197,460 matches
-
întreaga durată a vieții sale să-și găsească liniștea. A început învățătura cu un dascăl grec, apoi cu dascălul maramureșean Gherman Vida. Între anii 1828 și 1834, s-a deschis la Iași pensionul lui Victor Cuenim. Spătarul Alecsandri l-a înscris pe fiul său la pensionul francez, unde a studiat alături de Mihail Kogălniceanu și de Matei Millo, actorul de care l-a legat o mare prietenie și admirație și pentru care a scris "Chirițele" și o mare parte din "Cânticelele comice
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
2011, București) a fost un prozator, publicist și eseist român. Tatăl său, Victor Simionescu, era ofițer, mama, Constanta (n. Popescu), era funcționară la P.T.T. Urmează școala primară (1930-1934) și cursurile liceului de băieți Ienăchiță Văcărescu (1939-1948) la Târgoviște. S-a înscris în 1948 la Facultatea de Litere a Universității din București, pe care a întrerupt-o în anul al doilea din cauza situației materiale precare. O va absolvi în anul 1962, la secția fără frecvență. Printre profesorii care l-au marcat pe
Mircea Horia Simionescu () [Corola-website/Science/297623_a_298952]
-
1951 a fost exmatriculat din penultima clasă a Liceului „Coriolan Brediceanu” din Lugoj din cauza originii sale sociale. Absolvă în 1952, la cursuri fără frecvență, Liceul „Oltea Doamna” din Oradea, după ce se angajase ca funcționar în acest oraș. Intenționează să se înscrie la Politehnică, fiind nevoit să intre, mai întâi, ca ucenic la fostele Uzine „23 August” din București, unde lucrează la sudură și strungărie, calificându-se apoi în meseria de strungar în fier. În 1953 se înscrie la Facultatea de Filosofie
Nicolae Breban () [Corola-website/Science/297624_a_298953]
-
oraș. Intenționează să se înscrie la Politehnică, fiind nevoit să intre, mai întâi, ca ucenic la fostele Uzine „23 August” din București, unde lucrează la sudură și strungărie, calificându-se apoi în meseria de strungar în fier. În 1953 se înscrie la Facultatea de Filosofie, "măsluind actele", după cum mărturisește în "Confesiuni violente", fiind dat însă afară după șase luni. Lecturile sale din Friedrich Nietzsche și Arthur Schopenhauer îl fac, de altfel, să devină suspect pentru decanul Athanase Joja. La intervențiile tatălui
Nicolae Breban () [Corola-website/Science/297624_a_298953]
-
de Filosofie, "măsluind actele", după cum mărturisește în "Confesiuni violente", fiind dat însă afară după șase luni. Lecturile sale din Friedrich Nietzsche și Arthur Schopenhauer îl fac, de altfel, să devină suspect pentru decanul Athanase Joja. La intervențiile tatălui său, este înscris din nou la Filosofie, dar, îmbolnăvindu-se de reumatism poliarticular acut, a fost silit să-și întrerupă studiile. Urmează o școală de șoferi profesioniști și lucrează apoi la garajul Ministerului de Finanțe, ca gestionar de piese auto. În 1956 devine
Nicolae Breban () [Corola-website/Science/297624_a_298953]
-
Odiseei" și primul cânt al "Georgicelor" lui Virgiliu. Tot atunci el scrie poema "Oda României", apărută însă abia la 1855 în revista "România literară" a lui Vasile Alecsandri: La 13 decembrie 1853 Alexandru Odobescu își susține bacalaureatul în litere. Se înscrie apoi la Facultatea de Litere de la Sorbona, pe care nu o termină însă, neprezentându-se la examenul de licență. Întorcându-se în țară, în 1855, Alexandru Odobescu începe o carieră de funcționar public: este numit "șef de masă" la Postelnicie
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Handicapul nu l-a împiedicat să urmeze, cu rezultate excepționale, Liceul Pușkin din Berezniki, regiunea Perm și apoi Institutul Politehnic Ural, cu specializarea "Construcții". În 1961, încurajat de "dezghețul" lui Nikita Hrușciov, se înscrie în Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) și în 1969 ajunge în nomenclatura de partid, lucrând în administrația comunistă. Manifestând calități organizatorice deosebite, avansează pe linie de partid și ajunge secretar de partid al regiunii Sverdlovsk, calitate în care dispune
Boris Elțin () [Corola-website/Science/297615_a_298944]
-
țăran, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează bunicului matern ("tatăl mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig"), David Creangă, care-l duce pe valea Bistriței, la Broșteni, unde continuă școala. În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Târgu Neamț sub numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu ("Popa Duhu"). După dorința mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la "Școala catihetică din Fălticeni" ("fabrica de popi
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
la Broșteni, unde continuă școala. În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Târgu Neamț sub numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu ("Popa Duhu"). După dorința mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la "Școala catihetică din Fălticeni" ("fabrica de popi"). Aici apare sub numele de "Ion Creangă", nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea școlii din Fălticeni, este silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior al Seminarului
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
liceul „Filimon Sârbu”, care se numește în prezent „Dragoș Vodă”. După absolvirea liceului a fost admis la Facultatea de Filozofie din București, de unde a fost exmatriculat după doi ani de studii, din motive ideologice. După exmatriculare, Alexandru Ivasiuc s-a înscris la Facultatea de Medicină Generală din cadrul Institutului Medico-Farmaceutic din București. În perioada când era student în anul IV a participat la mișcările revendicative ale studenților din București în 1956 (vezi Mișcările studențești din București din 1956). A fost printre organizatorii
Alexandru Ivasiuc () [Corola-website/Science/297628_a_298957]
-
Studiază cu învățătorii E. Becarian și Ion Vucitescu, în condițiile de rigoare ale internatului și ale școlii vechi în care se practicau pedepse aspre. În registrele matricole era trecut numele de "Ștefănescu Barbu". După cele patru clase primare, Barbu este înscris, după un an, ca bursier la Liceul „Sf. Sava“, învață cu cei mai de seamă profesori ai Capitalei din acea vreme (D.A. Laurian, Anghel Demetriescu, Vasile Ștefănescu), fiind remarcat pentru talentul și capacitatea sa de asimilare. Atmosfera din internatul de la
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
pentru valoarea ei realistă și apoi prin felul în care reflectă produsul unor curente literare interferente, ce caracterizează în mod special opera lui Barbu Delavrancea. Fără a avea adâncimea satirică și arta neîntrecută a lui Caragiale, proza creatorului lui se înscrie în buna tradiție a nuvelisticii românești înregistreate până în acest moment, în ciuda unei interesante oscilații între diversele curente și metode literare. Interesat de linia melodică a folclorului românesc, temperamental un liric, scriitorul cultivă în același timp o proză realistă a observației
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
maimuțărire a unor ilustre modele pamfletare, cu generozitate și repeziciune absorbite de încăpătoarea hazna a cotidianului și a cotidianelor - valoarea shakespearienelor versuri decurge din remarcabilă lor putere de generalizare: în oribilele coordonate trasate de pana măiastra a poetului se poate înscrie, pe o extensie descrescătoare, orice regim despotic, orice dictatură pasagera, orice implementare administrativă comunistă, orice ierarhie instituțională nepotistă (calculatorul îmi subliniază acest adjectiv, ca și cînd nici n-ar exista!) ori clientelara (pe acestă nu-l mai subliniază), orice sistem
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
doit" quelque chose à Guillen de Castro, ni si celui-là a fait mieux que celui-ci; le problème est de savoir si, obligé comme il était, de suivre un modèle, Corneille a réussi à faire autre chose»”. Sub pseudonimul Mihai Tăcutu, înscris pe coperțile a doua plachete de versuri - "Atlantic" (1950) și "Biografie pentru rândunele" (1952), „culese și imprimate de autor”, doar „pentru prietenii liberi”, în tiraje confidențiale ce n-au depășit 48 de exemplare de fiecare titlu - stă travestită creația lirică
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
maestrului Yi, angajat în perioada respectiv la fermă. Când Oyama s-a întors la 12 ani în Coreea a continuat antrenamentul studiind Kempo corean. În 1938, la vârsta de 15 ani a plecat în Japonia, cu gândul de a se înscrie într-o școală militară și a deveni pilot. Încercarea nu i-a reușit însă, deoarece în perioada aceea viața în Japonia nu era tocmai ușoară, iar visul de a deveni pilot pe un avion militar a trecut în plan secund
Karate Kyokushin () [Corola-website/Science/297647_a_298976]
-
poduri și șosele, viitorul Institut Politehnic, din București. În timpul primului război mondial se refugiază în Moldova la Iași, unde audiază spectacole de operă, conduse de dirijorul Umberto Pessione, și face legături de prietenie în lumea artistică. După sfârșitul războiului, se înscrie la Conservatorul de Muzică din București, fiind admis după ce a fost audiat de vestitul cântăreț Dimitrie Popovici-Bayreuth - în acel timp director al Conservatorului - cântând aria lui Enzo din opera "Gioconda" de Amilcare Ponchielli. Student fiind, debutează în octombrie 1919 în
Emil Marinescu () [Corola-website/Science/297651_a_298980]
-
alături de a fratelui său Șerban - este cea organizată în 1925, în sala de recepții a Palatului Administrativ al județului Dolj. Deși apreciat pentru talentul său artistic, Țuculescu nu se va îndrepta către o școală superioară cu profil artistic, ci se înscrie la Facultatea de Științe Naturale a Universității din București, pe care o va absolvi în 1936. Paralel frecventează și Facultatea de Medicină, obținând doctoratul în 1939 cu calificativul "magna cum laude". Deși se dedicase studiului, Ion Țuculescu continuă să picteze
Ion Țuculescu () [Corola-website/Science/297659_a_298988]
-
În 1917, în timpul războiului, școlile funcționau cu intermitență, profesorii erau mobilizați astfel că trei ani (1917 - 1920) Petre Țuțea și-i petrece la Boteni, în casa părintească. În 1920, la sugestia consăteanului și colegului său, viitorul etnograf Ion Chelcea, se înscrie în clasa a V-a a liceului „Gh. Bariț” din Cluj unde, în 1923, promovând ultimele două clase ale cursului superior (a VII-a și a VIII-a, pe atunci) într-un singur an, absolvă liceul, își susține examenul de
Petre Țuțea () [Corola-website/Science/297629_a_298958]
-
Gh. Bariț” din Cluj unde, în 1923, promovând ultimele două clase ale cursului superior (a VII-a și a VIII-a, pe atunci) într-un singur an, absolvă liceul, își susține examenul de bacalaureat, iar în toamna lui 1923 se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din Cluj, unde obține licența și doctoratul în drept cu calificativul Magna cum Laudae, cu o lucrare privind contenciosul administrativ. (1929). În 1933, Petre Țuțea a fost angajat prin concurs ca referent în Ministerul
Petre Țuțea () [Corola-website/Science/297629_a_298958]
-
trebuind să dicteze. În toamna lui 1991, Petre Tuțea a fost internat la spitalul Filantropia. Deși rezultatul analizelor a fost bun, a continuat să fie chinuit de cefalee și de groaza de singurătate. La insistențele lui Dan Amedeo Lăzărescu, se înscrie în PNL. Țuțea moare la 3 decembrie 1991, dimineața, lucid fiind, într-o rezervă a spitalului "Cristiana" din București pe când era intervievat de un grup de reporteri. Avea 89 de ani. Ultimele sale cuvinte au fost : "Doamne Iisuse Hristoase, ai
Petre Țuțea () [Corola-website/Science/297629_a_298958]
-
-se neiubit și fără rădăcini, de multe ori depresiv. Între (1832-1835) învață în Lyon, în garnizoana în care colonelul Aupick l-a trimis iar între (1836 - 1840) la Paris. După ce avea să susțină totuși ca extern 1839 „bac“-ul, se înscrie pentru a studia dreptul, care trebuia să servească drept pregătire la cariera diplomatică dorită de părinți. În acest timp Baudelaire a frecventat Cartierul latin, pe atunci sediul artiștilor din Paris, ducând mai mult o viață boemă în cercurile de literați
Charles Baudelaire () [Corola-website/Science/297643_a_298972]
-
d. 22 martie 1999, București) a fost un critic literar din România, dedicat deopotrivă literaturii autohtone și operei unor mari scriitori străini. A făcut școala primară la Galați, apoi la Cluj, unde absolvă "Liceul George Barițiu". La insistențele familiei, se înscrie la Facultatea de Mecanică (1954), abandonînd-o însă rapid, pentru a urma Filologia. Se transferă în 1956 la Universitatea București, dar în primăvara anului 1959, din cauza solidarizării cu un coleg exclus pe motive de dosar politic, este și el exmatriculat, într-
Valeriu Cristea () [Corola-website/Science/297638_a_298967]
-
(* 5 februarie 1913, Ploiești - † 20 ianuarie 1985, București), mezzo-soprană română, solistă a Operei Române din București. s-a născut la 5 februarie 1913 în Ploiești (jud. Prahova). După absolvirea liceului în București, se înscrie la Academia Comercială. Având o voce frumoasă, prietenii o conving să dea examen de admitere și la Conservatorul de Muzică. Performanța sa vocală este atât de impresionantă, încât membrii comisiei de examinare o conving să se dedice carierei artistice. La
Maria Moreanu () [Corola-website/Science/297648_a_298977]
-
sezonul 1937-1938 al Diviziei C la fotbal. Echipa figura sub numele de „Uzinele Astra Brașov”, iar locul în competiție îi fusese cedat de concitadina Brașovia Brașov. Deși clubul fusese înființat cu un an mai devreme, nu a reușit să se înscrie la timp în campionat, de aici și primul sezon fiind cu un an după înființare. Echipa reușește să se claseze pe locul patru, în "Liga de Centru", în primul ei sezon oficial, în ceea ce era cea de-a doua ediție
FC Brașov () [Corola-website/Science/297644_a_298973]
-
orașul Sân Francisco. Diviziunea administrativă Stanford este situată în apropierea orașului Palo Alto. Universitatea se află la aproximativ 60 de kilometri sud-est de San Francisco și 32 kilometri nord-vest de San Jose. Universitatea Stanford are aproximativ 6.700 de studenti înscriși la studii la nivel de licență și aproximativ 8.000 de studenți la studii de masterat și doctorat, respectiv aproximativ 1.700 de profesori, cercetători și lectori. Începând cu anul 1952, mai mult de 54 dintre angajații sau absolvenții universității
Universitatea Stanford () [Corola-website/Science/297655_a_298984]