3,716 matches
-
totul la o teorie a generație mele, dar sunt convins că majorității japonezilor de atunci i se indusese ideea că anul 1999 reprezintă sfârșitul lumii. Eu calculam că voi avea treizeci și doi de ani. Mă gândeam că n-o să îmbătrânesc în societatea asta grea. În sufletul meu clocoteau niște simțăminte negre. Cei care s-au mutat deja în secta Aum au acceptat deja înlăuntrul lor ideea că lumea se va sfârși. Când te alături grupului, trebuie să se descarci total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
oprit, încrustat, sufletul vagant prin epoci și medii copios populate cu vedenii oferă lecturii voluptăți de alchimie psihologică. Au trecut mai bine de zece ani de când am prefațat (zadarnic) întâia oară Cutia cu bătrâni. Și Andrei Oișteanu și eu am îmbătrânit, nu în stil, nu în concepții, ci pur și simplu sufletește. Dar asta înseamnă că suntem cu zece ani... mai aproape de personajele sale. în orice caz, textul nu are nici un rid; ca simbolică a timpului netimp și a eului ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lui Andrei Oișteanu care [...], ne deschide o altă ușă spre aceleași mesaje criptice ale unei lumi ascunse sau, poate, pierdute, pe care o aborda într-un volum anterior, cu experiența etnologului și a istoricului culturii. Cutia sa conține bătrâni, semne îmbătrânite în circuitele lor existențiale, instanțe care își preiau regnul una alteia, care parcurg, în virtutea atitudinilor lor, traiectorii închise, circulare. Luarea lumii în posesie intră între temele volumului: "paznicul" din Comisionarul este "colecționarul de oameni" din Arhivarul, ambii stăpâni ai unui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pricinuite, orice-aș face, așa cum au fost întotdeauna și pe atunci nu erau încă motive, de firile noastre mereu în contradicție, cu toate că perfect asemănătoare, de complacere în această atmosferă și de suportare a aceleiași fatalități. Ești bucuros uneori că oamenii îmbătrînesc, căci astfel sunt obligați la anumite transformări. Dacă n-ar fi așa, ar rămâne identici, oricâte dezastre ar trece peste capul lor. Și nici măcar nu văd exact în ei, nu-și pot aplica logica cea mai simplă. O femeie are
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
exact ce este o femeie ușoară. - Acum mi-ar fi egal! - R, r... - Cel mult, m-ar indispune să capăt din afacerea asta vreo boală. - R... - Când te gândești că i-ai mângâiat burticica plinuță, de om carese pregătește să îmbătrînească cu voioșie... Deasupra și dedesubtul ei, perișor mătăsos, creț! Și tot mecanismul în funcțiune! -R!... I-am dat o palmă. După o liniște lungă, Ioana rostește răspicat: - Așa ceva nu se uită niciodată! Nici eu nu voi uita niciodată gestul meu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ură, patimă. Aș suporta chiar să pleci cu altă femeie și te-aș aștepta cu același calm. Ți-aș lucra flanele ca să nu răcești sau aș băga de seamă ca să ai mâncare bună. Dragostea celei mai devotate mame... Căci am îmbătrînit. - Îți închipui că într-un timp atât de scurt s-a putut face o transformare atât de mare! N-au trecut decât câteva zile de când îmi replicai, cu vehemență, la orice părere. - Întotdeauna schimbările în mine s-au petrecut brusc
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
viitoare! Este fatal ca emoția noastră de oameni tineri să nu rămână identică și ca, în cel mai bun caz, dragostea să se transforme în prietenie, așa cum știm că s-a întîmplat cu toți oamenii, în toate timpurile. Apoi vom îmbătrîni, ne vom urâți, ni se vor ofili fețele. Ce frumoasă ești Ioana, în seara aceasta! Și la urmă, oricât de târziu, fatal, unui va părăsi pe celălalt, prin distrugerea totală, care este la capătul oricărei sforțări omenești! Poate că și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
oameni în Infern, unde sânt condamnați să ardă vreme de milioane de ani, yoginul își dobândește mântuirea veșnică." 5 Brihadara1yaka Upanishad (V, XIV, 8) arăta deja: "Cel care știe acest lucru, oricare ar fi păcatele sale, este curat, nu va îmbătrîni niciodată și va fi nemuritor." Altfel spus, "cel care știe" are o experiență cu totul diferită decât aceea a unui profan, ceea ce înseamnă că orice experiență umană poate fi transfigurată și trăită pe un alt plan, transuman. Exemplul indian ne
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
minte numele și imaginile din Santa Comba. Vizeu e un burg medieval, prins între dealuri împădurite. Stejarul-plută, gorunul, bradul coboară astăzi până aproape de campo dos ioirros, de curând construit. Casele au fațadele din toate nuanțele roșului, iar acoperișurile de olane îmbătrînite de vreme aduc o anumită solemnitate granitică, prin tonurile lor cenușii. În partea cea mai veche a orașului se ridică celebra Catedrală, Sé de Vizeu, începută în secolul XII. Este o aspră, ascetică, aproape nudă Catedrală. Te întîmpină sub cupolele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
salazariană era atunci la început). Afonso Costa își trăia ultimii săi ani în străinătate, pierzîndu-și lent inteligența și prestigiul. Antonio Maria da Silva, tehnicianul societăților secrete, era când expulzat, când îngăduit să se întoarcă în țară, și pus sub supraveghere, îmbătrînea. Era depășit de alți complotiști, mai abili, de școală nouă, comunistă. Bătrânul Bernardino Machado, care era un bătrân venerabil când aderase la republicani, continuă să trăiască, nonagenar, la proprietatea sa din Nordul țării. Nu recunoaște dictatura. Nu recunoaște pe Salazar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
înghesuială mare... - Și acolo, înăuntru, te jucai singur? Erai singur? - Nu!... Eiam cu mama... Tot timpu'!... 2 ani și 11 luni Despre timp, la trei ani ...Tati și mami, vreți să vă spun secretul cum să faceți ca să nu mai îmbătrâniți niciodată?... Nu mai mâncați!... - De ce?... Mie îmi spuneți să mănânc ca să cresc, să mă fac mare!... aproximativ 3 ani Limba drăgoșească Ia mai zi cum ai zis! De ce? Ca să te înregistrez! Nu mai știu... Cum nu mai știi? Ia zi
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
nou iarnă, iarnă peste iarnă, și iarnă, din nou iarnă, din nou iarnă, iarnă, iarnă, iarnă! Pentru că el voia să fie tot timpul iarnă și să vină Moș Crăciun cu cadouri. Și a făcut el iarnă până ce toți copiii au îmbătrânit și nu a mai avut cu cine să se joace pe afară. Și au ieșit la pensie și nu mai au existat copii pentru grădiniță. Oamenii vedeau că timpul trecea prea repede și au căutat pe cel care făcea asta
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
iarnă, iarnă, numai iarnă. - De ce făcea el asta? Pentru că acel copil voia să fie tot timpul iarnă ca să vină Moș Crăciun și să primească într-una cadouri. Dar a făcut iarnă până ce toți copiii au avut părul alb și au îmbătrânit și au ieșit la pensie și nu mai au existat copii pentru grădiniță și nici copii pe afară, cu care să se joace. Și atunci oamenii și-au dat seama că timpul trecea prea repede și au căutat pe cel
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
aterizase în Omania. - Și el era verde, ca de obicei? - Da... Și, cât stătea acolo el, pe stâlpul lui, începea să îi pară rău că s-a plictisit și a plecat de acasă, pentru că voia altceva. Și începea să îmbătrânească. Era bătrân ca un bătrân obișnuit - avea și ochelari și baston și barbă până la bărbie. Numai că era caraghios să vezi un pensionar cam verde stând în vârful stâlpului din Centrul Orașului. Și trebuia să dea autografe. Și copiii mai
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
timp..., a răspuns tatăl. Atunci, vreau să treacă timpul mai repede! Nu am răbdare. Dar tatăl lui i-a spus: Nu e bine ca timpul să treacă mai repede, numai ca tu să-ți primești cadoul mai repede. Noi vom îmbătrâni mai repede, iar tu te vei face om mare mai repede... Dar părintele a vorbit în zadar. Băiatul lui și-a dorit așa de mult, că s-a întâmplat. Copilul a făcut o magie cu toată dorința lui care s-
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
cu un vrăjitor și el mi-a dat ceva cadou: un Măsurator de vârstă. Și arăta acolo că eu am 6 ani. A făcut o magie să am 8 ani. De fapt, a făcut o magie ca toată lumea / totul să îmbătrânească cu 2 ani. 6 + 2 = 8. Și apoi mi-a arătat cu Măsurătorul lui că aveam chiar 8 ani. Și prietenii mei de la Grădi au crescut. Dar prietenul meu Ștefan care era de 5 ani, avea acum doar 7 ani
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
o tăcere mohorâtă, înghițindu-și furia și supraveghindu-i pe furiș pe cei patru huni ce ședeau cu ei în jurul mesei largi, simple, din scânduri masive de stejar îmbinate. Pe când soția țăranului, o burgundă nu peste patruzeci de ani, dar îmbătrânită înainte de vreme de multele nașteri, trebăluia rumenind purcelul deasupra vetrei, oaspeții își treceau vremea bând din berea stăpânului casei și înfulecând niște pește; când cina fu gata, mâncară cu poftă, vorbind mai mult între ei, fără ca gazdele să-i înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ca și în Sapaudia, dădea mărturii grăitoare despre cataclismul ce se abătuse asupra Galiilor: disperați, nu puțini, printre ei chiar femei, care, prin aspect și veșminte, păreau de rang, nu șovăiră să-i oprească, cerșind de mâncare; copile cu chipul îmbătrânit înainte de vreme rătăceau cu privirea pierdură și inexpresivă ori trăgând cu ochiul fără pic de decență; capi de familie în vârstă ședeau amărâți cu capul în mâini pe treptele cădirilor, gândindu-se la proprietățile abandonate și devastate de barbari sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pribegie! Vântul n - are - o țar-aleasă Cum nici tu nu ai o casă, Îți lași puișorii-n sat Și tot stai neînsurat! Ea te caută - n umbriș, Tu-ți iei zborul pe furiș Iar eu te întreb cinstit: Cucule-ai îmbătrânit? Sau cu falsă fericire, Când de dor eu mă usuc, Tu îmi cânți despre iubire Dar ești singur, singur - cuc! Poate ai iubit cândva Ca mine pe ... cineva, Ca mine, de dor nu poți Și de dor le cânți la
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
mi-aduc durere Aștept să cearnă norii în tăcere Stropii de ploaie și fulgii de ninsoare, Atunci eu simt că totu-n mine piere Și viața precum frunza se duce-ncet și moare. Eu plâng de câte ori îmi vine Și inima îmbătrânește-n mine De copilaș în soartă-am fost rănit Când moartea mama mi-a răpit. Să plâng atât de des îmi vine, Inima nu va mai bate-n mine Și oarbă aș putea rămâne ... Că dragostea s-a stins ca
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
făcea înconjurul Betelului, Ghilgalului și Mițpei, și judeca pe Israel în toate locurile acestea. 17. Apoi se întorcea la Rama, unde era casa lui și acolo judeca pe Israel. Și a zidit acolo un altar Domnului. $8 1. Cînd a îmbătrînit Samuel, a pus pe fiii săi judecători peste Israel. 2. Fiul său întîi născut se numea Ioel, și al doilea Abia; ei erau judecători la Beer-Șeba. 3. Fiii lui Samuel n-au călcat pe urmele lui, ci se dădeau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
oprit, încrustat, sufletul vagant prin epoci și medii copios populate cu vedenii oferă lecturii voluptăți de alchimie psihologică. Au trecut mai bine de zece ani de când am prefațat (zadarnic) întâia oară Cutia cu bătrâni. Și Andrei Oișteanu și eu am îmbătrânit, nu în stil, nu în concepții, ci pur și simplu sufletește. Dar asta înseamnă că suntem cu zece ani... mai aproape de personajele sale. în orice caz, textul nu are nici un rid; ca simbolică a timpului netimp și a eului ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lui Andrei Oișteanu care [...], ne deschide o altă ușă spre aceleași mesaje criptice ale unei lumi ascunse sau, poate, pierdute, pe care o aborda într-un volum anterior, cu experiența etnologului și a istoricului culturii. Cutia sa conține bătrâni, semne îmbătrânite în circuitele lor existențiale, instanțe care își preiau regnul una alteia, care parcurg, în virtutea atitudinilor lor, traiectorii închise, circulare. Luarea lumii în posesie intră între temele volumului: "paznicul" din Comisionarul este "colecționarul de oameni" din Arhivarul, ambii stăpâni ai unui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu atât se tot împuținează între ei secretele corpului și, din cauza suspiciunilor, se tot înmulțesc secretele sufletului. În iubirile, ca a lui Balzac, dintre un bărbat de douăzeci de ani și o femeie de patruzeci, întinerește corpul cel bătrân și îmbătrînește sufletul cel tânăr. Sunt bărbați care nu pot cuceri o femeie, decât dacă se prezintă singuri la concurs, și nu o pot păstra decât dacă nu se ivește un concurent. Asemenea bărbați în realitate sunt interimari, niciodată titulari. Amorul și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și domnului, combinate indiscret. Cloșca asta slabă și măruntă stătea îmbufnată și ostilă, parcă ar fi simțit o amenințare pentru numeroasa ei progenitură. Timotin m-a invitat la el, la mănăstire. Doamna a tăcut ca un mormânt. Matematicianul ăsta nu îmbătrînește. Dar nici nu are ce îmbătrîni în el. Subțire, uscat, abstract ca și cifrele lui, pulsația vieții este aproape inexistentă într-însul. Cu nasul ascuțit peste mustățile subțiri - două linii negre, drepte, îmbinate deasupra buzelor inexpresive - cu părul lui sărac
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]