20,853 matches
-
și suntem duși la Tribunalul Militar din Sibiu, la fosta Curte Marțială de-acolo, că ni se face procesul. Și am ajuns la Sibiu și ne-o băgat În fosta Securitate din Sibiu, la subsol. Acolo am luat primele două palme de la căpitanul Carol Bartoș, șeful anchetatorilor. Noi eram vreo optzeci și ceva În lot... De fapt, noi am fost vreo opt sute care-am trecut prin anchetă... Erau o parte de care nu am știut nici după... Era lotul garnizoanei de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Cluj cu restul țării, și, probabil, cineva a dus ceva liste În Apus și, trecând granițele, probabil, acea persoană care-avea În buzunar și lista noastră a fost arestată... Și ne-a luat și ne-a bătut, totuși... Ne-au dat palme... Eu cred că există stele verzi, că le-am văzut când m-au bătut... Înainte de-a te Întreba orice Îți dădea palme... vedeai stele verzi. „Cum te cheamă?” Palme - stele verzi... Și sunt stele verzi cu adevărat... Cam cât
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lista noastră a fost arestată... Și ne-a luat și ne-a bătut, totuși... Ne-au dat palme... Eu cred că există stele verzi, că le-am văzut când m-au bătut... Înainte de-a te Întreba orice Îți dădea palme... vedeai stele verzi. „Cum te cheamă?” Palme - stele verzi... Și sunt stele verzi cu adevărat... Cam cât timp a durat anchetarea? Ancheta, după sistemul vechi al Siguranței Statului, n-a durat decât vreo trei luni. În trei luni de zile
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a luat și ne-a bătut, totuși... Ne-au dat palme... Eu cred că există stele verzi, că le-am văzut când m-au bătut... Înainte de-a te Întreba orice Îți dădea palme... vedeai stele verzi. „Cum te cheamă?” Palme - stele verzi... Și sunt stele verzi cu adevărat... Cam cât timp a durat anchetarea? Ancheta, după sistemul vechi al Siguranței Statului, n-a durat decât vreo trei luni. În trei luni de zile o terminat. Da’ asemenea anchetă În vremea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nimic comun cu ei. În orice caz, fiecare băiat a primit o amuletă... Și prima Întrebare: „Unde sunt amuletele?”. „Hai!” Mi-amintesc că Florin Crăciun Burchi n-a predat-o. „Unde ai ascuns?” „Nu-mi mai amintesc.” A primit o palmă serioasă... Pe urmă s-a găsit sub saltea. Și, după percheziție, ce-au făcut? „Așezați-vă acolo În poziția reglementară.” N-ai avut voie ca să privești nici la dreapta, nici la stânga, privirea Înainte... Atunci, săracu’ Rodas 1, a primit mare
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
numai du-te Înapoi!”. Asta n-ați auzit? Se poate să fie așa, dar, de fapt, eu asta n-am auzit direct. Cum a fost adus Înapoi În cameră? Asta ați văzut? Da. N-a primit nimic, nici o bătaie, nici o palmă... pentru că așa voluntar a venit Înapoi. Dar e foarte interesant, și așa pot să vă spun, că a venit un fel de scurt-circuit În tot sistemul de reeducare, pentru că nici Juberian, nici Stănescu n-a știut ce trebuie să facă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu era Securitatea, era Încă vechea Siguranță... Cât timp a durat ancheta? Două săptămâni. Cum s-au purtat cu dumneavoastră? Cunoșteau deja informațiile, v-au bătut? Ei știau tot. Tot-tot-tot. Prin urmare, nu v-au bătut? E, așa, câte-o palmă. Nu, nu poți să spui c-o fost torturi, doar ne-a pus la regimul ăla de Înfometare... Unde v-au dus după anchetă? Am fost duși la penitenciarul din Sighișoara. Și cât ați stat acolo? Păi, am stat pân
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cățeaua brânza”... Și Îmi spune: „Măi, uite ce o făcut țiganu’ când am fost eu În armată... Ai, și eram pretin bun cu el, că am crescut Împreună”. Și ne-am dus la el și io i-am dat o palmă, da’ așa l-am lovit de parcă l-o fulgerat... O căzut jos... (râde - n.n.) Și cum l-am lovit, prietenul ăsta al meu vine din spate cu-o coadă de mătură și, de-a lungul, pe șira spinării, dăi și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și iaca anchetatoru’ ăla zice: „Tu poți pleca”. Apasă pă o sonerie, vine gardianul și-l ia și-l duce. „Ce v-am spus, domn’le locotenent? Dumneavoastră credeți că eu mint?” Și vine la mine și-mi trage două palme și zice către mine: „Mă, ce... aia a mă-tii, mă, toată lumea minte? Numa’ tu spui drept?”. Și m-am uitat direct În ochii lui și m-am gândit: „Mă, dacă Îți trag eu două ciobănești, Îți și sar ochii
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și mă Întreabă: „Auzi, Pop, ce condamnare ai?”. „18 ani.” „18 ani? Ce profesie ai tu?” „Agricultor.” „Tu agricultor, măi, cu 18 ani condamnare? Da’-i omorât pe cineva?” „N-am omorât pe nimeni, numa’ am dat la unu’ o palmă, da’ așa l-am lovit de parcă l-o fulgerat”... Și zice: „Fii atent aci, eu ție Îți spun un lucru, da’ dacă n-aș avea Încredere În tine, nu ți-aș spune. Anul viitor, pe timpul ăsta, cu asta mașină eu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pă mine și pe frate-miu ne-o bătut un gardian, Gabor. Noi am vrut să fim Într-un schimb, și-apoi o-nceput gardianul: „Ce-i, bă, ați vrut să evadați?”. Și alte chestii... Atunci ne-o bătut la palmă... Da’ nu mai știu cu ce ne-o dat la palmă, că numa’ primele o durut, pe urmă nu o mai... Pe urmă, căpitanul Mihalcea mi-o dat cu tabla de pontaj În cap, că nu știu ce am Întrebat de plutonieru
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Gabor. Noi am vrut să fim Într-un schimb, și-apoi o-nceput gardianul: „Ce-i, bă, ați vrut să evadați?”. Și alte chestii... Atunci ne-o bătut la palmă... Da’ nu mai știu cu ce ne-o dat la palmă, că numa’ primele o durut, pe urmă nu o mai... Pe urmă, căpitanul Mihalcea mi-o dat cu tabla de pontaj În cap, că nu știu ce am Întrebat de plutonieru’ ăla care ponta. O zis: „Bă, bă, bă”... C-așa se
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Iar cizmele erau căscate, niște rupturi... Când mi-au dat drumul acasă aveam În cap un ciorap, că era curent pe Dunăre când am plecat... Dar cum de puteați să munciți atâta? Domne, te specializezi acolo. Vezi, aveam aicea În palmă, În punctul de sprijin al lopeții... Era tare ca piatra. Trebuia să Înveți să lucrezi eficient. Știi? Și mergea. Aruncam cu regularitate și În roabă direct, nu dădeam alături nimica. Au fost unii care au murit pentru că au vrut să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
luau o rangă de fier, o băga pe-aici pe sub picioare, prin spatele genunchilor, te legau, te punea pe masă și pe un scaun... și te bătea la tălpi până Îți zdruncina creierii În cap. Așa... Plus cu picioarele, cu palmele, cu pumnii, cu ce nemereau. Absolut cu ce nemereau... La proces cum a fost? Ce vă mai amintiți? După terminarea anchetei ni s-a făcut un dosar de trimitere În judecată și În noaptea de 10 spre 11 aprilie 1959
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
N-aveai voie să stai Întins pe pat, decât la marginea patului. Aveam tineta aia, că așa se numea hârdăul ăla În cameră, unde ne făceam nevoile. Era o ferestruică mică cu gratii și când a venit vara... număram În palme, cât are spațiu fiecare... Așa. Și treceam la fereastra aia care era cu gratii ca să luăm aer..., și până număram la o mie stăteam la geam... Când ajungeam la o mie trecea altu’, ca să luăm puțin aer... Un regim extraordinar
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și la chicioare, te trântea pe jos, nu conta, te băga și sub pat, și dădea și cu ghioaga... Mai țineți minte cum arăta bătăușul? Bătăușul... Aducea din ăștia de la drept comun. Aveam ochelari, când te scotea... Și făcea din palme și apărea de la anchetator... Ăia de făceau ancheta erau sergenți, sergenți-majori și băteau din palme și apărea bătăușul: „Ăsta trebe bătut... Fă-ți treaba!”. El stătea, fuma o țigară afară și te bătea ăștia... Apoi: „Hei, bă, cum Îi, ai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dădea și cu ghioaga... Mai țineți minte cum arăta bătăușul? Bătăușul... Aducea din ăștia de la drept comun. Aveam ochelari, când te scotea... Și făcea din palme și apărea de la anchetator... Ăia de făceau ancheta erau sergenți, sergenți-majori și băteau din palme și apărea bătăușul: „Ăsta trebe bătut... Fă-ți treaba!”. El stătea, fuma o țigară afară și te bătea ăștia... Apoi: „Hei, bă, cum Îi, ai zis da? Că te mai iau o dată!”. Ei, dacă am văzut așa, am zis: „Pizda
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
hârleț și acolo săpam În pământ și era cu normă. Care nu-și făcea norma rămânea seara În poartă. Echipa cutare, cutare, era oprită, avea brigadier și se știa. „Rămâi În poartă!” Și În poartă Îți dădea o bataie la palmă cu ghioaga, ca a doua zi să faci norma. Și eram șase inși: doi În groapă și patru la roabă... doi azvârlea cu lopata... și trebuiai să sui tocmai sus, că făceai schela... Și uite așa am dus-o... Și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Macovei, a murit el... și l-a băgat tot acolo. La vreo noapte așa, a mai adus unu’: „Bă, fraților, de unde sunteți? Cum e aicea? Pentru ce sunteți arestați?”. Și a stat vreo zi cu noi. Ne uitam noi la palmele lui... ceva fumase, da’ de unde?! Și vedeam noi palmele lui că-s prea curate... Știi? Și-l scotea pe el câte o jumate’ de oră, venea iară Înapoi. Și Într-o dimineață mă scoate și pe mine. Mă ia bine
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acolo. La vreo noapte așa, a mai adus unu’: „Bă, fraților, de unde sunteți? Cum e aicea? Pentru ce sunteți arestați?”. Și a stat vreo zi cu noi. Ne uitam noi la palmele lui... ceva fumase, da’ de unde?! Și vedeam noi palmele lui că-s prea curate... Știi? Și-l scotea pe el câte o jumate’ de oră, venea iară Înapoi. Și Într-o dimineață mă scoate și pe mine. Mă ia bine, Îmi pune ochelarii, da’ aveau tablă aici și sticlă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dimineața ne-a oprit ăla și ne-a dat bagaju’. Acolo la Strâmba era un plutonier-major, Ion Stan, din Bordeasca, din Vrancea, care-i căsătorit acuma la Tătăranu... Un golan ce n-ai văzut pe fața pământului... Și avea o palmă mare... dacă Îți dădea o palmă... dormeai două zile. Te bătea de te usca. Golanu’ ăla s-a Întâmplat că era la poartă la percheziție. Și știa, tu de Vrancea, tu de Vrancea, na, dacă era de-acolo... Și ne-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ne-a dat bagaju’. Acolo la Strâmba era un plutonier-major, Ion Stan, din Bordeasca, din Vrancea, care-i căsătorit acuma la Tătăranu... Un golan ce n-ai văzut pe fața pământului... Și avea o palmă mare... dacă Îți dădea o palmă... dormeai două zile. Te bătea de te usca. Golanu’ ăla s-a Întâmplat că era la poartă la percheziție. Și știa, tu de Vrancea, tu de Vrancea, na, dacă era de-acolo... Și ne-a făcut percheziție, ne-a făcut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
eram În lanțuri... De fapt, eram zece În lanțuri și trei fără lanțuri... Și ne-a băgat pe sală acolo, Într-o baie, și a Întrebat pentru ce ești condamnat. Era unul Costică Unghie: „Pentru colectivizare”. I-a dat o palmă de a sărit cu cracii În sus. Avea dosarul lui și zice: „Trebuie să zici și noaptea că ești condamnat «pentru crimă de acte de teroare!»”. Altfel, programul era: trezirea la cinci, stingerea la zece. Dar foamea era cea mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
primea de vizită mai mult de 2 lei; celor săraci le dădea consultații gratuite. Apoi își datora popularitatea originalității. De câte ori se afla în fața unui caz pe care nu-l înțelegea, și de acestea erau aproape toate, proceda cu lovituri de palme, cu strigăte și cu medicațiuni eroice, precum: pan glica, apa rece etc. Acest original avea o mare aversiune de doctori, pe cari îi acuza că nu știu nimic. Cineva l-a întrebat odată cum face în consulturi și în cealaltă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Aproape întreaga lui terapeutică era închinată sugestiunii. El credea mai mult în acest agent de ordin moral decât în medicamentele înghițite. Bineînțeles că medicația lui putea fi potrivită față de unele afecțiuni nervoase; dar ce putere puteau să aibă sugestiunea, panglicele, palmele, țipetele, răstelile, saburul sau siminichia 354 în tuberculoză, cancer, febră tifoidă, boalele de ficat, de rinichi etc. etc.? Cât de superficială sau cât de nulă idee avea despre știința medicală învederează următorul fapt: cu câtva timp înainte de a muri, simțindu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]