1,947,676 matches
-
care se găsesc în Muntele Sinai indică faptul că acestea au provenit de la diferite adâncimi. este unul dintre cele mai importante locuri sacre ale religiilor mozaică, creștină și islamică. Potrivit tradiției beduine, Sinai este muntele pe care Dumnezeu a dat legi pentru israeliți. Cu toate acestea, tradițiile creștine timpurii spun că acest eveniment a avut loc în apropiere de Muntele Serbal, la poalele căruia o mănăstire a fost fondată în secolul al IV-lea; mănăstirea s-a mutat în secolul al
Muntele Sinai () [Corola-website/Science/337577_a_338906]
-
13 iulie 1927, la Nisa) este o politiciană originară din Franța. Scăpată teafără din Shoah, a intrat în magistratură ca înalt funcționar până la numirea sa ca ministru al Sănătății, în mai 1974. În acest post, între altele, a sprijinit adoptatarea „Legii Veil”, promulgată la 17 ianuarie 1975, care depenalizează recurgerea de către o femeie la întreruperea voluntară a sarcinii. Din 1979 până în 1982, ea a fost prima președintă a Parlamentului European, nou ales prin vot universal. A fost Ministru de Stat, ministru
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
hrană pentru familia sa. În anul următor copiii Jacob au fost trimiși în apropiere de Carcassonne, unde au stat împreună cu un unchi și o mătușă. La revenirea la Nisa familia, care locuia într-un apartament, a suferit segregația progresivă a legilor antievreiești. Copiii participau activ la activitățile de cercetaș. Pericolul a devenit evident începând din septembrie 1943, când ocupantul german, sub conducerea lui Alois Brunner, a preluat controlul Coastei de Azur, înlocuindu-i pe italieni. În martie 1944, Simone Jacob și-
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
alegerea lui Valéry Giscard d'Estaing la președinția Republicii Franceze, ea a fost numită ministru al Sănătății în guvernul Jacques Chirac, post pe care îl păstreză sub guvernele Raymond Barre. Ea a fost însărcinată să prezinte în Parlament proiectul de lege asupra întreruperii voluntare a sarcinii (IVG), care depenalizează avortul. Această luptă i-a adus atacuri și amenințări din partea extremei drepte și a unei părți din dreapta parlamentară, cum a reamintit Jean d'Ormesson primind-o în Academia Franceză. Într-un discurs
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
discurs în fața deputaților, ea a susținut că „avortul trebuie să rămână o excepție, ultimul recurs pentru situații fără ieșire”. Textul este până la urmă adoptat de Adunarea Națională la 29 noiembrie 1974, stânga, îndeosebi, venind în ajutorul deputaților de centru favorabili legii, dar nu majoritari în Adunare, în acest caz. Legea a fost apoi adoptată la Senat, două săptămâni mai târziu. Legea a intrat în vigoare la 17 ianuarie 1975. Simone Veil a revăzut „carta spitalelor” închizând îndeosebi instituții cu prea slabă
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
să rămână o excepție, ultimul recurs pentru situații fără ieșire”. Textul este până la urmă adoptat de Adunarea Națională la 29 noiembrie 1974, stânga, îndeosebi, venind în ajutorul deputaților de centru favorabili legii, dar nu majoritari în Adunare, în acest caz. Legea a fost apoi adoptată la Senat, două săptămâni mai târziu. Legea a intrat în vigoare la 17 ianuarie 1975. Simone Veil a revăzut „carta spitalelor” închizând îndeosebi instituții cu prea slabă activitate, a reechilibrat conturile Institutului Pasteur și a stabilit
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
este până la urmă adoptat de Adunarea Națională la 29 noiembrie 1974, stânga, îndeosebi, venind în ajutorul deputaților de centru favorabili legii, dar nu majoritari în Adunare, în acest caz. Legea a fost apoi adoptată la Senat, două săptămâni mai târziu. Legea a intrat în vigoare la 17 ianuarie 1975. Simone Veil a revăzut „carta spitalelor” închizând îndeosebi instituții cu prea slabă activitate, a reechilibrat conturile Institutului Pasteur și a stabilit ajutoare financiare destinate mamelor cu copii de vârstă mică. La cererea
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
politică penală, prin care puterea de stat (Președintele României sau Parlamentului României) dispune stingerea totală sau parțială a executării unei sancțiuni de drept penal sau contravenționale sau comutarea (înlocuirea) unei pedepse cu altă pedeapsă mai ușoară. Conform art. 1 din Legea nr. 546/2002: “a este măsura de clemență ce constă în înlăturarea, în total sau în parte, a executării pedepsei aplicate de instanță ori în comutarea acesteia în una mai ușoară”. Grațierea are efecte și asupra pedepselor a căror executare
Grațiere () [Corola-website/Science/337584_a_338913]
-
corespunzător, iar dacă suspendarea condiționată este revocată sau anulată, se execută numai partea de pedeapsă rămasă negrațiată. În România, grațierea poate fi acordată individual, prin decret al Președintelui României [art. 94 lit. d) din Constituție] sau colectiv, de către Parlament, prin lege organică [art. 73 alin. (3) lit. i) din Constituție] pentru aceleași considerente ca și amnistia (art. 160 din Noul Cod Penal). În raport cu sfera celor care beneficiază de grațiere se disting grațierea individuală și grațierea colectivă. În funcție de felul în care în
Grațiere () [Corola-website/Science/337584_a_338913]
-
ani din pedeapsă) și Radu Cristian Mezea (student acuzat de trafic de droguri și care primise o pedeapsă de 10 ani închisoare, dar a fost a fost grațiat și eliberat după 4 ani de detenție). Grațierea colectivă este acordată prin lege de către Parlamentului României din oficiu sau la propunerea organelor parchetului sau justiției pentru un număr indeterminat de persoane pentru condamnări determinate prin cuantumul pedepselor sau prin infracțiunile pentru care au fost pronunțate. Fața de grațierea individuală care se acordă numai
Grațiere () [Corola-website/Science/337584_a_338913]
-
sub auspiciile Academiei Ruse de Educație de către antreprenorul și omul de știință de origine azeră Geydar Imanov în clădirea companiei sale, Electrokeramika. Ea a fost cunoscută sub numele de Universitatea Smolnîi până în 2011 (universități au un statut mai înalt potrivit Legii Învățământului din Federația Rusă). Începând din 2012, școala poartă denumirea oficială de „Institutul Smolnîi, Academia Rusă de Educație”. Ea este situată în imediata apropiere a centrului orașului.
Smolnîi () [Corola-website/Science/337597_a_338926]
-
început să încalce disciplina militară, omițând să salute ofițerii superiori lui în grad, inclusiv pe generali, devenind arogant și încrezut. Ofițerii superiori, ofuscați de comportamentul său, l-au reclamat generalului Antonescu. Acesta a luat măsuri ferme, pe baza unui decret lege care îi obliga pe toți ofițerii din armata română să facă un stagiu de 3 luni pe front, și a dat dispoziții să fie emis ordinul 168 din 6 mai 1942 al MAN-Cabinet, prin care locotenentul Vergotti a fost mutat
Jacques Vergotti () [Corola-website/Science/337602_a_338931]
-
guvernului Groza, Regele a cerut demisia acestuia. Pentru prima dată în istoria constituțională a României, un guvern refuză să plece de la putere la cererea Suveranului. Ca urmare, în perioada august 1945 - ianuarie 1946, Regele declanșează „greva regală”, refuzând să semneze legile emise de guvernul Groza (conform Constituției din 1923, puterea legislativă este exercitată colectiv de către Rege și Adunările Legislative, deci legile nesancționate și nepromulgate sub semnătura regală nu intrau, legal, în vigoare. Procedând astfel, Regele nu își depășea prerogativele, căci articolul
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
de la putere la cererea Suveranului. Ca urmare, în perioada august 1945 - ianuarie 1946, Regele declanșează „greva regală”, refuzând să semneze legile emise de guvernul Groza (conform Constituției din 1923, puterea legislativă este exercitată colectiv de către Rege și Adunările Legislative, deci legile nesancționate și nepromulgate sub semnătura regală nu intrau, legal, în vigoare. Procedând astfel, Regele nu își depășea prerogativele, căci articolul 88 din Constituție spunea, printre altele, că Regele „poate refuza sancțiunea sa”). La 8 noiembrie 1945, cu ocazia sărbătorii Sf.
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
face în aceeași zi, pentru că nu existau nici vreo hotărâre oficială de convocare a unei sesiuni extraordinare a Parlamentului, nici timpul material necesar pentru revenirea deputaților în București. Totuși, adunarea cerută s-a făcut, sub președinția scriitorului Mihail Sadoveanu. Conform legii, Camera nu putea modifica Constituția, care prevedea și forma de guvernământ a statului. Pentru a da o aparență de „aglomerație” la lucrări, în sala Adunării Deputaților au fost invitați un număr de „tovarăși din popor, de încredere”, aleși aleator, „revoluționari
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
datelor conținute în procesul verbal, arată că pentru vot ultrarapid ar fi fost necesare minimum 70 min). Nu s-a făcut apelul nominal al deputaților și nu s-a comunicat numărul deputaților prezenți. În schimb, au fost votate doar două legi (care nu fuseseră trecute pe ordinea de zi, nu fuseseră dezbătute în comisiile parlamentare și nici nu primiseră avizul Consiliului Legislativ, care nu fusese consultat). Tot în ziua de de 30 decembrie apare un număr special al ziarului „Scînteia”, organul
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
În acest sens, în seara zilei de 30 decembrie are loc în Piața Palatului o mică manifestație a susținătorilor comuniști, de „bucurie” pentru proclamarea Republicii. Se publică, de asemenea, în Monitorul Oficial (nr. 300 bis de marți 30 decembrie 1947) "Legea No. 363 pentru constituirea statului român în Republica Populară Română" și "Legea No. 364 pentru numirea membrilor Prezidiumului Republicii Populare Române", ambele pretins votate în ședința din 30 decembrie 1947. Pe 3 ianuarie 1948, după lovitura de stat comunistă de la
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
Piața Palatului o mică manifestație a susținătorilor comuniști, de „bucurie” pentru proclamarea Republicii. Se publică, de asemenea, în Monitorul Oficial (nr. 300 bis de marți 30 decembrie 1947) "Legea No. 363 pentru constituirea statului român în Republica Populară Română" și "Legea No. 364 pentru numirea membrilor Prezidiumului Republicii Populare Române", ambele pretins votate în ședința din 30 decembrie 1947. Pe 3 ianuarie 1948, după lovitura de stat comunistă de la 30 decembrie 1947 care a determinat abdicarea forțată a Regelui Mihai, acesta
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
deci în 2047, consorțiul privat va preda linia către Infrabel în schimbul unei sume simbolice. În perioada de 35 de ani, "Northern Diabolo nv" va primi o sumă anuală în schimbul finanțării, participării la construcție și întreținerii liniei. Această compensare, stabilită prin legea din 30 aprilie 2007, consistă dintr-o componentă fixă de 9 milioane €, care este indexată anual, și două componente variabile: 0,5% din veniturile obținute de statul belgian de pe urma traficului de călători din Belgia, plus o sumă de 3,80
Proiectul Diabolo () [Corola-website/Science/337642_a_338971]
-
numirea judecătorilor și membrilor Tribunalului Revoluționar, aprovizionarea populației și a armatei, menținerea ordinii publice și supravegherea activității organelor administrative. Comitetul era responsabil, de asemenea, cu interpretarea și aplicarea decretelor emise de Convenția Națională și, astfel, cu punerea în aplicare a legilor cele mai stricte ale regimului Terorii — de exemplu, "levée en masse", emisă în 23 august 1793, Legea suspecților, emisă în 17 septembrie 1793, și Legea maximului, emisă în 29 septembrie 1793. Puterile extinse și centralizate ale Comitetului au fost confirmate
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
organelor administrative. Comitetul era responsabil, de asemenea, cu interpretarea și aplicarea decretelor emise de Convenția Națională și, astfel, cu punerea în aplicare a legilor cele mai stricte ale regimului Terorii — de exemplu, "levée en masse", emisă în 23 august 1793, Legea suspecților, emisă în 17 septembrie 1793, și Legea maximului, emisă în 29 septembrie 1793. Puterile extinse și centralizate ale Comitetului au fost confirmate prin Legea din 14 Frimaire (cunoscută, de asemenea, sub numele de Legea guvernului revoluționar), emisă în 4
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
interpretarea și aplicarea decretelor emise de Convenția Națională și, astfel, cu punerea în aplicare a legilor cele mai stricte ale regimului Terorii — de exemplu, "levée en masse", emisă în 23 august 1793, Legea suspecților, emisă în 17 septembrie 1793, și Legea maximului, emisă în 29 septembrie 1793. Puterile extinse și centralizate ale Comitetului au fost confirmate prin Legea din 14 Frimaire (cunoscută, de asemenea, sub numele de Legea guvernului revoluționar), emisă în 4 decembrie 1793. Pe 5 decembrie 1793, jurnalistul Camille
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
mai stricte ale regimului Terorii — de exemplu, "levée en masse", emisă în 23 august 1793, Legea suspecților, emisă în 17 septembrie 1793, și Legea maximului, emisă în 29 septembrie 1793. Puterile extinse și centralizate ale Comitetului au fost confirmate prin Legea din 14 Frimaire (cunoscută, de asemenea, sub numele de Legea guvernului revoluționar), emisă în 4 decembrie 1793. Pe 5 decembrie 1793, jurnalistul Camille Desmoulins a început publicarea ziarului "Le Vieux Cordelier", ce era destinat inițial — cu aprobarea lui Robespierre și
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
emisă în 23 august 1793, Legea suspecților, emisă în 17 septembrie 1793, și Legea maximului, emisă în 29 septembrie 1793. Puterile extinse și centralizate ale Comitetului au fost confirmate prin Legea din 14 Frimaire (cunoscută, de asemenea, sub numele de Legea guvernului revoluționar), emisă în 4 decembrie 1793. Pe 5 decembrie 1793, jurnalistul Camille Desmoulins a început publicarea ziarului "Le Vieux Cordelier", ce era destinat inițial — cu aprobarea lui Robespierre și a Comitetul Salvării Publice — facțiunii ultrarevoluționare hebertiste, ale căror idei
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
opinia istoricului François Furet, „a închis definitiv capitolul conducerii colegiale executive: Robespierre era, de fapt, conducătorul guvernului Republicii”. Puterea comitetului a devenit evidentă, la fel ca și capacitatea lui de a controla și de a reduce la tăcere opoziția. În Legea din 14 Frimaire a fost adoptată în decembrie 1793 cu scopul de a centraliza și consolida puterea Comitetului Salvării Publice. Înființarea, în martie 1794, a „Biroului General de Poliție” — ce răspundea nominal în fața Comitetului Salvării Publice, dar îi raporta cel
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]