19,865 matches
-
se identifică și se consideră un martir. Politicianul se transformă în salvatorul umanității. Copii care cresc într-un context de război ajung să creadă că actele de violență fac parte din normă. Toate aceste atitudini îi conferă individului un anumit simț al priorității și superiorității. Șovinismul, patriotismul, naționalismul sunt factori ce susțin și proclamă războiul. Unii mai cred că războiul le oferă șansa de a-și confirma virilitatea. Factorii socioculturali susțin de asemenea războiul. Nici creștinii și nici fundamentaliștii musulmani nu
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
mai larg ce se referă la evoluția individului în sensul rolului său de actor moral. Catharsisul poate reduce tensiunea și în ce scop? Ideea conform căreia agresivitatea descrește ca urmare a manifestării unor acte agresive ține de o explicație a simțului comun. Dacă un individ este furios, ar fi de preferat, de exemplu, ca el să agreseze pentru a se împiedica astfel acumularea de energie negativă ce ar putea exploda într-un final din lipsă de control. Această credință se bazează
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
care indivizii nu se agresează frecvent este teama de pedeapsă. Este motivul pentru care copiii nu-și mai agresează frații sau surorile, pentru că atunci când o fac, un matur intervine și-i împiedică să continue, amenințându-i cu pedeapsa. Înțelepciunea populară, simțul comun, codul penal, sistemul judiciar sunt instanțele care afirmă că agresorul trebuie pedepsit pentru a reduce probabilitatea agresivității. Aforisme precum "Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte!" sau "Cine seamănă vânt adună furtună!" constituie bazele acestei mentalități sociale. Urmărind aceeași logică
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
sunt pedepsiți dacă comit o greșeală, delicvenții sunt condamnați de la vârste din ce în ce mai fragede la pedepse din ce în ce mai grave. Executarea criminalilor minori nu mai scandalizează pe nimeni. Dar care sunt consecințele ? Agresivitatea sau violența scad în aceste condiții? În realitatea cotidiană, proverbele, simțul comun, regulile își pierd semnificația în funcție de contextul aplicării lor. Prin definiție, pedeapsa este o tehnică folosită pentru a modifica un comportament. Pedepsirea unui copil vizează inhibarea comportamentului pentru care este pedepsit. Pedeapsa este un eveniment foarte complex, mai ales dacă
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
greșeală cu copilul meu”. De fapt, fiecare părinte se confruntă cu partea din el în care a rămas copil. Dacă am avut o copilărie nefericită, ne vom strădui ca ei să nu trăiască aceeași experiență. Dacă am moștenit de la părinți simț critic exagerat, vom avea înclinația să cerem întotdeauna prea mult de la copii. Un asemenea spirit critic înnăscut este preponderent moralizaor, exigent. E de dorit, în acest caz, să învățăm , ca părinți, să fim mai înțelegători, mai toleranți. Nu folosește să
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mirela-Anca Bălănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93071]
-
într-o nerațiune de tip clasic ori de câte ori ne situăm percepția într-un soi negativizant de a spune despre X, Y, Z subiect, de a instrumentaliza politic o evidență dată! Acest soi negativizant de a spune, fără nicio analiză de bun simț, consumă atât pe cel care-l spune cât și pe cel asupra căruia se face referire. Avem astfel o presiune socială și psihică asupra unui anume ceva și un mod insignifiant, de masă discursivă de a spune despre un anume
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
descalificate social și dezautorizate epistemologic dincolo de "puterea" lor slabă de simboluri media. Băieții din sistem lucrează pe la spate, atacă subversiv, inoculează minciuni, pun presiune asupra incomozilor gândirii lor autosuficiente. Acești inteligenți și rafinați sunt fără limite (legale și de bun simț) atunci când își urmăresc scopul declarat de "apărători ai sistemului". Cazul lui Julian Assange este unul elocvent despre cum poate cunoașterea scurtcircuita capilare ale sistemului modern de putere. Totodată puterea acestui sistem-cameleonic, ce-și schimbă formele de manifestare, sistem-caracatiță, care își
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
profit. Dacă în Evul Mediu acei cavaleri și regi făceau politică prin acțiunile lor, prin fapte, prin războaie, prin dueluri etc., politicienii moderni "fac politică" prin utilizarea cuvântului împotriva adversarilor lor, dincolo de concret și dincolo de real, dincolo de argumente de bun simț. Acest mod postbelic de a face politică (soap box) e o formă dublă de dezumanizare pe relația emițător-receptor. Această dezumanizare politică este mult mai complicată decât aș putea să o pun pe hârtie. O simplă figurare prin cuvântul scris nu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Numai printr-o muncă de reprezentări lingvistice și plastice a fost posibilă întemeierea hermeneuticii. Ideologia se susține pe această hermeneutică modernă, iar orice gând spus, orice idee emisă pot fi interpretate în fel și chip, dincolo de cel mai elementar bun simț față de o evidență a realului, față de o evidență istorică. Mai sunt și "istorici" care pun "evidențele" lor hidoase peste cele ireversibile ale istoriei. Prin hermeneutică, avem și o proliferare a unei cunoașteri istorice, ideologizată și științificizată de către gândirea modernă. De
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
despre un subiect. Deși termenul de "figurare" este unul abstract, el este legat de unul concret (text, idee scrisă etc.). Aceste relații multiple sunt departe de adevăr dacă nu urmează două condiții epistemologice necesare: 1) evidența non-instrumentalizabilă; 2) logica bunului simț, dezvoltată de Chronos. Evident că istoricii nu au cum să cunoască toate dedesubturile unor activități social-politice, ci doar ceea ce într-un mod intenționat și controlat politic se spune, se dă publicității. Documentele de arhivă modernă sunt veritabile instrumente politice. Ele
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
istoric. Încă un considerent pentru combaterea dogmei istoria e știință. Cunoașterea istorică nu este doar legată "de analitică", de folosirea hermeneutică a limbajelor și de raționalizarea fondurilor arhivistice. Ea are o profundă componentă intuitivă, fiind legată în egală măsura de simț (empiric-senzorial) și de rațiune (logică, retorică). Ceea ce se întâmplă în zilele noastre nu este decât o derogare de la intuiție, de la exersarea acestei practical philosophy of mind, în favoarea unor recitări de pattern-uri logice, retorice și hermeneutice, având un efect de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
un mod eristic de a fi. Schopenhauer este cel care a făcut apologia eristicii, înțeleasă ca "arta vorbirii în contradictoriu"216 sau dispută verbală sofisticată. Eristica este bună, chiar foarte bună, pentru o lume minimală, lipsită de obiectivitate și de simț al realității. Eristica se pliază foarte bine cu spiritul amar al intelectualilor dezamăgiți de lume, de societate, de existențele cotidiene. Eristica este un fel de bâlci mizerabil al cuvintelor, unde te uiți uimit, șocat, revoltat, amuzat etc. la "ceea ce se
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
furam trupurile și le îngropam (ethapsa). Senaherib le căuta, dar nu le găsea” (1,18). Cel mort menționat în 2,3 pe care Tobit l-a îngropat, a fost executat, „sugrumat” (textul NRSV), „expus”, în sensul de spânzurat în public. Simțul obligației evreului de a îngropa pe conaționalii osândiți de autoritățile păgâne, chiar cu riscul vieții, este foarte important în cadrul acestui studiu. Perspectiva lui Josephus concordă cu cea exprimată de Tobit. Explicând obligațiile etice ale evreilor, Josephus afirmă: „Noi trebuie să
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
merită o interpretare justă. Dacă însemnările lor sunt coerente și dacă ele concordă cu dovezile literare și arheologice, atunci ar trebui să acceptăm că prezintă adevăruri. După părerea mea, mult din scepticismul manifestat față de povestirile evanghelice nu dovedește prea mult simț critic și deseori reflectă lipsa de cunoaștere a tradițiilor de înmormântare iudaice, pe care ne-am dat silința să le prezentăm în acest capitol. Evangheliile ne spun că „Pilat [...] i-a dăruit trupul lui Iosif [...] și l-a pus într-
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în greutăți ce par de neînvins. [...] A stărui în ideologii și în metode perimate ar fi, nu să împiedicăm evoluția inevitabilă a societății, ci s-o expunem exagerărilor și rătăcirilor extremiste. Spiritul politic nu este decât o formă a bunului simț, iar bunul simț ce altceva este decât percepțiunea exactă a realităților zilnice? Această percepțiune ne obligă să ieșim din tradițiuni, oricât de venerabile ar fi și să îndrăznim a fi oamenii timpului nostru. Nouă, celor în vârstă ne revine datoria
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
par de neînvins. [...] A stărui în ideologii și în metode perimate ar fi, nu să împiedicăm evoluția inevitabilă a societății, ci s-o expunem exagerărilor și rătăcirilor extremiste. Spiritul politic nu este decât o formă a bunului simț, iar bunul simț ce altceva este decât percepțiunea exactă a realităților zilnice? Această percepțiune ne obligă să ieșim din tradițiuni, oricât de venerabile ar fi și să îndrăznim a fi oamenii timpului nostru. Nouă, celor în vârstă ne revine datoria de a vă
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
nu are sens, căci e o naivitate să "moralizezi" un rege prin discursuri și declarații publice. [...] Iunian e atât de potrivnic unui guvern național-țărănesc, mai ales prezidat de Mihalache, încât ar socoti un astfel de guvern ca o sfidare a simțului etic, care mai dăinuiește în țară. [...] Mi-a părut foarte rău să constat că în cazul unui guvern Mihalache, Iunian ar fi în stare să treacă de partea blocului constituțional, pe care îl combate astăzi. [...] Astfel, Brătianu, în afară de întrevedrile cu
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
politică, București, 1972, 13-42; Balotă, Umanități, 401-405; Călinescu, Fragmentarium, 78-84; Raicu, Structuri, 162-168; Constantin, A doua carte, 75-99; Miron Radu Paraschivescu, MS, 1974, 3 (semnează Geo Bogza, George Macovescu, Dorina Rădulescu, Ștefan Roll și Ștefan Voicu); Felea, Secțiuni, 393-397; Paleologu, Simțul practic, 44-45; Petroveanu, Traiectorii, 78-88; Crohmălniceanu, Literatura, II, 539-546; Ungheanu, Arhipelag, 68-71; Piru, Poezia, I, 244-257; Aurel Rău, Întâlniri cu scriitori, București, 1976, 121-131; Caraion, Pălărierul, 204-209; Raicu, Critica, 35-48; Pop, Transcrieri, 189-194; Martin, Identificări, 197-200; Stănescu, Jurnal, I, 167-171
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
din tragedia shakespeariană. Dintr-un mesaj găsit în ciudatul cufăr, perplecșii martori ai întâmplării află că un alchimist din Evul Mediu a izbutit să conserve trupurile îndrăgostiților din Verona. Interpreții rolurilor principale se burzuluiesc, în virtutea rutinei lor, care sfidează bunul simț și, în fond, potrivirea cu natura. Ei nu pot concepe ca rolul lui Romeo să fie jucat de un băiețandru de nici optsprezece ani, iar cel al Julietei de o fetișcană de nici paisprezece. Din pricina unei gafe a Regizorului asistent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
Cazaban, Proiectele lui Ion Sava, SCIA, teatru-muzică-cinematografie, 1970, 1; Brădățeanu, Comedia, 309-312; Leon, Umbre, I, 83-89; Ana Maria Popescu, Dramaturgia lui Ion Sava, SCIA, teatru-muzică-cinematografie, 1972, 2; Al. Mirodan, „Măști”, VR, 1974, 4; Ion Biberi, Ion Sava, București, 1974; Paleologu, Simțul practic, 135-137; Dumitru Solomon, Teatrul ca metaforă, București, 1976, 135-137; Mîndra, Jocul, 150-153; Mancaș, Teatrul, 83-84, 238-239, 248; Valentin Silvestru, „Teatralitatea teatrului”, RL, 1982, 15; Brădățeanu, Istoria, III, 86-91; Vartic, Modelul, 308-309; Ceuca, Teatrologia, 24-27, 59-61, passim; Mircea Morariu, Teatralitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
luptând pe viață și pe moarte din pricina unei femei. Singura diferență: părul frumoasei Otero lucea ca pana corbului, pe când părul iubitei râvnite lucea ca grâul copt în lumina asfințitului. Bandiții din Belleville o numeau Casca de Aur. În momentul acela, simțul nostru critic se răzvrătea. Eram gata să credem în existența mâncătorilor de broaște, dar era prea de tot să ne imaginăm niște gangsteri care se ucid pentru ochii frumoși ai unei femei! Evident, asta nu avea nimic surprinzător pentru Atlantida
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
toamnă răcoroasă și limpede, aleea cu pământul acoperit cu frunze moarte, unde se opriseră o clipă, stând nemișcate în fața obiectivului. Fixând clipa aceea... Da, exista în viața lor o dimineață luminoasă...” Cuvântul acesta a făcut minuni. Căci, deodată, cu toate simțurile mele, am fost transpus în clipa suspendată de zâmbetul celor trei cochete. M-am pomenit în atmosfera aceea cu miresme de toamnă, nările mi-au fremătat, atât de pătrunzătoare era aroma amăruie a frunzelor. Am clipit din ochi în soarele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fel de experimentare a unei ciudate nebunii, frumoase și înspăimântătoare totodată. Era imposibil să le neg, căci tot trupul meu le păstra ecoul luminos. Le trăisem aievea! Dar, dintr-un spirit viclean de contradicție, amestec de teamă și de bun simț revoltat, trebuia să mă dezic de revelația mea, să distrug universul din care întrevăzusem câteva crâmpeie. Speram de la Charlotte o liniștitoare poveste despre Franța din anii tinereții sale. O amintire familiară și netedă ca un clișeu fotografic și care să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în noaptea aceea neobișnuită. Înainte de a adormi, m-am gândit la bărbatul care, în țara bunicii mele, cu un secol și jumătate în urmă, avusese curajul să-și povestească „nebunia” - clipa aceea visată, mai adevărată decât orice realitate de bun simț. A doua zi dimineața, m-am trezit târziu. În camera alăturată, revenise deja ordinea... Vântul își schimbase direcția și aducea adierea caldă a Mării Caspice. Ziua rece de ieri părea foarte îndepărtată. Spre amiază, fără nici un plan, am ieșit în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de sunatul neașteptat la ușă, în serile de sărbătoare. Amândoi morți. Inconștient, îi purtam pică Charlottei pentru că le supraviețuise părinților mei. Îi purtam pică pentru calmul ei din timpul înmormântării mamei. Și pentru viața, atât de europeană prin bunul ei simț și prin curățenia ei, pe care o ducea la Saranza. Găseam în ea Occidentul personificat, Occidentul acela rațional și rece, căruia rușii îi păstrează o ranchiună nevindecabilă. Europa care, din fortăreața civilizației sale, privește cu condescendență mizeriile noastre de barbari
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]