20,316 matches
-
ei particulară ,cu «legile» mișcării ei interne, în care suntem inițiați de același «ochi», aceeași «voce». Spațiului unitar al ficțiunii îi răspunde o unitate de perspectivă”, afirma Nicolae Crețu. Romanul " Drumul ascuns" a fost tradus în mai multe limbi străine: maghiară ("Kamarazene * Rejtett út", Európa, Budapesta, 1964; traducere de Éva Lendvay; volumul conține și traducerea romanului " Concert din muzică de Bach") și engleză ("The Hidden Way. A Critical Study", Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2007; traducere de Ileana-Alexandra Orlich).
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
învinsă în Bătălia de la Mohács din 1526, Regatul Ungariei a fost împărțit în două părți. Partea de vest a țării a intrat sub stăpânirea împăratului Ferdinand I din Casa de Habsburg, în timp ce partea de est a fost stăpânită de nobilul maghiar Ioan Zápolya. Zápolya a solicitat ajutorul sultanului Soliman împotriva lui Ferdinand. După moartea lui Ioan Zápolya în 1540, i-a succedat fiul său de numai o lună, Ioan Sigismund Zápolya. Ferdinand a încercat în 1541 să ocupe Buda, capitala regatului
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
a succedat fiul său de numai o lună, Ioan Sigismund Zápolya. Ferdinand a încercat în 1541 să ocupe Buda, capitala regatului, dar a fost învins de armata lui Soliman. Sultanul a ocupat Buda și l-a trimis pe tânărul rege maghiar împreună cu curtea sa la Lipova, iar în 1542 la Alba Iulia, care a devenit ulterior capitala Principatului Transilvania. Transilvania împreună cu alte „părți” ("Partium") ale Regatului Ungariei, inclusiv Banatul, a format în 1541 un principat autonom sub suzeranitate turcească. Ferdinand nu
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
erau negustori. Artileria otomană a început să bombardeze violent cetatea la 27 iunie, producând multe spărturi mari în ziduri, în timp ce infanteria otomană a luat cetatea cu asalt la 3 și 6 iulie, fără vreun succes. În acest timp, o oaste maghiară condusă de Mihály Tóth a încercat să elibereze orașul aflat sub asediu, dar a fost înfrântă în bătălia de la Sânandrei. Scăderea apelor Timișului și a mlaștinilor, din cauza secetei din luna iulie, i-a favorizat pe asediatori. Între 20 și 25
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
română, al expresiei "a tăia frunză la câini" sau, în franceză, al expresiei "avoir du plomb dans l’aile" (literal „a avea plumb în aripa”) „a fi precar”. Unii lingviști consideră expresii idiomatice și cuvintele compuse bazate pe metafore. Limba maghiară, bunăoară, în care compunerea este un mod foarte frecvent de formare a cuvintelor, are și asemenea cuvinte. De exemplu sintagma "kék harisnya " „ciorap albastru”, al cărei sens este compozițional, formează prin metaforizare cuvântul compus idiomatic "kékharisnya" „femeie cu pretenții de
Expresie idiomatică () [Corola-website/Science/335189_a_336518]
-
Muntenegru și alte teritorii locuite de slavi din fostul Imperiu Austro-Ungar, formând Iugoslavia, numită inițial Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor. Între 1920-1921 s-a format Mică Antanta, o alianță între România, Iugoslavia și Cehoslovacia cu scopul de a preveni revizionismul maghiar și pentru a împiedica întoarcerea Casei de Habsburg la putere. Aceasta s-a destrămat în 1938, din cauza presiunilor teritoriale germane asupra Cehoslovaciei. În 1937 Iugoslavia semnează un tratat de „veșnică prietenie” cu Bulgaria, acest act fiind privit ca un act
Relațiile dintre România și Serbia () [Corola-website/Science/335238_a_336567]
-
cel picard sau cel valon, până la urmă dintre ele a rămas vivace literatura în idiomul care urma să devină limba franceză. Baza limbii literare italiene este idiomul literar din Toscana, în care a scris printre alții Dante Alighieri. Limba literară maghiară s-a format pornind de la cea scrisă în dialectele din est, iar cea albaneză de la una din cele două dialecte principale ale ei, dialectul tosk. În legătură cu funcția limbii literare din punctul de vedere al comunicării prin limbă în cadrul unei comunități
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
necesitate membrilor comunității căreia i se adresează”, iar după Mioara Avram, „gramaticile normative formulează reguli explicite și prescriptive, adăugând judecăți de valoare cu privire la folosirea unei forme sau construcții apreciate drept corectă sau greșită în varietatea literară a limbii”. În legătură cu limba maghiară, într-o lucrare din 1971 se afirmă că limba literară „este varianta cea mai bogată, cu caracter artistic, diferențiată, totodată unitară și normativă a limbii întregului popor, [...] care are un rol directiv în dezvoltarea atât a limbii în general, cât
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
literară scrisă și un standard german vorbit, apropiat de limba literară, menționând că „varianta «superioară» a limbii standard este limba literară”. Pune în ghilimele „superioară”, dat fiind că nu emite judecăți de valoare în legătură cu diferitele variante ale limbii. După lingvistul maghiar Béla Kálmán, „varianta scrisă a variantei standard se obișnuiește a se numi și limbă literară”. Lingvista slovacă Jana Svobodová distinge mai net limba literară, care ar fi cea a comunicării oficiale și scrise, de limba standard, care ar fi semioficială
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
de a o păstra ca limbă standard a tuturor albanezilor. În anii 2000 au apărut lingviști care merg mai departe decât distingerea limbii standard de limba literară și critică concepția tradițională despre ce ar trebui să fie limba standard. Lingvista maghiară Mária Molnár, bunăoară, constată că începând cu perioada standardizării limbii literare și cu impunerea ei ca limbă standard s-a continuat pe această cale până la sfârșitul regimurilor autoritare în Ungaria, adică până în anii 1980. „Așa-numita folosire exigentă a limbii
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
Lingvista mai afirmă că fiecare variantă a limbii își are normele ei, niciuna nefiind superioară alteia, și că aceste norme se caracterizează printr-un dinamism permanent. De aceea „concepția despre normă interpretată dinamic, existența varietății normelor ca specific al limbii maghiare vii este cea care trebuie prezentată în experiența predării limbii maghiare, indiferent de obiectivele acesteia”. În legătură cu limba cehă, o idee analogă este emisă de Vera Schmiedtová. Argumentul ei este întărit de o situație specifică a acestei limbi. Standardul ei nu
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
ei, niciuna nefiind superioară alteia, și că aceste norme se caracterizează printr-un dinamism permanent. De aceea „concepția despre normă interpretată dinamic, existența varietății normelor ca specific al limbii maghiare vii este cea care trebuie prezentată în experiența predării limbii maghiare, indiferent de obiectivele acesteia”. În legătură cu limba cehă, o idee analogă este emisă de Vera Schmiedtová. Argumentul ei este întărit de o situație specifică a acestei limbi. Standardul ei nu este ceea ce ea numește „limba comună” vorbită în mod curent, ci
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
Legiunea „Aurăria Gemina” este una dintre cele cincisprezece legiuni românești organizate între 1848-1849, după modelul român, pentru a lupta împotriva trupelor maghiare din Transilvania, condusă de Avram Iancu care avea pe atunci rangul de prefect, echivalent cu cel al unui general de armată. Legiunile erau puse sub comanda prefecților și viceprefecților, ale centurionilor (căpitani, conduceau 100 oameni) și decurionilor (caporali, comandanți de
Legiunea Auraria Gemina () [Corola-website/Science/335241_a_336570]
-
era instalat în clădirea în care funcționează în prezent Muzeul Avram Iancu din localitatea Câmpeni, județul Albă. Avram Iancu a condus această mare unitate militară de la înființare, la 2 septembrie 1848, până în toamna anului 1849, după ce a fost înăbușita Revoluția Maghiară din 1848 și armata maghiară s-a predat trupelor țariste și austriece. Programul revoluționar adoptat în urmă celei de-a treia adunări a românilor de la Blaj, din septembrie 1848, cuprindea: schimbarea așezămintelor sociale și politice din Transilvania prin recunoașterea națiunii
Legiunea Auraria Gemina () [Corola-website/Science/335241_a_336570]
-
care funcționează în prezent Muzeul Avram Iancu din localitatea Câmpeni, județul Albă. Avram Iancu a condus această mare unitate militară de la înființare, la 2 septembrie 1848, până în toamna anului 1849, după ce a fost înăbușita Revoluția Maghiară din 1848 și armata maghiară s-a predat trupelor țariste și austriece. Programul revoluționar adoptat în urmă celei de-a treia adunări a românilor de la Blaj, din septembrie 1848, cuprindea: schimbarea așezămintelor sociale și politice din Transilvania prin recunoașterea națiunii române și reprezentarea ei proporțională
Legiunea Auraria Gemina () [Corola-website/Science/335241_a_336570]
-
al lui Avram Iancu se află în custodia Muzeului Memorial din comuna Avram Iancu. Steagul, cu dimensiunile de 1 x 0,75 metri este Tricolorul așezat pe orizontală, cu culoarea roșie în partea inferioară. Hampa să era în culorile naționale maghiare, roșu-alb-verde, pentru că era captura de război, fiind luată de la trupele ungare într-una din luptele date împotriva maiorului Hatvani la Abrud în primăvara anului 1849. Drapelul a fost restaurat de către Muzeul Național al Unirii din Albă Iulia, în perioada iulie-august
Legiunea Auraria Gemina () [Corola-website/Science/335241_a_336570]
-
Ferenc Papp, alias Bálint István, Sün Sanyi, (n. 15 decembrie 1924, Biharia - d. 5 aprilie 2006, Târgu Mureș) a fost un prozator și traducător maghiar din România. A început liceul la Oradea, l-a continuat la Liceul Industrial din Brașov și l-a absolvit în 1942. A lucrat ca muncitor în timpul celui de-al doilea război mondial, apoi a fost soldat și prizonier de război
Ferenc Papp (traducător) () [Corola-website/Science/335337_a_336666]
-
(n. 24 septembrie 1948, Satu Mare) este un poet, jurnalist, eseist, profesor universitar și traducător maghiar din România. a absolvit liceul în orașul natal, apoi a urmat studii de limba și literatura maghiară la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj (1966-1968), pe care le-a continuat între anii 1968-1971 la Universitatea Eötvös Loránd (ELTE) din Budapesta. Reîntors în România, a lucrat între 1971-1974 ca jurnalist și asistent universitar la Catedra de limba maghiară a Universității
Péter Zirkuli () [Corola-website/Science/335334_a_336663]
-
și literatura maghiară la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj (1966-1968), pe care le-a continuat între anii 1968-1971 la Universitatea Eötvös Loránd (ELTE) din Budapesta. Reîntors în România, a lucrat între 1971-1974 ca jurnalist și asistent universitar la Catedra de limba maghiară a Universității București. În 1974 s-a mutat în Ungaria. A lucrat pe postul de cercetător asociat la Facultatea de Științe Umaniste din cadrul Universității Eötvös Loránd, apoi ca asistent universitar la Catedra de limba română (din 1980) și la Catedra
Péter Zirkuli () [Corola-website/Science/335334_a_336663]
-
Societe Savantes un program muzical, împreună cu alți câțiva reprezentanți români precum George Enescu, compozitorul Ioan Scărlătescu și pianistul Iosif Paschill. Aici a interpretat numai piese clasice precum uvertura operei "Zampa", două valsuri de Chopin și Durand, iar în final, "Rapsodia maghiară" de Franz Liszt. În perioada 1900-1910 a susținut concerte clasice la Ateneul Român în compania sopranei Alexandrina Niculescu, violoncelistului Anghel Rădulescu, violonistului Vladimir Hradecky și pianistului Dumitru Dumitriu. La 16 septembrie 1906, în numărul 6133 al ziarului „Adevărul”, Emil D.
Lică Ștefănescu () [Corola-website/Science/335357_a_336686]
-
(în maghiară: Sámuel Kastriener, 16 octombrie 1871 Timișoara - 23 octombrie 1937 Timișoara) a fost un ziarist, critic literar, scriitor și traducător de limbă germană și maghiară, evreu originar din Banat, România. s-a născut în 1871,la Timișoara pe atunci în Austro-Ungaria, fiind unul din cei trei fii ai lui Mór Kastriener.De la vârsta de 2 ani Kastriener a trăit și apoi a învățat la Budapesta
Samuel Kastriener () [Corola-website/Science/335358_a_336687]
-
în limba germană „Die Posaune” („Trombonul”). În 1902 a înființat ziarul politic popular „Temeswarer Volksblatt” care a apărut între anii 1902-1934 și care a avut o orientare democratică și de stânga. În 1912 împreună cu Mihály Pogány, redactorul ziarului în limba maghiară „Temesvári Hirlap”, Kastriener a înființat tipografia modernă Hunyadi din orașul natal, care a publicat cărți în ediții îngrijite din punct de vedere estetic. Apreciat ca ziarist și ca personalitate în viața multiculturală și socială a Timișoarei, Kastriener s-a afirmat
Samuel Kastriener () [Corola-website/Science/335358_a_336687]
-
din localitate. Alături de dr. Adolf Vertes, președintele Comunității evreilor, și alții, a făcut parte din fondatorii și promotorii Liceului izraelit din Timișoara, care a luat ființă după unirea Banatului la România.În 1929 a fost ales membru al Societății literare maghiare „Arany János”. În calitatea de șef al departamentului cultural al comunității evreiești, Kastriener a cultivat tradiția iudaică și relații de colaborare cu comunitatea germană din oraș. A fost în anul 1932 unul din organizatorii jubileului lui Goethe la Timișoara , care
Samuel Kastriener () [Corola-website/Science/335358_a_336687]
-
în război) cu subtitlul „Drei Monate im mohammedanischen Osten” (Trei luni în estul mahomedan) homedan). În 1932 a publicat la Editura „Moravetz” din Timișoara volumul „Weitere Verlustlisten” ( Noi liste de pierderi), scurte povestiri despre destine tragice în timpul războiului. În limba maghiară Kastriener a publicat pe paginile ziarului „Temesvári Hírlap” însemnări despre istoria ținuturilor natale. În anii 1929-1931 a fost autorul unei rubrici intitulate „Emlékezés a régi Temesvárra” - „Amintiri din Timișoara de altă dată”. Lui Kastriener i se datorează și traduceri în
Samuel Kastriener () [Corola-website/Science/335358_a_336687]
-
intitulate „Emlékezés a régi Temesvárra” - „Amintiri din Timișoara de altă dată”. Lui Kastriener i se datorează și traduceri în maghiară ale unor scrieri de autori germani ca Heinrich Heine,Klabund, Franz Xaver Kappus etc. și traduceri în germană din autori maghiari ca Ferenc Herczeg, Sándor Bródy, Frigyes Karinthy, Mihály Pogány, Sándor Asztalos și alții. Traducerile i-au fost publicate de ziarele și revistele din Timișoara. Samuel Kastriener a murit la 66 ani la Timișoara în urma unui accident rutier
Samuel Kastriener () [Corola-website/Science/335358_a_336687]