21,807 matches
-
și morții universului", pe care se structurează poeme ample ca Memento mori, Mureșanu, Gemenii, Rugăciunea unui dac, Scrisoarea I ș.a., în care subiectele se rulează pe axul fabulos al "mașinăriei lumii". Cel de al doilea, "mitul istoriei", aduce în viziune poetică "mersul lumii", trecutul, judecat din "perspectivă istorică și morală": Epigonii, Împărat și proletar, Scrisoarea III ș.a. Aici, Eminescu e vizionar, satiric prin excelență, e poetul unei imense scârbe sau dimpotrivă un "înflăcărat apărător al valorilor tradiționale", decantând totul într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de propriul vis, o rugă abstractă", aflat în fața "însingurării cosmice". O recapitulare a poeziei erotice (Floare albastră, Făt-Frumos din tei, Lacul, Dorința, Atât de fragedă etc.) relevă "o poezie mozartiană", o poezie "îngândurată, melancolizată, în tonalități moi" ce structurează "o poetică a grațiosului" și "spiritualizează emoția" dând un sens specific noțiunii de dor, "de abstragere din lume și de suferință romantică". În Venere și Madonă, Eminescu pune, de fapt, în discuție, "rostul poeziei", o temă ce-i preocupă pe romantici, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în acest domeniu arid, produce și azi emoție la lectură prin stilul profetic și angajamentul lui total pentru utopia statului natural") ș.c.l. Coordonata generală pe care se așează publicistica eminesciană "se bizuie zice Eugen Simion pe o veritabilă poetică a refuzului, dublată de o poetică a mitizării /.../ o poetică de tip maniheist". Este o publicistică scrisă într-o perioadă de tranziție, în care tânărul stat român modern "își caută o identitate și își construiește un mecanism de funcționare", articolele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
azi emoție la lectură prin stilul profetic și angajamentul lui total pentru utopia statului natural") ș.c.l. Coordonata generală pe care se așează publicistica eminesciană "se bizuie zice Eugen Simion pe o veritabilă poetică a refuzului, dublată de o poetică a mitizării /.../ o poetică de tip maniheist". Este o publicistică scrisă într-o perioadă de tranziție, în care tânărul stat român modern "își caută o identitate și își construiește un mecanism de funcționare", articolele sale surprinzând prin "nota lor pamfletară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
prin stilul profetic și angajamentul lui total pentru utopia statului natural") ș.c.l. Coordonata generală pe care se așează publicistica eminesciană "se bizuie zice Eugen Simion pe o veritabilă poetică a refuzului, dublată de o poetică a mitizării /.../ o poetică de tip maniheist". Este o publicistică scrisă într-o perioadă de tranziție, în care tânărul stat român modern "își caută o identitate și își construiește un mecanism de funcționare", articolele sale surprinzând prin "nota lor pamfletară și, în același timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Maiorescu până la zi (cu o acribie analitică în totul impresionantă), ci un comentariu savant al acestora, un comentariu aplicat, pe baza căruia este în măsură mai apoi a trage concluzii semnificative atât pentru editarea (bătălia în timp pentru editarea) operei poetice eminesciene, cât și pentru receptarea (în primul rând chiar) a acesteia, întreprindere deloc lesnicioasă, dar cu atât mai captivantă" (v. Eminescu în oglinzile criticii, 2001). Aprecierile rămân întru totul valabile și de data acesta. Diferențele textuale pe care le evidențiază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
creația eminesciană. Mihai Rusu arată practic ce trebuie să facă și, nu mai puțin, ce trebuie să spună profesorul în discutarea metodică a ansamblului poeziei ca și a părților componente ale acesteia, totul văzut în angrenajul întregului ideatic al operei poetice, și nu numai, al lui Mihai Eminescu. Schematizând la maximum, cartea lui Mihai Rusu ar putea să apară ca un fel de mură-n gură pentru profesor și pentru elevi, căci domnia sa zice: profesorul spune asta, elevul întreabă așa, profesorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
confuz. Iată, la întâmplare, în comentariul poeziei Și dacă... : Elevii vor surprinde fără imixtiuni regretul, dorul și aluziile din versuri, motivează că stelele incandescente din cumpăna cosmosului, în jocul neobosit de proiecții purificatoare, par, la modul asociativ, amintirile, gândurile înzestrate poetic ale lui Eminescu, înțelepciunea cumpătată, puterile lui vizionare, iar lacul cu toate tainele inventate ale adâncului (adică ale înțelegerii și imaginației) e, oblic, sufletul său frământat în permanență, oglinda minții lui reflexive" (?!); sau: la Luceafărul: "Versurile eminesciene, așadar, sunt un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
existențialității sale și mai ales în circuitul amplu al mișcărilor ideatice universale, la care vibrează. "Eminescu ține să precizeze, oarecum concluziv, Mihai Cimpoi nu este propriu-zis "un ultim romantic" european, cum s-a zis, așezat la coada unui mare curent poetic, ci este un poet care reformulează dintr-o perspectivă proprie miturile romantismului în pragul modernității și le îmbogățește ca experiență culturală a altei lumi (răsăritene). Fără a mai vorbi de propria experiență și propriile fantasme, care negreșit fac din el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
uomo universale". Se prezintă aici un lung inventar de Personalități istorice, figuri culturale, autori citați sau traduși, eroi literari, în ordine alfabetică. La fel, o listă de Personaje mitologice oferă atunci când se abordează Mitul și mitologia în opera eminesciană ("Gândirea poetică este gândire mitică. Eminescu are conștiința acestei identități, fiind convins și de faptul că mitul exprimă cel mai bine ființa, în sensul în care vorbea Parmenide: "Numai mergând pe calea unică a mitului vei afla Ființa""). Un alt catalog, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ordonate tematic (Văduva, Vremea, Gust etc.) dimpreună cu locuțiuni diverse, zicale și cimilituri. În privința stilului, se precizează:"claritatea de stil corespunde clarității în idei. Stilul său e un stil sugestiv, care e mai mult decât un stil expresiv". În privința Limbajului poetic eminescian, autorul Dicționarului susține părerea că ""secretul" poeziei eminescinene" e "de natură melodică" iar "armonia expresivă depășește limitele sistemului fonetic" întrucât "principiul eufonic se asociază altor principii dominante: al sugestivității semnificativului, al densității semantice, al armoniei și polisemiei". Nu este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a coborî în zonele abisale ale ființei". Sunt trecute în revistă diverse comentarii ale înaintașilor (T. Maiorescu, Dobrogeanu-Gherea, Mihail Dragomirescu, G. Ibrăileanu, G. Călinescu, Alain Guillermou, I. Negoițescu ș.a.) , pentru ca într-un fișier de Note să fie inventariat întregul sumar poetic al lui Eminescu, inclusiv cel din manuscrise, fiecărei poezii menționându-i-se datele de identificare necesare. Același lucru îl aflăm privitor la Variante. Exerciții & moloz pentru că "opera se constituie din poeme cu statut autonom, rezultate dintr-o supunere neabătută disciplinei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
asta ripostează molcom Poetul. Poezia mea sper să fie cândva înțeleasă în adevărul ei. Desigur, în ea, în dosul ei, e prezentă conștient, ca rod al unor lecturi îndelungate și al auzitelor, și poate inconștient, rod unor vremuri de plăsmuiri poetice pe care le purtăm în mod natural în noi, marea lecție a poeziei populare [...] poezia de dragoste și poemele de exaltare istorică a neamului, constituie aspectul romantic al experienței mele poetice"". În actul al doilea, cel mai dramatic și oarecum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
auzitelor, și poate inconștient, rod unor vremuri de plăsmuiri poetice pe care le purtăm în mod natural în noi, marea lecție a poeziei populare [...] poezia de dragoste și poemele de exaltare istorică a neamului, constituie aspectul romantic al experienței mele poetice"". În actul al doilea, cel mai dramatic și oarecum dramaturgic, îl aflăm pe poetul, în "Parcul Sanatoriului Dr. Șuțu", având "o înfățișare destul de îngrijită", în care se adresează publicului, asistat din umbră de câteva prezențe hilare, desigur pacienți al stabilimentului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ne pune în ipostaza posterității Poetului, când se poartă discuții (complementare) între Filosoful, Poetul tânăr, O Voce și Marele critic, fiecare întrecându-se pe sine în a evidenția esența creației eminesciene. "El a însemnat în această lume idealul ca realitate poetică afirmă Filosoful. Dragostea și Frumusețea, Țara și năzuințele ei dureroase au ajuns, în opera lui, în totalitatea ființei lui, forma ideală. El a fost și rămâne suprema alcătuire. Versurile lui vor trezi sonorități veșnic nouă, cât va dura limba aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
eternitatea limbii și imaginației noastre lumina și bezna adâncă a universului, explozia unui început care, identificându-se cu infinitul, nu poate fi numai un început. Imobilitatea cosmică fixând pe ea dinamica stelelor și traiectoria unui Hyperion deosebit de oricare alt Luceafăr poetic din orice literatură ar fi vorba. A perceput cu seninătate destinul geniului atotcuprinzător și a știut să ilumineze cu lumina calmă a omenescului distanța între Hyperion-El și oricare Gretchen-Cătălina-Veronica-Leonora. Totul instaurat sub perspectiva Infinitului: "Un cer de stele dedesubt. Deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ENIGME MAI MULT SAU MAI PUȚIN (Ștefan Ion Ghilimescu) 3 TEXTUL ÎN OGLINDĂ (Călin Teutișan) 3 CENTRUL ȘI CALEA SPRE EL (Cornel Ungureanu) 3 RECEPTAREA CRITICĂ PANĂ LA 1930 (Ioana Vasiloiu) 3 UN DOSAR AL RECEPTĂRII (Iulian Costache) 3 IMAGINARUL POETIC (Paul Iruc) 3 CAZUL PANAIT ISTRATI (Alexandru Dobrescu) 3 OGLINZI PARALELE (Dan Mănucă) 3 RECEPTAREA CRITICĂ ȘI DESPĂRȚIREA DE EMINESCU? (Adrian Dinu Rachieru) 3 TREPTELE SPIRITULUI HYPERIONIC (George Popa) 3 IMAGINARUL CATILINAR (Ioan Derșidan) 3 (IN)ACTUALITATEA LUI EMINESCU (Florin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
George Popa) 3 IMAGINARUL CATILINAR (Ioan Derșidan) 3 (IN)ACTUALITATEA LUI EMINESCU (Florin Oprescu) 3 EMINESCU. POLIMORFISMUL OPEREI (Cornel Munteanu) 3 DIMENSIUNEA COMICĂ (Sebastian Drăgulănescu) 3 CREȘTINISMUL EMINESCIAN (Răzvan Codrescu) 3 SECURITATEA ȘI SIGURANȚA NAȚIONALĂ (George Ene) 3 LUCEAFĂRUL. TEXTUL POETIC INTEGRAL (Rodica Marian) 3 ÎN CONTEXT UNIVERSAL 3 EMINESCU ÎN BALCANI (J. Tambozi, D. Garofil, Lefterie Naum) 3 RELAȚIA EMINESCU PUȘKIN (Dumitru Copilu-Copilin) 3 REMEMORĂRI 3 DIN PUNCT DE VEDERE PSIHANALITIC (Dr. C. Vlad) 3 POEZIA PURĂ (Ion Pillat) 3
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Eminescu la Ipotești. Iași: Junimea, 1979, 240 p. (Eminesciana; 15) * KOJEVNIKOV, I.A. Mihai Eminescu și problema romantismului în literatura română. Traducere, prefață și indice de autori de Ariton Vraciu. Iași: Junimea, 1979, 328 p. (Eminesciana; 16) * IRIMIA, Dumitru. Limbajul poetic eminescian. Iași: Junimea, 1979, 472 p. (Eminesciana; 17) * CĂLINESCU, G. Avatarii faraonului Tlà. Ediție îngrijită, prefață, note, anexe și indici de D. Vatamaniuc. Iași: Junimea, 1979, 191 p. (Eminesciana; 18) * PAPU, Edgar. Poezia lui Eminescu. Ediția a 2-a revăzută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
27) * Eminescu și clasicismul greco-latin. Studii și articole. Ediție îngrijită, prefață, note, bibliografie, indice de Traian Diaconescu. Iași: Junimea, 1982, 293 p. (Eminesciana; 28) * AVĂDANEI, Ștefan. Eminescu și literatura engleză. Iași: Junimea, 1982, 184 p. (Eminesciana; 29) * POPA, George. Spațiul poetic eminescian. Iași: Junimea, 1982, 248 p. (Eminesciana; 30) * ȘTEFANELLI, Teodor V. Amintiri despre Eminescu. Ediție îngrijită, prefață, bibliografie și indice de Constantin Mohanu. Iași: Junimea, 1983, 215 p. (Eminesciana; 31) * EMINESCU, Mihai. Economia națională. Antologie, studiu introductiv, note și comentarii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
eminesciene. Iași: Junimea, 1989, 336 p. (Eminesciana; 46) * ȘTEFAN, I.M. Eminescu și universul științei: studiu. Prefață de Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Iași: Junimea, 1989, 160 p. (Eminesciana; 47) * POPA, George. Prezentul etern eminescian. Iași: Junimea, 1989, 287 p. (Eminesciana; 48) * DRĂGAN, Gheorghe. Poetică eminesciană. I. Temeiuri folclorice. Iași: Junimea, 1989, 204 p. (Eminesciana; 49) * STREINU, Vladimir. Eminescu. Ediție îngrijită, prefață, note și indice de nume de Mihai Drăgan. Iași: Junimea, 1989, 271 p. (Eminesciana; 50) * CIOPRAGA, Constantin. Poezia lui Eminescu: arhetipuri și metafore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
la domnie. Îl vedeam des în casele unchiului meu, Dimitrie Văsescu, unde se adunau mulți deputați tineri spre a se consfătui asupra viitoarei alegeri de domn. Parcă-l aud și astăzi, apărându-se de această mare onoare cu verva sa poetică cunoscută, zicând că el nu-i făcut din lutul din care se fac domnii, că el nu înțălege să fie robul etichetei, să nu poată face un pas fără să-i bată darabana 14 la ureche, să fie toată viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a trebuit să fie, oricât am suspina după timpurile trecute, a căror mare farmec este că se leagă cu tinerețele noastre. Nu cred însă că ar fi cineva care să vreie să întoarcă țara la acele timpuri, cu toată lumina poetică în care ne apar din depărtare. Trec acum la momentul permutărei mele din Dorohoi la Focșani. Cerusem să fiu numit la Curtea din Focșani, căci dorința mea era să-mi fac o carieră în magistratură și pentru acest scop chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mai puțin în viața mea și care nu-mi va îngreuia sufletul pe ceea lume. MILORDACHI I Orice s-ar zice, dintre toate sporturile cu care se îndeletnicește tineretul nostru, fără îndoială vânatul este cel mai frumos, mai bărbătesc, mai poetic și care ne înfrățește mai mult cu natura. De aceea simt o deosebită plăcere de a istorisi diferitele mele întâmplări vânătorești, care îmi revin acum din depărtarea timpurilor ca niște dulci adieri de primăvară. Așa îmi aduc aminte că, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
atrăgătoare. Aceste misterioase ruine, marture unui trecut de lupte crâncene și de glorie nepieritoare, se profilează și astăzi pe albastrul cerului ac o colosală enigmă pe care poporul nostru, în neputința de a o dezlega, o învăluie într-o aureolă poetică de legende. Așa se zice că Ștefan cel Mare, învins de turci la Valea Albă, vroind a se retrage în cetate, a fost respins la poartă de maică-sa, care i-a zis că numai biruitor îl va primi. După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]