1,947,676 matches
-
că oamenii sunt egali de la natură și că legile sunt create pentru a apăra interesele cetățenilor. Școlile filozofice care au evoluat după sofism sunt: Concepțiile acestor școli conțineau elemente de dialectică sau de metafizică și de materialism. Deși în privința relativității legilor umane se situa în tradiția sofiștilor, Socrate respinge ideea dreptului celui mai tare și considera cunoașterea ca fiind obiectivul suprem al omului politic. Astfel, marele filozof critica tiranii sau demagogii care comiteau nedreptatea. După Socrate, politica este "arta de a
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
oligarhia. Orator desăvârșit, Socrate viza cu precădere viața socială a cetății și problemele morale ale acesteia. Ideea unei științe raționale a politicii a fost preluată de Platon, discipolul lui Socrate. Creatorul școlii filozofice numite "Academia", în operele sale, "Republica" ("Politeia"), "Legile" ("Nomoi") și "Omul politic", susținea ideea că arta politică trebuie să se bazeze în primul rând pe filozofie. Dacă la Socrate, omul de stat era conștient de ignoranța sa, Platon impune ca politicianul să fie înțelept ca un filozof erudit
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
trei elemente ale sufletului uman: rațiunea, voința și afectivitatea. Platon nu considera "democrația" forma ideală de guvernare, deoarece excesul de democrație se transformă în "anarhie", care este mediul propice de apariție a "tiraniei". Abuzul de putere este definit prin neglijarea legii ("nomos") de către cei care o exercită. Dacă Platon era cucerit de ideal, Aristotel era atras de cercetarea și percepția faptelor. Astfel, în opera sa fundamentală, "Politica", studiul societății și al politicii este realizat prin metoda inductivă. Fondator al școlii "Lykeion
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
aparține unui stat mondial unic ("cosmopolis"), condus de înțelepți (ca și la Platon), în care nu va exista sclavie, bani sau justiție. Pentru stoici, libertatea poate fi atinsă doar de cei înțelepți și reprezenta posibilitatea omului de a acționa în conformitate cu legea necesității destinului, de care omul este conștient. Omul devine liber dacă învață să-și învingă pasiunile. Doctrina stoică nu a avut consecințe radicale de ordin politico-juridic și aceasta pentru simplu motiv că avea un caracter temperat: obiectul doctrinei era mai
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
fie supus Bisericii, finalitatea sa fiind restabilirea "împărăției lui Dumnezeu". La Augustin teologia politică face distincția celor două cetăți: "cetatea terestră" și "cetatea cerească". Autoritatea consta din: După Augustin, istoria regimurilor politice se supune voinței divine, existând o contradicție între legea naturală și cea pozitivă, iar imperiul ar trebui să fie supus moralmente Bisericii. Scolastica este a doua perioadă din evoluția doctrinei creștine, când sunt introduse elemente din filozofia greacă, perioadă în care are loc confruntarea dintre cultura europeană religioasă și
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
fiecare cetățean să fie un bun creștin. Mai mult, papa, ca reprezentant suprem al divinității, are dreptul să sancționeze monarhii, teză care avea să aibă o importanță deosebită în evoluția relațiilor politice medievale. În ceea ce privește individul, acesta trebuie să se supună legilor instituite de stat, legi care sunt de trei tipuri: Unele din conceptele lui Toma d'Aquino (în speciale cele inspirate de Aristotel) reprezintă o anticipare a Renașterii. Susținea că autoritatea, deși vine de la Dumnezeu, trebuie să treacă prin popor: "omnis
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
un bun creștin. Mai mult, papa, ca reprezentant suprem al divinității, are dreptul să sancționeze monarhii, teză care avea să aibă o importanță deosebită în evoluția relațiilor politice medievale. În ceea ce privește individul, acesta trebuie să se supună legilor instituite de stat, legi care sunt de trei tipuri: Unele din conceptele lui Toma d'Aquino (în speciale cele inspirate de Aristotel) reprezintă o anticipare a Renașterii. Susținea că autoritatea, deși vine de la Dumnezeu, trebuie să treacă prin popor: "omnis potestas a Deo, per
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
decât la filozoful grec. Averroes, pe lângă filozofie și știință, s-a ocupat și de politică. A susținut că filozofia nu are influență directă asupra dreptului public și că cea mai bună formă de guvernământ ar fi ordinea califală garantată de legea sharia, lege pe care a încercat să o rafineze în contextul finalității juridice. Considera religia ca o artă politică necesară chiar și în statul ideal. În același timp, el era ferm convins în organizarea vieții sociale pe fundamentul trainic al
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
filozoful grec. Averroes, pe lângă filozofie și știință, s-a ocupat și de politică. A susținut că filozofia nu are influență directă asupra dreptului public și că cea mai bună formă de guvernământ ar fi ordinea califală garantată de legea sharia, lege pe care a încercat să o rafineze în contextul finalității juridice. Considera religia ca o artă politică necesară chiar și în statul ideal. În același timp, el era ferm convins în organizarea vieții sociale pe fundamentul trainic al cunoștințelor științifice
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
înlăturarea de la putere a reprezentanților preoțimii. Idealurile lui sociale se bazau pe "Republica" lui Platon privind modelul statului ideal. Ibn Khaldun, în lucrarea "Prolegomena", încearcă să stabilească originile și cauzele evenimentelor politice. Susține că fenomenele vieții sociale sunt supuse unor legi naturale. O trăsătură fundamentală a omului ar fi nevoia de autoritate, de a fi limitat de o putere superioară, în absența căreia ar domni dezordinea și anarhia. Aflat în epoca de decadență a sistemelor politice ale lumii arabe, Ibn Khaldun
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
de a fi limitat de o putere superioară, în absența căreia ar domni dezordinea și anarhia. Aflat în epoca de decadență a sistemelor politice ale lumii arabe, Ibn Khaldun se preocupă și de cauzele constituirii și dezagregării statelor, formulând o lege a evoluției lot ciclice. Menținându-se pe linia religioasă a Coranului, opera sa nu are o finalitate practică, fiind mai degrabă străbătută de un pesimism idealist. Cu toate acestea, opera sa anunță apariția Renașterii. Mai mult, Ernest Gellner, susține că
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
Discursuri politice", "Amintiri politice și civile" și în "Considerații în jurul Discursurilor lui Machiavelli", Francesco Guicciardini, considerat părintele istoriei moderne, propune o imagine detaliată și expune opinia sa asupra unor probleme ale Italiei, în care exprimă unele idei raționaliste despre libertate, legi, dreptate și egalitate. Guicciardini concepe o formă mixtă de stat, o combinație între monarhie, aristocrație și democrație, propunând formarea unui "Consilium" mare înzestrat cu puteri legislative, iar în fruntea statului să se afle un "Consilium" mic, cu rol executiv. Ca
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
pot avea calitatea de cetățeni. Un accent deosebit îl pune pe conceptul de suveranitate a statului, care ar consta în dreptul de realizare a următoarelor activități: Jean Bodin consideră trei forme al suveranității: Conform teoriilor sale, suveranul nu se supune decât legilor divine și legilor naturii, rolul său fiind de a justifica rațiunea divină în societatea profană. Reforma urmărea restructurarea relațiilor din interiorul Bisericii Catolice, dar și lupta societății occidentale de a anula monopolul acestei biserici și a puterii exercitatea asupra statului
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
de cetățeni. Un accent deosebit îl pune pe conceptul de suveranitate a statului, care ar consta în dreptul de realizare a următoarelor activități: Jean Bodin consideră trei forme al suveranității: Conform teoriilor sale, suveranul nu se supune decât legilor divine și legilor naturii, rolul său fiind de a justifica rațiunea divină în societatea profană. Reforma urmărea restructurarea relațiilor din interiorul Bisericii Catolice, dar și lupta societății occidentale de a anula monopolul acestei biserici și a puterii exercitatea asupra statului. În perioada secolelor
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
influență asupra gândirii politice și juridice europene moderne. Baza doctrinei politice a lui Montesquieu este "teoria contractului social", în care politica are ca obiect organizarea statului și reglementarea raportului dintre guvernanți și guvernați. Prin acest concept, încearcă să suprindă "spiritul legilor", adică totalitatea factorilor sau condițiilor geografice, politice, psihologico-sociale, care determină configurația și conținutul dreptului politic dintr-o anumită țară. În ceea ce privește contextul religios, Montesquieu consideră că islamul determină un regim despotic, catolicismul se concretizează într-o monarhie absolută, pe când protestantismul este
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
a formulat pentru prima dată concepția modernă a istoriei. Alte concepții ale sale aveau ca obiectiv societatea franceză a acelei epoci: subordonarea politicii față de rațiune, lichidarea dependenței feudale, drepturi politice acordate tuturor proprietarilor, primatul libertății ca fiind cea mai importantă lege naturală. Ca formă de guvernare, Voltaire prefera monarhia luminată, ca mai târziu să prefere republica. În lucrarea "Contractul social", Jean-Jacques Rousseau pune în prim-plan conceptul omonim, prin intermediul căruia respectarea legilor primește o justificare rațională și umană. Preluând ideile protestante
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
tuturor proprietarilor, primatul libertății ca fiind cea mai importantă lege naturală. Ca formă de guvernare, Voltaire prefera monarhia luminată, ca mai târziu să prefere republica. În lucrarea "Contractul social", Jean-Jacques Rousseau pune în prim-plan conceptul omonim, prin intermediul căruia respectarea legilor primește o justificare rațională și umană. Preluând ideile protestante, a considerat că la baza statului este un contract ipotetic între indivizi și stat, contract care să asigure libertatea individului și garantarea proprietății private. Societatea este necesară atît ca întreg, cît
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
constituirea poporului suveran. Este vorba despre o înstrăinare a libertății naturale, negarantată de nimic, aflată sub dominația forței și al bogăției, pentru a obține în schimb o libertate convențională garantată prin contract. Tocmai suveranitatea poporului (care se exprimă și prin lege ca voință generală) este cea mai sigură garanție a drepturilor individuale. În aceste condiții este reabilitată concepția antică după care libertatea nu este decît supunerea față de legi. Conform lui Rousseau, apariția societății și a statului a fost determinată de caracterul
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
libertate convențională garantată prin contract. Tocmai suveranitatea poporului (care se exprimă și prin lege ca voință generală) este cea mai sigură garanție a drepturilor individuale. În aceste condiții este reabilitată concepția antică după care libertatea nu este decît supunerea față de legi. Conform lui Rousseau, apariția societății și a statului a fost determinată de caracterul social al omului, a tendinței acestuia către o viață mai bună. În lucrarea "Discurs asupra originii și fundamentelor inegalității dintre oameni", realizează o sistematizare teoretică a etapelor
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
ideii despre adevăr și justiție, concept expus în "Despre principiul unic al universului juridic" și în "Principiile unei științe noi despre natura comună a națiunilor". Conducător al organizației "Societatea pumnului", juristul și economistul italian Cesare Beccaria își exprima dorința ca legile să-și găsească originea în rațiune, scopul prim al legilor fiind de a asigura "cea mai mare fericire la cei mai mulți", demascând cruzimea legilor, inumanitatea procedurilor, arbitrariul judecătorilor din acea perioadă. Susținător al egalității sociale, demasca privilegiile acordate nobilimii și clerului
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
unic al universului juridic" și în "Principiile unei științe noi despre natura comună a națiunilor". Conducător al organizației "Societatea pumnului", juristul și economistul italian Cesare Beccaria își exprima dorința ca legile să-și găsească originea în rațiune, scopul prim al legilor fiind de a asigura "cea mai mare fericire la cei mai mulți", demascând cruzimea legilor, inumanitatea procedurilor, arbitrariul judecătorilor din acea perioadă. Susținător al egalității sociale, demasca privilegiile acordate nobilimii și clerului. În lucrarea "Despre infracțiuni și pedepse", se ocupă în exclusivitate
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
a națiunilor". Conducător al organizației "Societatea pumnului", juristul și economistul italian Cesare Beccaria își exprima dorința ca legile să-și găsească originea în rațiune, scopul prim al legilor fiind de a asigura "cea mai mare fericire la cei mai mulți", demascând cruzimea legilor, inumanitatea procedurilor, arbitrariul judecătorilor din acea perioadă. Susținător al egalității sociale, demasca privilegiile acordate nobilimii și clerului. În lucrarea "Despre infracțiuni și pedepse", se ocupă în exclusivitate cu dreptul penal și atacă bazele justiției penale feudale. Exprimându-și adeziunea față de
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
că sensul vieții stă în faptă, în activitatea creatoare. Marele scriitor susținea ideea unității dintre teorie și experiență, iar principiul său de bază în tratarea lumii, a societății umane era "La început a fost fapta". Convins de caracterul obiectiv al legilor naturii, este adeptul teoriei evoluționiste, subliniind ideea unității lumii. În acest sens, el considera că munca este forța transformatoare a societății și culturii, pe care ea le poate dezvolta în ascensiune continuă. Iluministul german a dezvoltat unele idei profunde privind
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
determină instabilitatea acestui drept și necesitatea constituirii statului. Astfel, prin intermediul contractului social, statul reprezintă o putere cu caracter unic pentru toți membrii societății și deci este înlăturată posibilitatea oricărui abuz de putere. Fiind capabil să impună constrângerea, statul deține puterea legii. Spinoza susține că odată cu crearea statului, se creează dreptul comun, general, rezultat al unificării drepturilor naturale ale oamenilor și a reunirii acestora în puterea statală. Ca și alți reprezentanți ai teoriei dreptului natural, Spinoza pune semn de egalitate între stat
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
se creează dreptul comun, general, rezultat al unificării drepturilor naturale ale oamenilor și a reunirii acestora în puterea statală. Ca și alți reprezentanți ai teoriei dreptului natural, Spinoza pune semn de egalitate între stat și societate. Spre deosebire de Grotius și Hobbes, legea naturală este înțeleasă ca lege a naturii și identificată cu necesitatea naturală, căreia i se supun toate ființele din lume. Marele filozof olandez afirmă că dreptul natural nu este suspendat odată cu formarea statului, ci se menține, că starea naturală nu
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]