20,398 matches
-
munții prin trecătoarea Los Patos, a fost condusă de San Martín, Miguel Estanislao și Bernardo O’Higgins. O divizie secundară care a traversat munții prin pasul sudic Uspallata era condusă de Juan Gregorio de Las Heras. La 13 februarie 1817, Sân Martín, O’Higgins și armata lor a intrat cu succes în Santiago de Chile, după un drum de 500 de kilometri prin munți. Forțele regaliste se retrăseseră între timp spre nord pentru a evita armata lui Sân Martín, dar un
Traversarea Anzilor () [Corola-website/Science/320572_a_321901]
-
13 februarie 1817, Sân Martín, O’Higgins și armata lor a intrat cu succes în Santiago de Chile, după un drum de 500 de kilometri prin munți. Forțele regaliste se retrăseseră între timp spre nord pentru a evita armata lui Sân Martín, dar un lider regalist a rămas în urmă cu 1500 de oameni într-o vale denumită Chacabuco, lângă Santiago. Confruntarea cu această a avut loc în bătălia de la Chacabuco.
Traversarea Anzilor () [Corola-website/Science/320572_a_321901]
-
un tip de bijuterie sub formă de ghirlanda, de unde și numele "Ghirlandaio". În magazinul-atelier al tatălui, Domenico mai execută și portrete ale trecătorilor, iar de la Alesso Baldovinetti învăța artă picturii și mozaicului. În 1472, Girlandaio se înscrie la "Compagna di Sân Luca" (astăzi devenită "Accademia di belle arti di Firenze"), unde își desăvârșește pregătirea artistică. Prima sa lucrare este o frescă ce decorează bazilica "Pieve di Sant'Andrea" din orășelul Sesto Fiorentino din provincia Florența și intitulată "Sfinții Girolamo, Barbara și
Domenico Ghirlandaio () [Corola-website/Science/320581_a_321910]
-
Castagno. Nu sunt neglijate nici detaliile de fond ale lucrării, care prin modul de aranjare creează iluzia spațialității. Prima sa mare lucrare în care își manifestă cu adevarat personalitatea a fost decorarea capelei dedicată sfintei Fină, patroana spirituală a orășelului Sân Gimingnano. Au fost cooptați artiști florentini de valoare că: arhitectul Giuliano da Maiano, fratele său, sculptorul Benedettoo, iar partea de pictură revenind lui Ghirlandaio. Astfel, în lucrarea "Funeraliile sfintei Fină" ("Esequie di santa Fină"), figurile umane sunt tratate cu multă
Domenico Ghirlandaio () [Corola-website/Science/320581_a_321910]
-
fiind disimulat în seninătate și monumentalitate. Printre oamenii reprezentați trebuia să fie prezenți și cei de vază care au finanțat întregul ansamblu artistic. Aceeași grandoare este vizibilă și în "Vestirea morții sfintei Fină" ("Annuncio della morte di santa Fină"). La Sân Gimignano, Ghirlandaio îl cunoaște pe viitorul său cumnat, Sebastiano Mainardi, care îi devine colaborator. O altă destinație a lucrărilor lui Ghirlandaio este Abația Sf. arhanghel Mihail din Passignano. Aici, in 1476, realizează o scenă de tip "cenaculum" (călugări care iau
Domenico Ghirlandaio () [Corola-website/Science/320581_a_321910]
-
componentă a sindromului X (sau a sindromului metabolic) este, de asemenea, bănuită că ar contribui la apariția hipertensiunii arteriale. Studii recente au inclus, de asemenea, evenimente din copilărie (de exemplu, greutate mică la naștere, mamă fumătoare și lipsa alăptării la sân) ca factori de risc pentru hipertensiunea arterială primară la adulți. Cu toate acestea, mecanismele care leagă aceste expuneri de hipertensiunea arterială la vârsta adultă rămân necunoscute. Cauzele hipertensiunii arteriale secundare nu sunt cunoscute. Insuficiența renală este cea mai comună cauză
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
Alți artiști care l-au format au fost: Mariotto Albertinelli, Piero di Cosimo și Andrea del Sarto. Deși pictează în format mic, stârnește interesul pictorilor consacrați, mai ales din partea lui Rafael încă de la 14 ani, când intră la "Scuola din Sân Marco", fondată de Mariotto Albertinelli și Fra Bartolomeo. Aici se întâlnește cu Rosso Fiorentino. Peste patru ani, în 1512, intră să studieze la atelierul lui Andrea del Sarto. În 1513 începe să lucreze pentru familia Medici. În anul următor, pictează
Jacopo da Pontormo () [Corola-website/Science/320612_a_321941]
-
teren la Florența, unde construiește o casă și un atelier. Este din nou angajat de Cosimo I de' Medici, de unde primește comandă de a decoră vila să din Castello ("Villa Medicea di Castello"). În 1546 începe lucrul decorarea presbiteriului bisericii "Sân Lorenzo" din Florența. Moartea artistului l-a împiedicat să încheie această lucrare, care a fost finalizată de discipolul sau Agnolo Bronzino.
Jacopo da Pontormo () [Corola-website/Science/320612_a_321941]
-
este un subgen muzical emo care a evoluat predominant din hardcore punk, la începutul anilor '90. Termenul "screamo" a fost inițial aplicat unui gen de muzică care a apărut în 1991, în Sân Diego, la Ché Café, cu trupe că Heroin, Antioch Arrow, Angel Hair, Mohinder, Swing Kids, si Portraits of Past. Aceste trupe erau influențate de post-hardcoreul din Washington D.C. (în principal Fugazi și Nation of Ulysses), si post-punk, cum ar fi
Screamo () [Corola-website/Science/320644_a_321973]
-
Crimson Curse, The Locust, Some Girls și The Rapture. The Plot to Blow Up the Eiffel Tower a încorporat stilul în punk jazz. La fel precum a fost „emo”, termenul de „screamo”" a fost întotdeauna controversat. Inovațiile din scenă din Sân Diego s-au răspândit și în alte părți, cum ar fi pentru trupa din Seattle Blood Brothers. Trupe de pe Coasta de Est, cum ar fi Orchid, Circle Takes the Square, Pg. 99, Hoț Cross, Saetia și Ampere au fost influențe
Screamo () [Corola-website/Science/320644_a_321973]
-
active în America. Exemplele includ Comadre din Redwood City, Off Minor (ex-Saetia) din New York, Spires din Oakland, Ampere din Amherst, și ...Who Calls Șo Loud (ex-Funeral Diner, Portraits of Past și I Wrote Haikus About Cannibalism în Your Yearbook.) din Sân Francisco. Trupe care practică încă stilul screamo original sunt de obicei denumite "skramz"[REAL Screamo]. Până în 2002, denumirea genului a plutit în derivă în presa muzicală, în special în jurnalismul lui Jim DeRogatis și Greenwald Andy. "Screamo" a început să
Screamo () [Corola-website/Science/320644_a_321973]
-
picturi. În 1511 lucrează pentru confreria "Buon Gesù" din Ieși (provincia Anconă) pictând "Coborârea în mormânt". La scurt timp, pictează piese de altar în Recanati, o "Schimbare la fața" (1512?, Pinacoteca Comunale, Recanati) și frescă "St Vincent Ferrer " pentru biserică "Sân Domenico". În perioada 1513 - 1525, artistul locuiește la Bergamo. Aici pictează un iconostas de mari dimensiuni pentru biserică dominicanilor, apoi execută numeroase comenzi din partea unor familii bogate. De asemenea, a mai lucrat și la ornarea cu mozaic a presbiteriului bisericii
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
pe langă biserică dominicana "Sânți Giovanni e Paolo" din Veneția. În 1546, artistul, confruntat de data aceasta cu probleme de sănătate, revine la Treviso. Pleacă la Anconă în 1549, unde are de executat o comandă: pictarea frescii "Înălțarea" pentru biserică "Sân Francisco alle Scale". Situația financiară îl determină, în 1550, să pună în vânzare 46 din picturile sale, din care numai șapte reușește să vândă. Artistul rămâne totuși acolo, deoarece are de realizat unele comenzi. În 1552, Lotto se stabilește definitiv
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
ușor întredeschise atribuie o expresivitate deosebită fetei lui Hristos. Aceeași expresivitate o întâlnim și pe fețele personajelor secundare, pe al căror chip se citește vizibil suferință și afecțiunea. Intitulată și "Madona cu baldachin", această pictură decorează și astăzi altarul bisericii "Sân Bernardino" din Bergamo. Personajele sunt plasate pe diagonale, în a caror intersecție se află Fecioara Maria cu Pruncul. Culoarea roșie vesmântului ei contrastează puternic cu pânză verde ce acoperă tronul și baldachinul. Cei patru sfinți prezenți în acest tablou de la
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
mai precis cu Finlanda (YLE), Norvegia (NRK) și Danemarca (DR), dar acestea au refuzat din cauza lipsei de interes a populației. Văzând că din partea vestică a Europei nu participă decât 2 țări, EBU a decis să discute cu Spania, Italia și Sân Marino. Italia și Sân Marino și-au exprimat dorința de a participa, dar le era teamă că este prea târziu să se înscrie și nu vor putea desfășura Selecția Națională pentru a alege reprezentantul. Cu puțin timp înainte de 15 iulie
Concursul Muzical Eurovision Junior 2011 () [Corola-website/Science/320732_a_322061]
-
YLE), Norvegia (NRK) și Danemarca (DR), dar acestea au refuzat din cauza lipsei de interes a populației. Văzând că din partea vestică a Europei nu participă decât 2 țări, EBU a decis să discute cu Spania, Italia și Sân Marino. Italia și Sân Marino și-au exprimat dorința de a participa, dar le era teamă că este prea târziu să se înscrie și nu vor putea desfășura Selecția Națională pentru a alege reprezentantul. Cu puțin timp înainte de 15 iulie, se anunțase că sunt
Concursul Muzical Eurovision Junior 2011 () [Corola-website/Science/320732_a_322061]
-
anunțase că sunt 12 țări înscrise, dar nu se știa care este a 12-a. Cand pe 15 iulie s-a aflat lista cu cele 12 țări înscrise, s-a aflat și cea de-a 12-a țară înscrisă, anume Sân Marino, selecția urmând s-o facă pe postul SMRTV. Letonia, Șerbia și Malta au renunțat din cauze financiare sau din cauza proastelor rezultate. EBU a discutat cu Bulgaria și Grecia pentru a se reîntoarce, dar era foarte putin probail să se
Concursul Muzical Eurovision Junior 2011 () [Corola-website/Science/320732_a_322061]
-
pare că, totuși, Bulgaria s-a întors. La început Letonia și-a anunțar retragerea, după care pe 9 septembrie, pe site-ul oficial al concursului a aparut știrea că, totuși, Letonia nu s-ar retrage. Pe data de 07 octombrie, Sân Marino a anunțat că se va retrage din concurs. Până acum regulile Concursului Muzical Eurovision Junior interziceau revenirea participanților, astfel în 2010, Ekaterinei Riabova i s-a respins cererea de participare. Dar anul acesta Ekaterina Riabova a putut participa, chiar
Concursul Muzical Eurovision Junior 2011 () [Corola-website/Science/320732_a_322061]
-
drastice între maxime zilnice de peste 20 °C sub zero în timpul iernii și limitele maxime de peste 30 °C în timpul verii). Comună cuprinde, de asemenea, comunitățile Quechuas Estación de San Pedro, Toconce și Cupo și comunitățile Lickan-antay de Taira, Conchi Viejo, Lasana, Sân Francisco de Chiu Chiu, Aiquina-Turi, si Caspana. La o altitudine de 2400 m, Calama este poartă de acces la minunile geologice și arheologice din marele deșert chilian central. Unele dintre aceste locuri de interes includ: orașul Chuquicamata, sătul Sân Pedro
Calama, Chile () [Corola-website/Science/320741_a_322070]
-
Lasana, Sân Francisco de Chiu Chiu, Aiquina-Turi, si Caspana. La o altitudine de 2400 m, Calama este poartă de acces la minunile geologice și arheologice din marele deșert chilian central. Unele dintre aceste locuri de interes includ: orașul Chuquicamata, sătul Sân Pedro de Atacama, Valle de la Lună (Valea Lunii), Vulcanul Licancabur, Muzeul Arheologic R.P. Gustavo Le Paige, Los Flamencos Național Reserve, Aguas Calientes salt flat, laguna Tuyajto, El Tatio Geysers, sătul Chiu-Chiu. În 2003, în apropiere de orașul Chuquicamata, una dintre
Calama, Chile () [Corola-website/Science/320741_a_322070]
-
fosta casă a acestora din urmă, dar efortul lor e departe de a fi încununat de succes. Kailea devine concubina lui Leto, dar el refuză să se însoare cu ea din motive politice evidente. Rhombur își caută o parteneră în sânul Bene Gesserir și o găsește pe Tessia, care îi dă un nou scop în viață. După ce primește o cerere de ajutor de la un rebel ixian, C'tair Pilru, Rhombur începe să sprijine rezistența ixiană. Kailea îi naște lui Leto un
Dune: Casa Harkonnen () [Corola-website/Science/320728_a_322057]
-
John Holbrook Vance (n. 28 august 1916, Sân Francisco, California) este un autor american de literatură fantastică și științifico-fantastică . Majoritatea operelor sale au fost publicate sub numele de . Vance a publicat 11 române polițiste că John Vance Holbrook și 3 sub pseudonimul Ellery Queen. A mai folosit și
Jack Vance () [Corola-website/Science/321512_a_322841]
-
diverse cum ar fi: conflictul galactic (seria "The Forge of God"), universuri artificiale (seria "The Way"), constiinta și practici culturale (Queen of Angels) sau evoluția accelerată ("Blood Music", "Radioul lui Darwin" și "Darwin's Children"). Bear s-a născut în Sân Diego, California și a vandut prima sa povestire, "Destroyers", revistei "Famous Science Fiction" în 1967. El a urmat cursurile Universității Sân Diego între 1968-73, primind o diplomă în Arte. În 1975 s-a căsătorit cu Christina M. Nielson, de care
Greg Bear () [Corola-website/Science/321567_a_322896]
-
of Angels) sau evoluția accelerată ("Blood Music", "Radioul lui Darwin" și "Darwin's Children"). Bear s-a născut în Sân Diego, California și a vandut prima sa povestire, "Destroyers", revistei "Famous Science Fiction" în 1967. El a urmat cursurile Universității Sân Diego între 1968-73, primind o diplomă în Arte. În 1975 s-a căsătorit cu Christina M. Nielson, de care a divorțat în 1981. În 1983 s-a căsătorit cu Astrid Anderson, fiica scriitorului SF Poul Anderson, cu care are doi
Greg Bear () [Corola-website/Science/321567_a_322896]
-
pentru încetarea unilaterală a testării armelor nucleare de către Statele Unite. Drept răspuns, Robert și Virginia Heinlein au creat mica organizație "Patrick Henry League", care susținea programul american de testare a armelor nucleare. În timpul campaniei nereușite, Heinlein a fost atacat atât din sânul comunității SF cât și din afara ei pentru opțiunile sale. "Infanteria stelară" poate fi astfel privită ca o clarificare și o apărare de către Heinlein a viziunilor sale milita eși politice de la acea vreme. Cândva între 1958 și 1959, Heinlein s-a
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]