatic prin lentila mahieistă a distincției între "poporul pur" și "elitele corupte". Pe de o parte, există o mass-media onestă și legitimă, care exprimă "voința poporului", iar pe de altă parte, există o alta, frauduloasă și antidemocratică, menită să apăre interesele elitelor (Waisbord, 2011:100). Nu este întâmplător, conform analizei detaliate a lui Kitzberger (2010) faptul că nivelul activismului din mass-media în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]