20,620 matches
-
publicate sub acest nume acoperă mai multe zone ale genului fantasy, de la aventuri (The Ki and Vandien Quartet) la fantezia urbană (Wizard of the Pigeons). Din 1995 a început să folosească pseudonimul Robin Hobb pentru epopei fantasy tradiționale, publicând în paralel și sub cel vechi. Până în 2003 a vândut peste 1 milion de exemplare din primele nouă romane pe coperta cărora a apărut ca Robin Hobb. Recent a terminat un roman în patru volume, intitulat "The Rain Wild Chronicles" și format
Margaret Astrid Lindholm Ogden () [Corola-website/Science/320810_a_322139]
-
de predilecție. Rezultatul anilor săi de studenție a fost unul impresionant pentru acea epocă: Licența în Teologie în 1942, la Cernăuți, Licența în Drept în 1947 și Licența în Litere și Filosofie cu profilul Istorie, în 1948, la Iași. În paralel, în perioada 1942 - 1947 deține funcția de paleograf la Arhivele Statului din Iași, apoi, în anii 1947 - 1948, este profesor și director la Liceul din Trușești. În perioada 1948 - 1951 activează ca asistent și conferențiar suplinitor la Facultatea de Istorie
Alexandru I. Gonța () [Corola-website/Science/320837_a_322166]
-
soția acestuia, nu s-au resemnat și s-au dedicat total eforturilor de a-i face dreptate acestuia. Puțin câte puțin, s-au ivit informații, s-au adunat detalii care au încurajat familia pe drumul ei spre revizuirea sentinței. În paralel, Georges Picquart, noul șef al serviciilor secrete franceze, și-a dat seama în vara lui 1896 că adevăratul autor al borderoului nu este Alfred Dreyfus, ci Ferdinand Walsin Esterházy, comandant de infanterie, înglodat în datorii. În urma acestor constatări, colonelul Picquart
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
bine înainte de a se opri definitiv. În cele din urmă, în "Mostly Harmless" (publicat în 1992), vogonii preiau "Ghidul autostopistului" (sub numele de InfiniDim Enterprises), pentru a-și îndeplini misiunea de a distruge Pământul, odată pentru totdeauna, în toate universurile paralele posibile. După ce a pierdut-o pe Fenchurch și a început să rătăcească prin galaxie, Arthur rămâne singurul supraviețuitor al prăbușirii unei nave spațiale pe planeta Lamuella, și se stabilește acolo, devenind producător oficial de sandvișuri al unui sat de oameni
Ghidul autostopistului galactic () [Corola-website/Science/320933_a_322262]
-
război și îi lasă fiica, botezată Random Frequent Flyer Dent, în grija lui Arthur. Random, o adolescentă-problemă, fură "The Guide Mark II" și îl folosește ca să se întoarcă pe Pământ. Arthur, Ford, Trillian și Tricia McMillan (Trillian în acest univers paralel) o urmează într-un club aglomerat, unde Random se sperie de un zgomot și trage în Arthur din greșeală. Focul de armă se soldează cu moartea unui om (veșnic ghinionistul Agrajag, omorât în mod repetat din cauza lui Arthur). Imediat după
Ghidul autostopistului galactic () [Corola-website/Science/320933_a_322262]
-
și trage în Arthur din greșeală. Focul de armă se soldează cu moartea unui om (veșnic ghinionistul Agrajag, omorât în mod repetat din cauza lui Arthur). Imediat după aceea, "The Guide Mark II" cauzează distrugerea tuturor Pământurilor posibile din toate universurile paralele probabile. Toate personajele principale, cu excepția lui Zaphod, se află pe Pământ în acel moment și par a fi fost ucise, aducându-le multă satisfacție vogonilor. La 17 septembrie 2008 s-a anunțat că autorul serialului "Artemis Fowl", Eoin Colfer a
Ghidul autostopistului galactic () [Corola-website/Science/320933_a_322262]
-
masivul elvețian Gotthard, construit între 1999 și 2016; darea sa în folosință era planificată pentru anul 2017, dar s-a realizat la jumătatea lui 2016. Tunelul, care leagă Elveția de Italia pe direcția nord-sud, este format din 2 galerii principale paralele (pentru câte 1 cale de rulare) și câteva tronsoane de legătură între ele. Galeria de vest măsoară 56,978 km, iar cea de est 57,091 km, acesta fiind cel mai lung tunel din lume. Lungimea totală a galeriilor inclusiv
Tunelul de bază Gotthard () [Corola-website/Science/320946_a_322275]
-
sunt directate către memoria internă, iar cele de la adresa 2000H până la FFFFH sunt îndreptate către memoria externă. AT89S52 are un RAM de 256 bytes. Cei 128 Bytes suplimentari, față de cei 128 din familia de bază, ocupă un spațiu de adrese paralel cu cel al Regiștrilor cu Funcții Speciale, adică acești bytes suplimentari și Regiștrii cu Funcții Speciale au aceeleași adrese, însă fizic ei se află în spații diferite. Atunci când o instrucțiune accesează o locație internă sub adresa 7FH, modul de adresare
AT89S52 () [Corola-website/Science/320962_a_322291]
-
și periferice la alegerea utilizatorului. AT89C51IC2 este o versiune Flash performantă microcontrollerului pe 8 biți 8051. Conține un bloc de memorie Flash de 32K bytes pentru program și date. Memoria Flash de 32k bytes poate fi programată fie în mod paralel, fie în mod serial prin software sau prin posibilitatea de a folosi ISP. Voltajul din timpul programării este generat intern prin pinul standard V. AT89C51IC2 conține toate caracteristicile lui 8052 cu 256 bytes interni de RAM, un controller de întreruperi
Microcontrollerul AT89C51IC2 () [Corola-website/Science/320968_a_322297]
-
de uz general, nu poate fi folosită fără a face apel și la anumite circuite externe specializate. Astfel, pentru introducerea timpului în sistem este nevoie de un circuit digital numit "timer", pentru achiziția datelor din exterior trebuie prevăzută o "interfață paralelă (porturi)", pentru comunicație între diverse module ale sistemului de conducere este nevoie de o "interfață serială". Se obține în final un sistem destul de complex, cu o dimensiune mare și fiabilitate redusă determinată de numărul destul de mare de circuite digitale folosite
Intel MCS-51 () [Corola-website/Science/320976_a_322305]
-
-ul intern poate fi dezactivat, iar toate instrucțiunile XRAM vor fi descărcate de pe magistrala externă. Circuitul standard realizat în capsulă DIL prezintă 40 pini. Dintre aceștia, doi pini sunt rezervați tensiunii de alimentare (+5V și masă). Controlerul conține 4 porturi paralele de câte 8 biți fiecare, ce pot fi folosite pentru generarea și, respectiv, receptarea semnalelor digitale (notate P0, P1, P2, P3). Funcție de modul de lucru în care lucrează, aceste porturi se pot configura și pot avea mai multe situații de
Intel MCS-51 () [Corola-website/Science/320976_a_322305]
-
magistrala de adrese" și date, liniile portului P0 mai sunt notate "AD0- AD7", iar liniile lui P2 au denumirea "A8-A15". Când nu se lucrează cu magistralele externe, cele 2 porturi P0 și P2 se pot folosi ca porturi de tip paralel. În această situație se atrage atenția asupra faptului că liniile portului P0 sunt de tipul "“open drain”", fiind necesară plasarea în exterior de rezistențe către sursa de alimentare, în vederea asigurării polarizării. Portul P1 este în orice situație de lucru a
Intel MCS-51 () [Corola-website/Science/320976_a_322305]
-
atrage atenția asupra faptului că liniile portului P0 sunt de tipul "“open drain”", fiind necesară plasarea în exterior de rezistențe către sursa de alimentare, în vederea asigurării polarizării. Portul P1 este în orice situație de lucru a microcontrolerului, port de tip paralel, biții acestuia fiind configurabili atât ca ieșiri, cât și ca intrări digitale. Liniile portului sunt notate P1.0, ..., P1.7. Ultimul port (P3) are un caracter multifuncțional, funcție de modul de lucru al microcontrolerului. Pe de o parte, prin liniile acestui
Intel MCS-51 () [Corola-website/Science/320976_a_322305]
-
circuitele I/ O existente în MCU (cele 2 canale timer, canalul de comunicație serial, logică pentru gestionarea întreruperilor) sunt accesibile utilizatorului. Dacă nu se lucrează cu circuitele I/ O locale, acest port poate să lucreze ca un port de tip paralel, liniile asigurând generarea și preluarea de semnale digitale. Corespondența liniilor portului 3 cu liniile circuitelor I/ O interne este următoarea: "EA" - External Address. Când se lucrează cu magistrale externe, acest pin se conectează la "0"- logic. Când se folosește memoria
Intel MCS-51 () [Corola-website/Science/320976_a_322305]
-
ROM internă, pinul se leagă la "1”- logic. În această situație, la adresarea ROM-ul intern de 4K, controlerul generează adrese din gama 0000h-0FFFh și nu se emit semnale pe magistralele externe (P0 și P2 putând fi folosite ca porturi paralele). Există posibilitatea folosirii în completare, a unei memorii ROM externe, dar care va fi selectată și adresată începând cu adresa 1000h (P0 și P2 încetând să mai poată fi folosite ca porturi paralele). "ALE" - Address Latch Enable. Semnalul este folosit
Intel MCS-51 () [Corola-website/Science/320976_a_322305]
-
și P2 putând fi folosite ca porturi paralele). Există posibilitatea folosirii în completare, a unei memorii ROM externe, dar care va fi selectată și adresată începând cu adresa 1000h (P0 și P2 încetând să mai poată fi folosite ca porturi paralele). "ALE" - Address Latch Enable. Semnalul este folosit pentru demultiplexarea externă a informațiilor emise pe portul P0. Astfel, semnalul este folosit în vederea memorării în latch-ul extern 74HCT573, a părții mai puțin semnificative a adresei A0-A7 emisă pe liniile acestuia. Semnalul este
Intel MCS-51 () [Corola-website/Science/320976_a_322305]
-
estetică de reâmbrăcare a cărămidei. În interior, cu similitudine la ceea ce se întâmplă în Sala de Cazane de Joasă Presiune, placa care desparte Sala Cenusarelor de Sala Cazanelor este acoperită cu o placă care pe partea inferioară are forme concave paralele, singura diferență între cele două fiind faptul că la Joasă Presiune acestea sunt de cerâmică și la Înaltă Presiune sunt de beton armat. Clădirea a fost construită în anii `40, cu influențe clasice de pe palatele renascentiste, reflectare fidelă a epocii
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
a evacua apa,stabilindu-se, așadar, în total patru sifoane. După cincisprezece ani de construcți și extinderi,Centrala Tejo în faza ei de Joasă Presiune dispunea,în sfârșit,de trei mari arii de fabricație:cazane,mașini și substații,fiind situate paralel cu fluviul. Sala pentru cazane era formată din patru nave industriale care creau un spațiu liber în interior, în care se adăposteau unsprezece cazane de joasă presiune, zece de marca Babcock & Wilcox (tehnologie britanică) și una de marca Humboldt (de
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
din 1974 regizat de Francis Ford Coppola și care are la bază un scenariu de Mario Puzo și Coppola. Filmul este o continuare a peliculei "Nașul", fiind urmat la rândul său de "". Pelicula prezintă continuarea poveștii familiei Corleone, urmărind în paralel ascensiunea tânărului Vito Corleone. Din distribțuie fac parte Al Pacino, Robert Duvall, Diane Keaton, Robert De Niro, John Cazale, Talia Shire, Michael V. Gazzo și Lee Strasberg. "Nașul Partea a II-a" a fost nominalizat la 11 premii Oscar câștigând
Nașul: Partea a II-a () [Corola-website/Science/315302_a_316631]
-
generații succesive care luptă pentru putere în familia Corleone. În partea a doua, Coppola prezintă două povești: începutul și ascensiunea unui Don Vito tânăr, jucat cu o abilitate surprinzătoare de Robert De Niro și ascensiunea lui Michael (Al Pacino). În paralel cu istoria lui Vito, de când fuge din Sicilia natală după ce Mafia i-a omorât deja familia până la renumele american, se desfășoară încercarea lui Michael de a supune Las Vegasul. Readunând multe din talentele care l-au ajutat să facă filmul
Nașul: Partea a II-a () [Corola-website/Science/315302_a_316631]
-
pornit în iunie 1948. Inventarea tranzistorului a declanșat o perioadă în care calculatoarele, la început uriașe, scumpe și dificil de utilizat, au început să evolueze în sensul miniaturizării, al reducerii costurilor de producție și utilizare și al simplificării programării; în paralel cu unitățile de efectuare a calculelor matematice, s-au dezvoltat și noi tehnologii pentru stocarea datelor. Calculatoarele cu circuite semiconductoare din a doua generație au fost urmate de calculatoarele din a treia generație (cu circuite logice integrate) și din a
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
teoretic, după cum a arătat și proiectul lui Babbage, se poate implementa un calculator complet mecanic, electronica a făcut posibilă viteza și gradul de miniaturizare ce caracterizează calculatoarele moderne. În perioada celui de-al doilea război mondial, au existat trei fluxuri paralele de dezvoltare a tehnologiei calculatoarelor, din care unul a fost complet ignorat, iar al doilea a fost ținut secret în mod deliberat. Cel ignorat a fost reprezentat de munca germanului Konrad Zuse. Cel de-al doilea a fost dezvoltarea secretă
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
a lui Babbage, folosea aritmetică în baza 10 și avea roți de stocare și comutatoare rotitoare în plus față de releele electromagnetice. Se putea programa cu o bandă de hârtie perforată, și conținea mai multe unități de calcul ce lucrau în paralel. Versiunile ulterioare conțineau mai mult ecititoare de bandă perforată, iar mașina putea comuta între dispozitivele de intrare pe baza unei condiții. Cu toate acestea, mașina nu era chiar Turing-completă. Mark I a fost mutat la Universitatea Harvard și a început
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
la mai puțin de un după Manchester „Baby”, EDSAC era inspirat din planurile lui EDVAC ("Electronic Discrete Variable Automatic Computer"), succesorul lui ENIAC; aceste planuri erau deja întocmite în momentul când a fost realizat ENIAC. Spre deosebire de ENIAC, care folosea prelucrarea paralelă, EDVAC utiliza o singura unitate de prelucrare. Acest design era mai simplu și a fost primul implementat în fiecare etapă de miniaturizare care a urmat. Mașina Universității din Manchester University a devenit prototipul pentru Ferranti Mark I. Prima mașină Ferranti
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
trecutului încep să fie păstrate pentru generațiile viitoare""; o dată cu dezvoltarea scrisului. Dacă nașterea civilizației este suprapusa cu dezvoltarea scrisului de la proto-scris,în Calcolitic, (perioadă de tranziție dintre Neoliticși Epoca Bronzului, de-a lungul mileniului IV I.C)., este prima incidența, paralel cu proto-scrisul chinez, ce a evoluat în "Oracolul scris pe os", la începutul Epocii Chineze a bronzului,în jurul anilor 1200 I.C.; și din nou de apariția sistemului de scris Mezoamerican prin 200 I.C. În absență documentelor scrise, majoritatea aspectelor despre
Leagănul civilizației () [Corola-website/Science/315341_a_316670]