21,807 matches
-
de vespe, curmată la mijloc parcă anume pentru îmbrățoșare, cu un surâs melancolic pe buze care-i dădea un aer de vecinică aspirațiune spre seninul cerului. Era, ca să zic așa, o a doua Margaretă din Faust, încunjurată de aceeași lumină poetică, și iluziunea mea era cu atât mai complectă, cu cât cânta foarte frumos din gură tocmai cântecul Gretchen am Spinnard de Schubert, de răsunau geamurile ferestrelor, de răsunau corzile inimei mele. Într-un cuvânt, era perfectă, mai perfectă decât tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
căruia se vedeau jucându-se păstrăvii, cânta doina din fluier, o doină așa de tristă, de parcă suspinau codrii. Nu știu prin ce joc al închipuirei, prin ce asociațiune de idei, întâlnirea acestei copile singuratice, văzută într-un cadru așa de poetic mi-a redeșteptat în minte imaginea Mariei care dormita de ani de zile în fundul amintirei mele, și atunci parcă chipul tinerei păstorițe se topi ca o picătură de rouă la atingerea soarelui și în locu-i apăru în tot farmecul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se topi ca o picătură de rouă la atingerea soarelui și în locu-i apăru în tot farmecul ei cealaltă copilă, Maria cu părul ei de aur, cu ochii ei revărsători de lumină, de astă dată mai frumoasă, mai diafană, mai poetică, așa că parcă ea însuflețea întreaga fire încunjurotoare. Iar notele fluierului îmi răsunau în urechi dulci, melancolice, întocmai cum îmi răsunase odinioară aria plângătoare a Margaretei, arie neuitată ce de atâtea ori mi-a dezmierdat auzul prin voacea iubită a Mariei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în lume cu propriul comportament incoerent. Simți că lumea se autodistruge, așa că, pentru a fi acceptat, trebuie să demolezi și tu absolut orice îți iese în cale. Să fii dur, distrugător. Altfel cum? Asta e singura formă posibilă de „comportament poetic“. „M-am făcut muci! Am făcut scandal! Am regulat de-am rupt!“. Și uite, dacă romanticul se opunea lumii, se izola, iar beatnik-ul se revolta, acest nou comportament poetic pe care-l văd în jurul meu este extrem de conformist și previzibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dur, distrugător. Altfel cum? Asta e singura formă posibilă de „comportament poetic“. „M-am făcut muci! Am făcut scandal! Am regulat de-am rupt!“. Și uite, dacă romanticul se opunea lumii, se izola, iar beatnik-ul se revolta, acest nou comportament poetic pe care-l văd în jurul meu este extrem de conformist și previzibil. Pe linie. Nu deranjează pe nimeni. Nu e subversiv. Nu se poate transforma într-o revoltă, să zicem. O revoltă coerentă. Ceva de genul ăsta. Rămâne în spațiul domestic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
filolog și arheolog. În Noua Revistă Română din 4 mai 1914 a apărut reprodu cerea capacului de pe cutia cu Crema Simbolică Minulescu, marca Trei Corăbii, depozit general Terasa; cremă capabilă, spune notița redacțională, „să lustruiască ghetele intelec tua lității noastre poetice“, cu observația că „literatura simbolistă a dat naștere unei adevărate creme, spre deosebire de cea naționa listă poporanistă, care ar fi dat naștere cel mult brutalului vax“. Veți zice, și pe bună dreptate, citind despre toate aceste glume sau farse literare: iată
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Din aceeași vrăjmășie cu natura lui cea tare, care avea să biruie, strivindu-l, Într-o luptă inegală, Emanoil Bucuța și-a selecționat - după o lege a lui, represivă pentru funcțiile sale firești, printre care, cea mai de seamă, invenția poetică, brusc curmată la el - toate femeile lui: pe Eufimia, prima soție, luată după ce fusese mai Întâi Îndrăgostit de sora acesteia, Cristina, dar răzgândindu-se și luând-o pe Eufimia când află că aceasta este ofticoasă; apoi pasiunea lui, nu se
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
atâta vreme rea se poate zice că nici n-ați văzut Clujul și ne temem că de grija igrasiei ați petrecut mai mult În pat. Colaboratori: Emanoil Bucuța Ramiro Ortiz ștefan Nenițescu [...] Activitatea de scriitor a lui Emanoil Bucuța, cea poetică mai ales, nu-l Îndemna la nici o afectare sau demon stra ție de nici un fel. Era sfios ca un june debutant când Îmi punea pe masă, cu privirea Într-altă parte, versurile lui spre publicare În Ideea Europeană. Eu Însumi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o cartă rară: File de acatist de Valeriu Anania (Editura Institutului Biblic, București, 1981, 72 pagini), citită În dimineața de 14 mai, Înainte de a pleca spre Cipru, dar, În absența jurnalului, neconsemnată. Cele două cicluri sunt, de fapt, două acatiste poetice, consacrate lui Ioan Valahul, martirizat la Constantinopol, la 12 mai 1662 (Iluminatul) și Avvei Calinic de la Cernica, trecut la Domnul la 11 aprilie 1868 (Luminătorul). Icosul și Condacul sunt Înlocuite cu Starea și Treapta, armonizate Într-un flux care te
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
mă desprind total de cele lumești. Nu mai departe de această după-amiază, În loc să reflectez la cele citite sau să-mi continui lectura, am parcurs, cu mănușile În mână, ultimele 50 de pagini ale primei monografii consacrate autorului Stanțelor burgheze: Existența poetică a lui Bacovia de Svetlana Paleologu Matta (Editura Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2012, traducere de Lucia Olaru Nenati, 182 pagini). Am luat-o cu mine nu atât de gura traducătoarei, care m-a somat să scriu ceva despre ea, ci mai
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
asta din textele altor autori decât dintr-ale mele. Iar când zahărul se transformă pentru mine pe jumătate în nisip, nu-mi vine într-ajutor nici o frază de-a mea - cel mult aceea a lui Alexandru Vona cu șocul ei poetic rostit într-o doară: „Mă gândii la misterul acestor retrăiri accelerate, atât de cuprinzătoare (nici un amănunt nu e scăpat din vedere) care nu necesită decât un timp măsurat în secunde chiar dacă reprezintă durata unei zile întregi“1. De fapt, întrebarea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cu propozițiile lor și mă năucesc într-atât încât mă obligă iarăși să mă am în coastă pe mine însămi, trudind cu propozițiile la propria-mi viață. Despre o propoziție reușită în proză se spune deseori, lăudând-o, că e poetică. Poate pentru că este bună chiar și luată în sine. Dar nu face decât să semene cu o bună propoziție (și nu cu una anostă) dintr-o poezie. Căci pe alocuri se întâmplă ca două propoziții reușite să se mai și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
e mai bine să procedăm, cum să tăgăduim propriile spuse fără a-l învinui pe celălalt. Ce mă deranja era că traducerea proastă nu făcuse poveștile noastre mai inofensive politic, ci doar le mutilase din punct de vedere literar. Partea poetică dispăruse cu desăvârșire. În cursul interogatoriului, rumegarea acelorași lucruri ore în șir te făcea treptat să-ți reamintești tot ce spuseseși și până la urmă ți se stârnea cheful să corectezi deficitul de poezie. Dar trebuia să-ți reprimi instinctiva rectificare
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
desăvârșire. În cursul interogatoriului, rumegarea acelorași lucruri ore în șir te făcea treptat să-ți reamintești tot ce spuseseși și până la urmă ți se stârnea cheful să corectezi deficitul de poezie. Dar trebuia să-ți reprimi instinctiva rectificare a carențelor poetice, pentru că ar fi echivalat cu o autoacuzație. La fiecare interogatoriu când, după părerea lui, mă făcuse șah mat anchetatorul îmi spunea triumfător: „Vezi, iată că lucrurile se leagă“. Avea dreptate fără să știe, căci, în fapt, habar n-avea cât
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
invenție, iar din invenție sclipește realul tocmai pentru că nu a fost formulat. Jumătate din ceea ce o propoziție stârnește în tine la citire nici nu a fost formulat. și tocmai jumătatea neformulată îți înlesnește goana buimacă din cap, iscând un șoc poetic ce trebuie socotit ca o gândire fără cuvinte. Sau poate că se cheamă „simțire“? În cazul multor obiecte, n-am priceput niciodată prea bine ce-i cu ele, fiindcă mereu se transformă în funcție de întrebuințarea ce-o primesc la un moment
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
i-am îndemnat să privească zăpada ce cădea din cer peste oraș. Fețișoarele lor mă priveau ursuze. În mod intenționat fuseseră ținuți departe de sentimentul de uimire ocrotitor chiar și atunci când te înfricoșează, de privirea și-auzul adunate în imagini poetice, oferindu-ți reazem chiar când te fac să devii sentimental. Frumusețea ninsorii - pe care de când lumea o poți contempla de unul singur - nu era câtuși de puțin un subiect. și în acest domeniu țara părăsise orbita unei istorii a sentimentelor
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-nchide: când e ceva în aer, e vorba de-o primejdie care de la oameni se trage. Pentru mine a existat și continuă să existe o diferență dacă vorbim despre cer și dacă, folosind pluralul cerului, ne și găsim în sfera poeticului, spunând „ceruri“ - ori dacă vorbim despre frica pe care o vâră în noi alți oameni. Ar trebui să folosim și frica la plural, vorbind despre frici. Căci frica de represiunea zilnică exercitată pefață ori într-ascuns, prin metode urzite tot
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ci cel pe care frica îl are. Faptul că la folosirea pluralului frici limba nu începe să freamăte e pentru mine dovada că limba nu îngăduie să faci orice din ea. Căci, spre deosebire de „ceruri“, „fricile“ tocmai că nu-s defel poetice. Sunt, dimpotrivă, surde, înfundate, nu se deschid spre nimic, obturează vederea, lucrurile din exterior se răcesc până la încremenire, lăuntrul însă viermuiește, se istovește și se mănâncă pe sine înnebunit, se încinge până la incandescență. Fricile le cunosc de la mine însămi și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să releve un adevăr, să surprindă cu exactitate "o fărâmă de viață", după cum se exprima Liviu Rebreanu. Oricare ar fi finalitatea demersului, cuvântul este de fiecare dată instrument (dar din mai multe truse): tehnic sau științific, dacă e cazul, sculptural, poetic sau pictural (în tușă fermă, deloc sofisticată), filosofic și adesea teologal, în fine "chirurgical" și poate acesta este termenul cel mai potrivit pentru un scriitor care nu epatează (căci nu-și propune asta), ci "operează". Dacă putem afirma că experiența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Ralian a devenit pentru cititori un reper neîndoielnic atât pentru valoarea în sine a respectivei opere literare, cât și pentru calitatea transpunerii acesteia în limba română.“ DANA PÂRVAN-JENARU, Observator cultural, septembrie 2009 „Tălmăcirea, urmărind până la cele mai mici detalii gândirea poetică și filozofică a scriitorului, găsind întotdeauna termenul potrivit și făcându-l să răsune și să vibreze în limba română - semnată de Antoaneta Ralian - îi va facilita cititorului român acest prim contact cu proza lui John Cowper Powys. SORIN TITEL, România
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
astea de hidrogen se vor ciocni de Calea Lactee pentru că însăși calea aceea le atrage, le aspiră spre ea, cu o forță drăcească. Asta - foarte abstract vorbind - mi se pare suspect. Știam că această cale e la locul ei, pașnică, simpatică, poetică - ce mare pericol pot reprezenta acolo, departe, câteva picături din sânul Iunonei ajunse în cer pe când îl alăpta pe Hercule? Dormeam liniștit. Atunci de unde naiba i s-a năzărit să atragă nori de hidrogen și să aspire la catastrofe? Nu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
promulgă o constituție care-i dă dreptul să dețină arme de foc. În primul incident, un tribunal britanic își mărturisește incompetența. 25: Milioane de omizi japoneze ocupă calea ferată de la Kumi, întrerupând circulația o zi. Explicația nu poate fi decât poetică, metaforică - dar nu mă interesează. Eu vreau explicații științifice într-un secol științific, care a dezlegat până și enigma care-l obseda pe Cervantes: de ce castorii își mănâncă testiculele în clipa când simt că au fost prinși de vânătorii? Ce
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
n-o să ne pară rău, nu pierdem nimic și tot acolo ajungem. 22: S-a născut la 2 decembrie, a murit la 22 decembrie. Ultima oară l-am văzut acolo, la urgență, îmbrăcat în ghips. Surâdea: - Cosule, în republica noastră poetică, vei lucra cu mine la departamentul ideologic. Mandric va lua finanțele... Mai avea câteva clipe până la „Pasărea cu clonț de rubin”. Alb, mai avea puterea să surâdă. Era primul dintre noi care murea. Nu-mi aduc însă deloc aminte cu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
culturii române. 3. Anonimii și veleitarii. Erau oameni provenind din diverse sectoare de activitate care vedeau în cultul lui Ceaușescu o ocazie de afirmare în spațiul literaturii. Ei au avantajul de a apărea lângă nume reprezentative tocmai din cauza uniformizării limbajului poetic, utilizării șabloanelor obligatorii, ceea ce, din păcate, îi fac egalii unor scriitori autentici în această degradantă tentativă de afirmare cu orice preț. 4. Românii din exilul colaboraționist. În numerele din revista pariziană Ethos, „Antologia rușinii“, reluată după o întrerupere de 10
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
susținătoare a păcii.“ (Gazeta literară, 19 februarie 1959) „Nu interesează dacă un poet își scrie versurile ziua sau noaptea, ci numai dacă mișcă și sună, ca o trompetă la armată, deșteptarea, stingerea sau alarma. [Ă] Pentru a realiza această creație poetică sau de orice fel, se cere în primul rând luciditate din partea celui ce creează pentru ai săi și care la modul major nu poate fi decât poporul său, parte a umanității. Iată de ce, ultimele documente ale PCR proiectează o lumină
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]