194,789 matches
-
publică și adjudecată chiar de domnitor la prețul de 19.750 lei, văduva rămânând datoare cu diferența până la 25.000 lei. Nu apare în acest context, la numele răposatului, moșia sa Țigăneii, din vecinătatea Torceștilor, moșie pe care o stăpânea, așa după cum se poate constata dintr-un act de pe 4 septembrie 1763, ce se referă la o hotărnicie ce urma să se facă în urma cererii „dumisali Iordachi biv vel vistiernic pentru o moșie a dumnialui, anume Țigănei, la ținutul Tecuciului”. Până la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
alăturată. În anul 1814, cumpăra partea de sud a Bozieștilor de la Sultana Lipănescu și e posibil, în cazul că, totuși, Mavrogheni a avut parte de moșie în Torcești, cum scrie și arhondologul C. Sion, să fi făcut schimb între ei; așa s-ar putea explica faptul că în vremea următoare, întregul sat Torcești va avea un singur stăpân, pe spătarul Mihalache Cantacuzino-Pașcanu, după cum și Bozieștii, în întregime, vor fi stăpâniți de Elencu Manu. Alexandru Grecianu și soția sa, Ecaterina, născută Balș
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Albina românească” (XII, nr. 42, p. 162) pentru cunoștințele practice „în ramul iconomiei rurale și a mașinilor, despre care a dat o vie dovadă la moșia d-lui hatman Atanasachi Bașotă”. Între timp, mecanicul devine tot mai cunoscut și apreciat. Așa reiese și din faptul că Panait Balș îl menționează la proces, dovadă a reputației sale în domeniul mecanicii. Moara terminată și moșia au fost arendate din nou lui Petre Anastasiu, fratele lui Alecu, cu obligația contractuală de a întreține în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
au putut rezista inundațiilor, s-au ruinat, dar urmele lor încă se mai cunosc. Centrul moșiei a fost mutat la Ivești, pe terasă. Câteva construcții realizate aici de către vechii lor stăpâni, inclusiv o cramă modernă, sunt încă în bună stare. Așa ar fi trebuit și ar fi putut fi menținute și alte construcții, inclusiv a morii, dacă s-ar fi manifestat cât de cât spirit gospodăresc și respect pentru muncă la cei care au preluat în stăpânire averile boierești după cel
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
scop fixarea unor obligații materiale (bănești și alimentare) pentru armata rusească de ocupație, cuantumul dărilor stabilindu-se în raport de pretențiile ocupanților, dar, care, vrând-nevrând, trebuia să țină seama și de numărul locuitorilor ce urmau să fie impuși la plată. Așa se și explică măsura luată pentru refacerea catagarafiei, rezultând aceea nominală din 1774. În ea găsim înscrisă o populație cu mult mai numeroasă comparativ cu cea înregistrată în 1772, la Umbrărești mai mult decât dublu. Dar nici noua înregistrare, chiar dacă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și aceasta socotind nu numai după faptul că nu au fost cuprinse toate categoriile sociale ce beneficiau, potrivit uzanțelor epocii, de scutiri (cler, bătrâni, văduve etc.), dar și unor omisiuni din rândul birnicilor facilitate de boieri și autorități interesate. Că așa au stat lucrurile ne putem ușor convinge urmărind și comparând cifrele pe sate și pe stăpânii lor, parcurgând și alte documente contemporane care cuprind date de referință. Exemplificăm cu două cazuri tipice, credem noi, aspectul pe care dorim să-l
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
bani, în afara clerului mare și mic care se încadra, pe bună dreptate în respectiva situație. Nu aceeași era situația pentru diverșii funcționari, micii dregători de stat cu ranguri de postelnicei, polcovnici, poroșnici (observăm termenii rusești), dar și acei ce formau așa-zisul „ram judecătoresc” sau cei care se aflau în slujba boierilor ce stăpâneau satul și moșia respectivă. 2) birnicii formau categoria acelora care suportau povara mare a obligațiilor de tot felul, în sensul că erau impuși atât la plata birului
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
noi: angărâi, corvezi, havalele, clacă etc., făcute pentru stat, boieri, armată străină, de cele mai multe ori cu sila, abuziv, adică peste cuantumul fixat de stăpânire, obligații ce, datorită situației noastre geopolitice din perioada la care ne raportăm, erau cvasipermanente. De altfel, așa se explică faptul că avem în arhive unele evidențe privitoare la situația demografică din așezările românești. Cum natura lucrărilor, a slujbelor către stat era diferită, birnicii, la rândul lor, se împărțeai în birnici havaliți și în birnici breslași, numărul precumpănitor
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
clăcași. Or, este bine să se știe că atât în rândul răzeșilor, cât și al clăcașilor, locuitorii satelor se departajau în trei categorii bine individualizate și recunoscute de fiecare sat. Și mai era o a patra, aceea de periferie socială, așa după cum se va putea constata, pentru că ele, categoriile respective, pot fi decelate din anumite documente ale timpului, inclusiv în cele referitoare la împroprietărirea din 1864. La ele ne referim în continuare. Fruntașii erau acei gospodari care, fie răzeși, fie clăcași
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mai târziu, aproape de epoca modernă, când unii boieri simt nevoia să aibă scrisă situația privind preocupările și producția de pe moșiile lor, introduc anumite condici, în care sunt consemnate numeric unele venituri și cheltuieli, recoltele pe moșii și vechilii lor etc. Așa vor proceda la Umbrărești boierul Gavril Conachi și oamenii săi. În anul 1778, el intră efectiv în stăpânirea Umbrăreștilor, partea boierească a Costăcheștilor, a Bozieștilor, inclusiv Tămășenii numiți și Corpăcești. Hotarele adunau la un loc un adevărat latifundiu, căci, așa cum
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
aflat și această Măriuță, fiica stolnicului Manolache Coctache, căsătorit cu Nastasia lui Dumitrașco Palade. Ei, Măriuții, i-au revenit toate fostele stăpâniri Costăchești din zona Umbrăreștilor și astfel ajung în stăpânirea banului, apoi spătar și mare vornic Gavril Conachi. Cam așa se făceau moșiile în Moldova în vremea respectivă. În una din condici, folosită și de tatăl lui Gavril, vornicul Constantin Conachi, întâlnim următoarea însemnare: „Bani ce mi-au trimis Darie, vătaful de la Umbrărești, 1778 febr/uarie/ 7”. Vătaful Darie slujise
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Umbrărești, 1778 febr/uarie/ 7”. Vătaful Darie slujise și pe vechiul stăpân, logofătul Manolache Costache și-l aflăm acum în serviciul noului stăpân. Pentru a ne putea face măcar o idee aproximativă despre fonemenele economice de la Umbrărești, preluăm crâmpeie din așa-numitele sămi ale vătafilor sau din răvașe ale oamenilor aflați în serviciul lui Conachi, dând precădere celor ce se referă la probleme gospodărești. Prezentăm datele așa cum sunt ele trecute în documentul original și vom veni cu unele explicații, poate chiar
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Umbrărești, în acest timp mai erau vătafii Darie, Gheorghiță Bute, Vasile Tonul, Ioniță Trușan care aveau sămile proprii. Nu avem cum ști dacă toate condicile, cuprinzând situația moșiilor Conăchești, s-au păstrat, mai degrabă credem că unele s-au pierdut. Așa se și explică de ce în actele păstrate datele apar sporadice, fără o anume legătură între ele. Mai redau date dintr-o altă samă privind cereale în contul aceluiași vătaf, Lupu Manole, dar provenite din dijmă, calculate în unități de măsură
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Torcești, aflăm că era aici moară în funcțiune, via situându-se „din sus de moara dumisale paharnicului”, precizează actul. În ambele sate, morile funcționau aproape continuu. Desigur că, după ce unele se învecheau, erau înlocuite cu altele noi, ori funcționau concomitent, așa după cum se vede și din informația dată de Gheorghe Șanoiu, că la Dimăceanca lucrau mori noi, dar și „morile cele vechi, de la acestea adunându-se doar 20 kile de cereale, față de cele noi de la care s-au strâns 318 kile
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ne arată cât de productive erau lanurile noastre semănate cu grâu: Dumnealui (gazda) încălecară, Peste câmpuri îmi plecară Să vadă grâul de-i mare; Grâul cel mare - bătea murgul la spinare; Grâul cel mic - bătea murgul la oblânc adică era așa de înalt că ajungea până la partea de dinainte a șeii calului, pusă pe spinarea bidiviului și care purta nunele de oblânc. Cultivarea meiului (mălaiului), căruia la noi i se zicea și păsat, s-a practicat în vechime, destul de intens, din moment ce
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Răducanu din Umbrărești etc., cunoscuți crescători și îngrijitori de albine în perioada interbelică și postbelică, până la colectivizare. Poate că ar fi suficient să venim cu câteva date din această perioada interbelică, date în legătură cu o stupină comunală înființată în anul 1939. Așa rezultă din corespondența purtată în acest timp între autoritățile comunei Umbrărești și cele ale Prefecturii județului Tecuci. Printr-o adresă a comunei, din 28 noiembrie 1939, se cere aprobare pentru „mutarea stupinei la școala Salcia”, pe considerentul că învățătorul de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de întărire, cer stolnicului să „rădice stupii din coastele prisăcii dumisale vist/iernic/ și să-i mute pe moșia dumisale ca să lipsească pricina dintre dumnealor”. În unele situații, locurile de prisacă serveau drept repere hotarnice, o altă dovadă de străvechime. Așa rezultă din mărturia unor locuitori din preajma noastră, mărturie dată pentru îndreptarea hotarelor moșiei Dumbrăvița dinspre moșia „spătarului Dia, cari au fost moșie Dediului, Sasul de Jos”. Printre semnele hotarnice reper se arată și „poiana prisăcii care au fost prisacă Dediului
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
plan local. Ba și mai rău, obiectele rămase la școala din localitate după mutarea autorului lucrării de față, în loc să fie protejate și păstrate cu sfințenie, ori să fi fost adunate și altele, toate s-au risipit și pierdut fără urmă. Așa s-ar fi întâmplat și cu acelea pe care, din spirit de prevedere, fiind deosebit de valoroase, dar puține, le-am luat asupră-mi și le păstrez, gândind că se va găsi vreo posibilitate cândva în vederea valorificării lor. Întorcându-ne la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
va face sub egida statului. Cele concepute pentru agricultori se voiau o măsură de rezolvare a marii crize în care intrase agrieultura României la sfârșit de secol al XIX-lea și începutul celui de al XX-lea. Este vorba de așa-numitele bănci populare, înființate prin Legea asupra Băncilor Populare sătești din 29 martie 1903, cu modificările aduse în anii 1904, 1905 și 1906. Asemenea instituții au luat ființă în multe comune și purtau nume seducătoare pentru săteni precum „Belșugul”, „Zorile
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
o sumă de lucruri de inventar cum sunt: sape, topor, ladă, perne, șervete și „douăzeci și șasă di coți de pânză urzită bumbac și bătută cânepă”. Observăm păstrarea în inventarul gospodăresc a țesăturilor de casă în cantitate semnificativă. Un testament (așa numit în original) întocmește în 1863 Darie Bosoi, tot mijlocaș, în care înscrie că lasă moștenire urmașilor săi „o casă și cu via cea mare din jur, doi boi, o căruță și o vacă, fiarăle de plug”, acestea să rămână
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
anii 1872-1886 în raport de noi necesități, cum ar fi legăturile cu porturile modernizate și cu liniile de cale ferată construite după 1868. Din surse informative nespecifice domeniului putem deduce, totuși, existența unor reguli și obligații ce decurgeau din cutume, așa explicându-se stabilirea itinerariilor printre sate și moșii, diferitele havalele pentru drumuri și poduri, cărăușiile obligatorii etc. Regulamentul Organic, prima lege de modernizare a instituțiilor statale la noi, a prevăzut, din motive lesne de înțeles acum, măsuri de îmbunătățire a
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Regulamentul Organic, prima lege de modernizare a instituțiilor statale la noi, a prevăzut, din motive lesne de înțeles acum, măsuri de îmbunătățire a căilor de comunicație, pentru o legătură mai lesnicioasă între marile orașe, ca principale centre economice și politice. Așa se face că în regiunea noastră, primele lucrări de amenajare specială a unei căi de transport s-au făcut pe traseul Tecuci-Galați, după 1834, rezultând șoseaua națională zisă atunci modernizată, modernizarea constând în o mai bună aliniere și în pardosirea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
fi fost plătiți de sate. Toți se aflau permanent sub supravegherea unui slujbaș al Isprăvniciei, numit „epistat al cantoniștilor”. Iată, de pildă, ce cuprinde o adresă în legătură cu problema în discuție acum: „Cinstitei Isprăvnicii a ținutului Tecuci ! Epistatul cantoniștilor acestui ținut, Așa precum un pod di la Pocita veche Tecuci să gășăști tot stricat și prost, din care pricină să dărâmă șușaoa când trec caii pocitii la pășune, apoi eu, după datorie, cu supunere aduc la știință Cinstitei Isprăvnicii și o rog
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
expropriere”. Sumele erau destul de importante chiar și în situația că terenurile expropriate erau slab productive sau nefolosibile. Este cazul și cu șoseaua județeană Umbrărești-Condrea, al cărui traseu s-a stabilit pe stânjenii de moșie răzeșească ai primarului din acea vreme. Așa se și explică de ce șoseaua nu este în linie dreaptă, cum ar fi fost normal, ci urmează mersul pe stânjenii de moșie pe care s-a construit. Pentru o mai deplină edificare se poate face o comparație a acestui drum
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Siret, apele mai mici, cum erau Bârladul, Bârlovița, Corozelul, toate având în vremea respectivă cursuri de apă, nu seci sau dispărute ca astăzi, cum e cazul Bârloviței și Corozelului, se traversau prin vaduri anume amenajate în locurile unde se formau așa-numitele repegiuni, pe care Costache Conache le consideră scruntăriri, adică prundișuri. Ele se aflau, de cele mai multe ori, în preajma morilor și a vadurilor de moară. E de înțeles că nu erau prea dese, iar oamenii făceau căi ocolite pentru a putea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]