20,391 matches
-
în anii care aveau să urmeze, a impus guverne marionetă comandate de la Moscova în din fosta sferă de influență a Germaniei Naziste: Polonia, România, Ungaria și Bulgaria. În occident însă, aceste mișcări au fost interpretate ca încercări de diseminare ale comunismului, punctul de vedere sovietic fiind văzăt cu deosebit scepticism. Neînțelegerile asupra planurilor postbelice s-au focalizat pentru început pe Europa Centrală și Răsăriteană. După ce a pierdut 20 de milioane de oameni în urma invaziei naziste, Uniunea Sovietică era hotărâtă să distrugă
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
lumii libere" împotriva "regimurilor totalitare". Această politică avea să fie exprimată oficial în discursul din martie 1947 - Doctrina Truman - în care președintele american declara în mod oficial că SUA va cheltui 400 de milioane de dolari în eforturile pentru "îngrădirea" comunismului. După ce a ajutat cu succes forțele anticomuniste din Grecia, Truman a stabilit o politică de sprijinire a tuturor regimurilor anticomuniste din întreaga lume, chiar dacă era vorba de cele cele extremiste și dictatoriale. Această politică se încadra în linia generală enunțată
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
succes a primei bombe nucleare sovietice în 1949, prin semnarea unei aliațe cu Republica Populară Chineză în februarie 1950 și prin punerea bazelor Pactului de la Varșovia, o contrapondere a NATO. Oficialitățile SUA au trecut rapid la escaladarea măsurilor pentru "îngrădirea" comunismului. Într-un document secret din 1950, NSC-68, ei au propus întărirea sistemului de alianțe, creșterea de patru ori a cheltuielilor pentru apărare și pentru începerea unui program de propagandă complicat pentru convingerea populației americane să participe la acest război rece
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
să facă față rezistenței populare conduse de comuniști. În același timp, SUA au încălcat înțelegerile cu privire la Germania postbelică prin permisiunea de formare a unei armate germane modern utilate. Perioada de după anul 1945 a coincis cu perioada de maximă popularitate a comunismului în Europa și nu numai. Partidele comuniste au câștigat numeroase voturi în alegerile libere din Belgia, Franța, Italia, Cehoslovacia și Finlanda, dar și în Asia (Vietnam, India și Japonia) și în toată America Latină. Mai mult, comuniștii au câștigat un sprijin
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
China, Grecia și Iran, unde nu s-au ținut alegeri libere, sau aceste alegeri au fost viciate, dar unde comuniștii au avut un cuvânt greu de spus. Americanii au răspuns printr-o ofensivă ideologică masivă. SUA a urmărit să "îngrădească" comunismul prin măsuri agresive diplomatice dar și militare. Privite în ansamblu, prin prisma rezultelor, aceste măsuri par să fi fost un succes. SUA și-a arogat rolul de conducător în lupta de apărare a "lumii libere", cel puțin cu un succes
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
Marxist Revoluționar Internațional din Londra, (condus de Partidul Laburist Independent Britanic) a organizat "Biroul Internațional pentru Unitate Revoluționară Socialistă". BIURS era o organizație eclectică de centru. "Centrismul" se referă la faptul că membrii blocului gravitau undeva între social democrație și comunismul revoluționar. Acestea erau problemele ideologice cu care se confruntau sprijinitorii lui Buharin, în condițiile în care spațiul lor de manevră politică era extrem de redus. Ideile lor difereau prea puțin de cele ale social-democrației și le ofera puține motive la o
Opoziția de dreapta () [Corola-website/Science/299514_a_300843]
-
social-democrației și le ofera puține motive la o existență politică independentă. În SUA, PC(O) al lui Lovestone și-a schimbat numele în "Liga Comunistă Idependentă a Muncii", iar mai apoi în "Liga Independentă a Muncii", marcând astfel ruptura de comunism. Această ligă s-a scindat de două ori. Prima scindare a vut loc în anii de început, datorită refuzului majorității membrilor de a critica politica internă stalinistă, ceea ce a dus la plecarea lui Ben Gitlow din 1933. Mai târziu, o
Opoziția de dreapta () [Corola-website/Science/299514_a_300843]
-
temple și un mausoleu. Susținea conceptul de egalitate, mecanizarea fabricilor moderne, legea atracției universale, iar dușmanii religiei să fie izolați și pedepsiți. Industria avea să fie viitoarea politică pozitivă bazată pe societatea mașinilor. "Catehismul industriașilor" sau "Noul Creștinism" preconizau un comunism utopic tehnocratic și industrial. În "Noul Creștinism", guvernat de știință, raționalismul și scientismul vor fi moștenite de pozitivism și marxism. A explicat lumea alternativ, destinul omului alternativ, codul etic. Auguste Comte (1798-1857), matematician, filosof, secretarul lui Sait-Simon, a scris lucrări
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
volumele II și III la Capitalul. A scris "Rolul Muncii în transformarea maimuței în om" și "Originea Familiei, a proprietății private și a statului", considerând comuna primitivă ca punctul de pornire al istoriei și că omenirea se va reîntoarce prin intermediul comunismului. Marxismul caută să guverneze mersul omenirii, fiind un curent anticapitalist. Această ideologie, îmbinată cu știința, punea accent pe elementul economic, marxismul fiind un determinism economic, care explica unitar istoria atotcuprinzătoare în mentalitatea secolului XIX, ca știința realității sociale. Marx a
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Europei luminilor", "Spania lui Carol Quintul", "Americile", "Istoria cantitativă", "Istoria Socială". Francois Furet, academician și istoric, a scris "Revoluția Franceză", "Atelierul Istoriei", "Dicționarul critic al Revoluției franceze", "Trecutul unei iluzii", "Eseu asupra ideii comuniste în secolul XX" și "Fascism și Comunism". În "Trecutul unei iluzii", descrie fascinația exercitată de ideea de comunism, semnificația capitală a revoluției bolșevice. Phillipe Aries s-a ocupat de istoria mentalităților și a publicat "Copilăria și viața familială sub vechiul regim", "Omul în fața morții", "Imaginea omului în fața
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Francois Furet, academician și istoric, a scris "Revoluția Franceză", "Atelierul Istoriei", "Dicționarul critic al Revoluției franceze", "Trecutul unei iluzii", "Eseu asupra ideii comuniste în secolul XX" și "Fascism și Comunism". În "Trecutul unei iluzii", descrie fascinația exercitată de ideea de comunism, semnificația capitală a revoluției bolșevice. Phillipe Aries s-a ocupat de istoria mentalităților și a publicat "Copilăria și viața familială sub vechiul regim", "Omul în fața morții", "Imaginea omului în fața morții" și "Istoria vieții private". Raoul Girardet a scris "Naționalismul francez
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
fostul președinte Ion Iliescu "Marele șoc din finalul unui secol scurt", Vladimir Tismăneanu justifica regimul Iliescu și subliniază faptul că Ion Iliescu are merite în consolidarea democrației post-decembriste. Totuși, Iliescu, menționat în raport printre cei care au susținut și promovat comunismul în România, a declarat că raportul este o „făcătură politică, unilaterală, partizană și primitivă”. Partidul Conservator a declarat că raportul este superficial și lipsit de profesionalism. Corneliu Vadim Tudor, președintele Partidului România Mare, de asemenea acuzat în raport, a declarat
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
calitățile științifice ale lui Vladimir Tismăneanu: “Gabriel Liiceanu, dând un exemplu de lucru pe care îl consideră strigător la cer, a afirmat că i se pare revoltător că un om că Vladimir Tismăneanu, care în anii 70 ridică în slavi comunismul și scria elogios despre Ceaușescu, să fie tocmai persoană care conduce astăzi comisia însărcinată cu investigarea crimelor comunismului.” Despre Tismăneanu, Tom Gallagher observa că: “Tismăneanu s-a întors din exil mult mai puțin marcat de valorile civice americane - aspect datorat
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
la cer, a afirmat că i se pare revoltător că un om că Vladimir Tismăneanu, care în anii 70 ridică în slavi comunismul și scria elogios despre Ceaușescu, să fie tocmai persoană care conduce astăzi comisia însărcinată cu investigarea crimelor comunismului.” Despre Tismăneanu, Tom Gallagher observa că: “Tismăneanu s-a întors din exil mult mai puțin marcat de valorile civice americane - aspect datorat, probabil, lumii academice din SUA, frecvent preocupată de feude ideologice sau atrasă de marxism, uitând de marile valori
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
puțin literatura și este extrem de vag și de imprecis"", iar abordarea problematicii revoluției în raport dovedește amatorism. Cu toate acestea, activitatea lui Vladimir Tismăneanu a fost apreciată și pozitiv atât în România cât și în mediul științific de cercetare a comunismului internațional. După finalizarea și asumarea "Raportului Final" de către Președintele Băsescu în fața Parlamentlui din data de 18 decembre 2006, Liiceanu și-a exprimat public sprijinul pentru activitatea Comisiei Prezidențiale. În noiembrie 2007 editură patronată de Liiceanu, Humanitas, a publicat "Raportul Final
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
cei care nu au crezut în oportunitatea unui Raport asupra dictaturii comuniste din România. Atunci când a fost lansată această idee, am apărut într-un jurnal de televiziune și am spus: oare oamenii din decembrie 1989 au cerut un raport asupra comunismului înainte să iasă în stradă? Cum se justifică nevoia unui raport pentru condamnarea comunismului? De ce e nevoie ca președintele țării să ceară așa ceva? Pe urmă, pe masura ce am văzut lucrurile evoluând, pe masura ce am început să cunosc muncă acestei Comisii și după ce
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
Atunci când a fost lansată această idee, am apărut într-un jurnal de televiziune și am spus: oare oamenii din decembrie 1989 au cerut un raport asupra comunismului înainte să iasă în stradă? Cum se justifică nevoia unui raport pentru condamnarea comunismului? De ce e nevoie ca președintele țării să ceară așa ceva? Pe urmă, pe masura ce am văzut lucrurile evoluând, pe masura ce am început să cunosc muncă acestei Comisii și după ce am văzut ceea ce s-a petrecut în jurul lansării Raportului ca atare am fost convins
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
au manifestat toate forțele Râului în Parlamentul României. Atunci am avut revelația cât de adânc aveam picioarele înfipte în acest trecut blestemat. Vladimir Tismăneanu era persoană ideală care să coordoneze Comisia, pentru că oamenii care au vorbit cel mai bine împotriva comunismului au făcut-o dinăuntru. Vladimir Tismăneanu, pe lângă faptul că a cunoscut din interiorul unei țări comuniste ce înseamna comunismul în diferite feluri, de la diferite paliere, a avut apoi experiență ideală pe care a luat-o în mediul academic american pentru
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
acest trecut blestemat. Vladimir Tismăneanu era persoană ideală care să coordoneze Comisia, pentru că oamenii care au vorbit cel mai bine împotriva comunismului au făcut-o dinăuntru. Vladimir Tismăneanu, pe lângă faptul că a cunoscut din interiorul unei țări comuniste ce înseamna comunismul în diferite feluri, de la diferite paliere, a avut apoi experiență ideală pe care a luat-o în mediul academic american pentru a putea privi acest fenomen, simultan, cu familiaritate și distanța. Este, pesemne, cel mai calificat intelectual din lume în
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
avut apoi experiență ideală pe care a luat-o în mediul academic american pentru a putea privi acest fenomen, simultan, cu familiaritate și distanța. Este, pesemne, cel mai calificat intelectual din lume în clipa de față pentru a vorbi despre comunismul românesc. Volumul lui "Stalinism pentru eternitate" este cartea clasică a domeniului.” Unii comentatori consideră că între Tismăneanu și Gallagher ar fi intervenit totuși o împăcare datorată faptului că ambii sunt susținători ai președintelui Băsescu. Tom Gallagher a declarat într-un
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
domeniu din România și internaționale, dar și pe experiența comparativa a celorlalte țări din Europa de Est. Această muncă a fost realizată de unii dintre cei mai talentați, onești și neinhibați cercetători și gânditori din România. Documentul acoperă aproape fiecare aspect al comunismului că sistem de viață, analizând momentul instaurării acestui regim, dimensiunea și structura instituțiilor și instrumentelor represiunii, colectivizarea, situația bisericilor, economia, minoritățile naționale, educația ș.a.m.d. [...] Principalele sarcini ale Comisiei Prezidențiale s-au concentrat asupra moralității și puterii, si anume
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
Vosganian. O dată cu venirea anului 1997 se angajează ca redactor la Academia Cațavencu la propunerea lui Ioan T. Morar. La Academia Cațavencu a publicat, de-a lungul celor două decenii petrecute în componența redacției, printre altele, un serial despre viața în comunism, unul despre prietenul său apropiat Nichita Stănescu și alte articole de sine stătătoare. După publicarea în 2008 a masivului volum "Istoria critică a literaturii române" al criticului Nicolae Manolescu, a semnalat în mai multe articole greșeli și inacurateți ale cărții
Ștefan Agopian () [Corola-website/Science/298953_a_300282]
-
reușit să strângă banii în timpul prevăzut de lege), întreaga echipă editorială și-a dat demisia și a fondat o nouă revistă, numită Cațavencii. Astfel Ștefan Agopian este în prezent redactor la revista Cațavencii, unde publică un serial numit "Scriitor în comunism", recenzii și alte articole ocazionale. A fost de asemenea colaborator la 24-FUN. Din mai 2002 a fost redactor șef la suplimentul „Ziua literară” a ziarului „Ziua”. Proza lui Ștefan Agopian a fost comparată cu realismul magic al lui Gabriel Garcia
Ștefan Agopian () [Corola-website/Science/298953_a_300282]
-
Război Mondial în Ziua mîniei. Un prieten bun al meu, regretatul Mircea Nedelciu, îmi zicea: „dacă trăiești destul de mult, vei ajunge în preistorie“. Eu am mers tot timpul înapoi. Era o forma reflexă de apărare vizavi de cenzură și de comunism. N-am făcut-o dintr-un calcul precis, ci mai mult din instinct. Cenzura era foarte atentă la literatura care se ocupa de prezent, la Buzura, de exemplu.” Erotismul joacă un rol central în opera sa, sexualitatea fiind înfățișată franc
Ștefan Agopian () [Corola-website/Science/298953_a_300282]
-
Flaubert, Joyce, Faulkner. Tot în această perioadă devine un mare amator de muzica clasică: Nocturnele lui Chopin sunt o revelație care nu îl va părăsi. Reușește la concursul de admitere la Facultatea de Medicină, pentru că ideea unei cariere literare sub comunism i se pare o aberație. Deși nu seamănă cu nimeni și este profund original, a fost fascinat de Louis Ferdinand Céline, pe care l-a descoperit în anii liceului. Ca și la Céline, disperarea este machiată cu un umor cinic
Răzvan Petrescu () [Corola-website/Science/298964_a_300293]