3,598 matches
-
listul Julius Klaproth a descris următorul ritual al oseților : ei se adună într-o peșteră, în jurul focului, unde jertfesc capre și le mănâncă, apoi aruncă în jar componente ale unui arbust, un soi local de smirdar, Rhododendron caucasicum. Oseții se îmbată cu fumul narcotic care se degajă și apoi se cufundă într-un somn profund : „visele pe care le au în această stare sunt considerate a fi preziceri” (69, p. 170). De data aceasta, contextul ritual este evident (izolare în peșteră
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Hebrus] despre care am vorbit, crește o plantă asemănătoare cu origanul, al cărei vârf îl taie tracii și - după ce s-au săturat cu alimente făcute din cereale - îl pun în foc și, aspirând de multe ori fumul astfel produs, se îmbată și [apoi] cad într-un somn profund (De fluviorum et montium nominibus, III, 3). Se regăsesc în acest pasaj principalele elemente din textele lui Pomponius Mela și Solinus : în cadrul unui ospăț, tracii inha- lează fumul produs de o plantă psihotropă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de Diavol într-o groapă acoperită apoi cu pământ. În alte legende etiologice, vinul este o coproducție divino-demonică. Fiind făcut de Dumnezeu, vinul era bun, dulce și nealcoolic (mustul), dar și-a băgat Dracul coada „și de atunci oamenii se îmbată” (94). Este o tipică rezolvare dualistă (bogomilică) a situației. Sunt deci de căutat originile maniheiste ale acestei legende din folclorul religios al românilor. „Vinul era, potrivit maniheenilor, veninul Prințului Tenebrelor”, își nota Emil Cioran în jurnal (95). în literatura ebraică
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
historia, XXIII, 157) (38, p. 167). De asemenea, la gnosticii din Egipt, în timpul incubației se producea „arderea unor aromate”, cum ne asigură Iamblichos (De mysteriis Aegyptiorum..., 29). În fine, așa cum am amintit deja, preoții traci ai zeului Bacchus (= Liber) se îmbătau cu vin în templu pentru a prezice tainele viitorului (Macrobius, Saturnalia, I, 18, 1). „Incubația într-un loc sfânt (peșteră, fântână etc.) - comentează Ioan Petru Culianu - este de regulă precedată de alte tehnici ce favorizează extazul.” Dintre aceste tehnici, Culianu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
220, p. 194). În nordul Moldovei, gospodinele făceau în ajun de Crăciun turte cu miere și semințe de mac sau de cânepă și le dădeau de pomană (54, p. 51). Sufletul mortului este și el narcotizat sau pur și simplu îmbătat pentru a uita „lumea albă” pe care o părăsește, pentru a nu tânji după ea și pentru a nu reveni ca strigoi : „Cu vin îl uda,/ Lumea alb’ uita” (146) ; sau : „Doi îngeri scoboară scara și mortul e suit la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
duh, Și pe loc m-apucă tusea cu năduh (Povestea vorbii, 1852) (174, p. 89). Sau la scriitori moldoveni contemporani cu Anton Pann : Costache Stamati („Satana intră în sală tiriachiu și mormăie sudălmi”) și Dimitrie Ralet („Afionul cu care se îmbată teriachii”). Și un per- sonaj al lui B.P. Hasdeu, din nuvela Duduca Mamuca (1863), este drogat de un doctor cu „afion” (175). „Cuvântul tiriachiu - scrie I.G. Ionescu-Gion în 1899 - a trecut de mult în popor, și se zice om tiriachiu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
gheața se arunca și rămânea o băutură alcoolică foarte tare, mai vârtoasă. Poate că acesta era „vinul închegat”. Contemporan cu întemeietorul hasidismului, Israel Zamosc (mort în 1772) scria că Baal Șem Tov și discipolii săi „înotau în vin și se îmbătau cu rachiu”. Fiind vorba de un adept al Ilumi- nismului evreiesc (Hascala), deci opozant al hasidismului, am putea crede că Israel Zamosc exagera, în încercarea de a-i discre- dita pe hasizi. Totuși, mai toate documentele, inclusiv cele redactate de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
știind ca pește, pîne, carne sunt vorbe ce însemnează ceva, crede că și abstracțiunile de mai sus cată să fi însemnînd ceva și mult încă, numai el nu e 'n stare să le priceapă. Asta se cheamă pe romînie: "A îmbăta pe cineva cu apă rece". Orice abstracție, cât de subtilă, pentru a însemna ceva aievea, pentru a avea înțeles, trebuie să poată fi redusă la un echivalent material. Daca i-am întreba pe acei onorabili ce molecul material coprind cele
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Marii, care la rândul lor păreau că păzesc intrarea într-o cameră. - O să le ucid chiar acum, scrâșni Lelea Hinnedi la vederea Maestrului său. - Ohoho! Ce viteaz ești acum, că ți-a venit și un sprijin moral, care să te îmbete cu minciuni și să-ți ofere o scuză ca să ucizi, îl contră Maria cu o voce rea și fără să se miște din cadrul deschizăturii strâmte din piatră. - Șaptesprezece ani am îndurat... - Asta ziceam și eu, își reluă femeia vorbirea șuierată
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
conștiința lui prezentă, la joncțiunea dintre trecut și viitorul imediat. Nu el e cel care vrea, ci comuniunea pe care o formează cu natura. Cum să nu visezi la aplicarea acestui principiu În activitățile economice? Într-un registru similar, filmul Îmbătat de culori al sud-coreeanului Im Kwon-Taek, ce evocă episoade din viața pictorului „Ohwon” Jang Seung-Up, explică această legătură intimă ce unește ființele dincolo de forme și de particularitatea existenței. De-a lungul diferitelor scene ale filmului, artistul Ohwon se impregnează de
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
În P. Fayard, La Maîtrise de l’interaction, Zéro Heure, Paris, 2000. Nadoulek, op. cit. Mai exact, a arbaletrierului, a arbaletei și a săgeții de arbaletă. Fayard (2004), op. cit. Nadoulek, op. cit. Același fenomen afectează expansiunea economică absolut fulgerătoare a Chinei moderne, Îmbătată de eficacitatea capacității sale strategice pînă pe punctul de a pierde din vedere preocuparea pentru durată și pentru luarea În considerare a posibilului. „Inițiativa În inițiativa adversă este bună pentru că oferă spațiu”. Meimy Yang, Într-un interviu cu autorul. K.
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
Un viciu mic Întrece În eficiență o mare virtute.” (Emil Cioran) Pentru că „viciul”este mai contagios, decît „virtutea”. Este mai contagios, deoarece succesul adus de „păcat” este imediat, pe cînd cel adus de virtute este Îndepărtat. De aceea, „păcatul” te Îmbată, te copleșește, te prinde În mrejele lui. În schimb, pentru a obține succesul virtuții trebuie să te supui insomniilor conștiinței, trebuie să te Înarmezi cu răbdarea „Înfrânării”. Cu toate acestea, deși succesul adus de păcat este atrăgător, el este În
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
care-i pe tron, năzuiește la cer” („Pañcatrantra). Nu mai puțin ilustrative sînt proverbele populare: „Avarului Îi lipsește tot atît de mult ceea ce are, ca și sărmanului ceea ce nu are”; „În pahar se Îneacă mai mulți decît În mare”; „Ambiția Îmbată la fel ca vinul”; „Lăcomia este o sclavie veșnică” etc. * „Cel mai rău conducător este acela care nu se poate conduce pe sine Însuși.” (Cato) Despre cel incapabil de a se conduce pe el Însuși Baruch Spinoza spunea: „Numesc sclavie
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
atâtea maxime simple și teribil de eficace pe teren existențial... -8- îmblânzirea morții. Epicurismul se structurează în jurul acestei evidențe: vom muri. Adevăr banal, desigur, dar ocultat de cei mai mulți oameni, care se mint, se iluzionează, trăiesc ca și cum ar fi eterni, se îmbată în existență zbenguindu-se ca niște ludioni fără moarte, deformează realitatea, practică negarea, se lasă duși în voia bovarismului, excelează în rea-credință, fac orice numai să nu privească moartea în față. în Scrisoarea către Meneceu, Epicur oferă farmacopeea eficace și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vastă și sonoră a unui mare sentiment. (De aceea, nu puțini sunt cei care nu apreciază proza generalului de Gaulle.) Nici Montaigne și nici Descartes, cei doi mari doctori ai îndoielii metodice, care ne-au învățat cum să nu ne îmbătăm cu apă rece, nu au evitat niciodată vorbele mari când au vrut să exprime niște gânduri și niște sentimente de o anvergură ce întrece pragul obișnuit. A nu percepe îndărătul vorbelor mari (care nu au nevoie să fie scrise cu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
retorică și lipsă de gust decât să cuprinzi sensul vast și profund al acestor opere grandioase și geniale. În genere, e mult mai ușor să pari inteligent negând și contestând decât admirând. Cine admiră poate avea aerul unuia care se îmbată cu apă rece și eventual se lasă lesne amăgit. E adevărat că ceea ce admirăm ne definește și că nu rareori admirațiile noastre ne dau, cum se zice, de gol. Cine admiră pictura, să nu zic de gang, ca să nu iau
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
dreptul a-și pune numele pe carte, se hotărăște să-l facă praf. Pentru asta, seduce o tânără cu ocazia unui bal, o aduce după aceea În casa lui de la țară, Însoțit de Dochin pe care are grijă să-l Îmbete. O violează pe amica lor și o calcă apoi cu mașina, după care Îl filmează pe Dochin, căruia Îi strecoară discret actele de identitate ale scriitorului, În timp ce acesta se apleacă deasupra cadavrului. Astfel, Dochin se află permanent sub amenințarea de
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ai fi putut și n-ai făcut la tinerețe: „Când nu poți face ce vrei, trebuie să faci ce poți”.) și țâțoasă, și lăptoasă, și devreme acasă. (Cel care manifestă pretenții exagerate trebuie să se pregătească de surprize neplăcute.) Ambiția Îmbată la fel ca și vinul. (Pentru ambițiosul incurabil, care nu cunoaște măsura, succesul de moment nu reprezintă altceva decât un pretext pentru a se pune și mai mult În valoare.) Ba chiar mai mult, excesul ambițiilor, al orgoliilor duce la
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dovadă de o supunere totală și ascultare față de acestea, tânărul Don Milani știe să găsească singurele tonuri serioase și militante. Setea de conformism este așadar pe măsura pudorii. Impulsul de a se alege pe sine drept campion al autorității îl îmbată (și nu se rușinează de aceasta) la fel ca și bucuria (nedeclarată) de a-l sluji pe Dumnezeu. Același huliganism îi împingea în acei ani pe mulți tineri, chiar dacă erau inteligenți, să se abrutizeze în degradarea lealității fasciste: un fel
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în când, în acel spațiu al candorii: Cânele Bălan, nuvelă de analiză psihologică, în care se insistă asupra sentimentului de frică, În vacanțe, unde scena dimineții la iaz, cu freamătul revenirii la viață, îl prevestește iarăși pe Sadoveanu. G. se îmbată de „poezia munților”, contemplă în extaz priveliștile Moldovei, fiind, ca și Calistrat Hogaș, îndrăgostit de aceste plaiuri. E însă lipsit de capacitate descriptivă. A colindat și alte țări, făcând ascensiuni, de pildă, în munții Elveției (Impresiuni de călătorie). O penetrație
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
a absorbției de substanță străină și a unității și identității sub aparențe mereu altele - temă înglobând în același timp obsesia alterității și elanul către unitate: „Sunt Ion în vârful unui stâlp. Merinde / Nu cere gura mea, hrănit cu posturi, / mă-mbăt de roua serii și beau rosturi/ Cărora numai inima le prinde / extractul pur din mult prea simple costuri. / Prin trupul meu încep să se perinde / multiple forme, euri licărinde / ieșind la ceasul lor din adăposturi. Să simt în jur pustiul
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
Mihai Cimpoi, H. va experimenta ulterior mai multe formule. Chiar dacă desprinderea de viziunea liricizantă a lumii și a poeziei este incompletă, când și când printre durități, ironii și prozaisme izbucnind pătimaș câte o metaforă („Și-n scoicile tăcerii nisipul se îmbată”, „E frig în cuvânt și în suflet cad ploi” etc.), prin placheta de versuri Clepsidra reveriei, apărută târziu, în 1996, autorul se înscrie în parametrii atitudinii poetice optzeciste. SCRIERI: Clepsidra reveriei, Cernăuți, 1996. Repere bibliografice: Rachieru, Poeți Bucovina, 208-213; Cimpoi
HOSTIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287452_a_288781]
-
ale amplitudinii, voluptuos permeabilă la metaforizări, sintagme de efect și cuvinte rare. Se simte uneori artificiul care ia locul spontaneității, aspirația stilistică putând fi înșelată de excese și prețiozități. Bombasticismul liric caracterizează, în astfel de cazuri, unele enunțuri: „Critica se îmbată de robustețea mirosurilor florale, de coloritul fascinant al poeziei, care corespunde sevelor telurice pulsând în ospitaliera geometrie vegetală.” Alteori, ostentația erudiției lexicale conduce la stridențe: „nucleu uberos”, „vânt vernal”, „verb domptat”, „sicitate ironică”, „luciditate elansată”, „sublim flamboaiant” etc. Pregnanța discursului
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
umeri pustiiți”(Ohaba, doamna mea dintâi). Elegiile se opresc mai ales la lumea Deltei, cu „frumoase știme” și blesteme, năluci și pești de aur, iazuri cu taine și ființe cu „gheare lungi”, „pulberi de nuferi” etc. („Frumoase știme când se-mbată luna / și sângele și-l culcă la picioare/ când cântă iarba - palidă, stăpâna /caleștilor de fum și de ninsoare”). Poemele capătă inflexiuni dionisiace, depășind exoticul, și celebrează vitalitatea, dragostea: „noi ne iubim și totuși suntem zei”; „atât de verzi suntem
ROMAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]
-
de sub oceane grele”). Lumea astfel suspendată, cu prelungiri spre un dincolo mistic („Deschid aceste porți spre o lume fără margini/ Deasupra cărora serafii cântă-n mâini cu stele/ [...] Mângâie-mi pe veci auzul cu glasuri cerești/ Și ochii să se-mbete de arderea albastră/ a lemnului sfânt”), se regenerează, oracular, prin cosmogonii, în care între celest și mitica „mumă” htonică nu se înregistrează nici o fisură și în care aventura simbolică e echivalată cu căutarea graalului, ca în Început („Deasupra lor bolțile
SALAGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]