4,030 matches
-
totul, în ceea ce ne privește, e aproximativ. Vă rog, îngăduiți-mi să fac pe detectivul. Aveți aproximativ vârsta mea, privirea atotștiutoare a omului de patruzeci de ani, care le-a văzut în viața lui aproximativ pe toate, sunteți aproximativ bine îmbrăcat, adică îmbrăcat ca pe la noi, și aveți mâinile îngrijite. Sunteți deci, aproximativ, un burghez. Dar un burghez rafinat. Faptul că tresăriți la auzul subjonctivului imperfect e o îndoită dovadă a culturii dumneavoastră: mai întâi pentru că-l recunoașteți și apoi pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ceea ce ne privește, e aproximativ. Vă rog, îngăduiți-mi să fac pe detectivul. Aveți aproximativ vârsta mea, privirea atotștiutoare a omului de patruzeci de ani, care le-a văzut în viața lui aproximativ pe toate, sunteți aproximativ bine îmbrăcat, adică îmbrăcat ca pe la noi, și aveți mâinile îngrijite. Sunteți deci, aproximativ, un burghez. Dar un burghez rafinat. Faptul că tresăriți la auzul subjonctivului imperfect e o îndoită dovadă a culturii dumneavoastră: mai întâi pentru că-l recunoașteți și apoi pentru că vă supără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
vreo zece ani când Lică, într-o zi, văzuse pe o casă o firmă ce-i adusese din nou dinainte pe verișoara Lina din Tecuci. Descoperirea ii făcuse să scrâșnească dinții mărunți. Băgase de seamă duminica trecută că Sia, prost îmbrăcată, îl făcea de râs.. Era gata să nu mai iasă cu ea nicăieri. Acum găsise un alt leac. Hotărise că Lina va îngriji de aci înainte de trusoul fetei. Cu toată decizia lui, avusese șovăiri asupra procedării. Știa pe Lina măritată
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Încât, te și întrebi: când și cum se împarte, oare, permanent, aproape,între ăia și alea? Și, pe deasupra, își mai are și grijă de propria persoană. Căci, tot timpul, dar, absolut tot timpul, și-l petrece frumos, curat și elegant îmbrăcată, preferând culorile între alb și negru, ieșind în evidență, pe unde se prefiră, prin viață, ca un trandafir,într-o poiană,doldora, cu de toate ale poienii. Fiecare întoarce capul după ea. Toți și-ar dori-o. Cât de cât
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ziua, ora și locul, unde să se consume evenimentul. La propunerea Veghei și la acceptarea lui Dan. Pe malul apei. În marginea pădurii. Apa și pădureaînfrumusețând, acel meleag, ca ceva cu totul sărbătoresc. Prima a venit, la locul ales, Veghea. Îmbrăcată sobru. În același timp, destul de picant. Și de apetisant. Cu un cerșaf,înflorat, sub braț. L-a așternut pe iarbă. S-a dezbrăcat, rămânând, nici cu chiloții pe ea, și s-a întins, cu fața în sus,între cele două
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
timpul. Mirarea i-a fost și mai mare, când, a descoperit că Blândețea devenise elevă. N-a durat prea mult și zgâtia de ieri a devenit fata mare, de facultate, de azi. După absolvire, au ieșit,într-o după amiază, îmbrăcate și încălțate cu de toate noi-nouțe, la plimbare, pe aleile parcului din vecinătatea casei, pe bulevardul cartierului lor frumos și drag. Și s-au plimbat, s-au tot plimbat, până când aproape că s-a înserat. Apoi s-au dus acasă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
marea majoritate. I se întâmplase și-n alte rânduri, ce i se întâmpla, azi, să vină diferiți și diferite, și să-l îndemne a le primi lucruri care, pe el,îl cam speriau, și, pe care, le și refuza. Unul,îmbrăcat destul de bine, care nu arăta a fi prost de rând, îl îndemnă: văd că ești amărât tare. Da. Sunt. Așa se vede. Uite, eu doresc să te ajut, cumva, dar nu cu un ban-doi, ci, cu ceva cu mult mai
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
prefăceam că încă dorm, că, eram prea mic, pentru a pricepe ce au făcut, mama cu tata, și de ce tata s-a retras atât de precipitat, iar mama, a rămas atât de nemulțumită. Apoi m-am sculat, m-am spălat, îmbrăcat, am mâncat lapte cu mămăliguță rămasă de aseară, și miere de albine, și m-am dus, ca de obicei, cu vaca, la păscut, pe izlaz. Mi-am reamintit, acel moment, din viața de copil, tocmai acum,în timp ce mă aflu alături de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
plâns, începu a-și destăinui soarta. Buimăciți, oamenii nu-l contraziceau dar nici bani mulți nu dădeau pe cele auzite. Așa începuse să cerșească căpitanul Meițanu. Câteodată se întovărășea la câte o muncă. Tovarăș cu Voicea, Meițanu ajunsese mai bine îmbrăcat : acum era în posesia unei mantale subțiri și a unei căciuli cu clape, uzată. Tovărășia asta mergea de câtva timp când, dintr-o dată, întro noapte ea se sparse. Toți patru dispărură pe neașteptate dar nimeni nu întrebă ce s-a
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
era lălâie, avea buze groase și pieptul gras. Până și picioarele i se trunchiaseră. Doar ochii erau deosebiți, dar, lipsiți de nevinovăție, mai degrabă te înfiorau : tăioși și aspri când priveau cu interes, apoși, dacă erau indiferenți. Vopsită violent și îmbrăcată țipător, ieșea în fiecare seară pe Ulița Mare. Ceea ce rănea sensibilitatea noastră de adolescenți era hidoșenia la care ajunsese un trup atât de frumos. Eram prea nevârstnici ca să înțelegem această lege violentă și că vina nu aparținea în întregime Evei
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
luat, însă, în serios ascendența mea boierească, aș fi avut în bunicul meu dinspre mamă, Ion Matei Șerban, o confirmare. Îl cunosc doar din fotografii, dar rar mi-a fost dat să văd pe cineva care să pară un aristocrat îmbrăcat țărănește, înalt, cum îl arata un tablou comandat de "unchiul George" la Cluj, unde bunicul se dusese să-și vadă fiul aflat la facultate, blond, cu o mustață stufoasă, îmbrăcat cu un cojocel înflorat peste cămașa de bumbac (era iarnă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dat să am prin credință. N-a fost nevoie să aflu de la alții că sacrul există în natură, că divinul poate fi atins, uneori, cu degetele. Vara, până și tristețile mi se păreau luminoase. Și e obscenă, oare, o femeie îmbrăcată sumar care stă întinsă pe o miriște aurie, cu capul culcat pe podul palmelor și cu ochii la cer, după ce a făcut dragoste? Așa poți pricepe mai bine decât din o mie de cărți de ce zeii grecilor se plictiseau în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să profit în nici un fel de norocul care îmi surâsese. Mai rău, la "Spiru Haret" am descoperit pentru prima oară umilința și ranchiuna, ceea ce a avut, probabil, efecte dezastruoase asupra psihologiei mele. Îi invidiam pe colegii mei că erau bine îmbrăcați, că știau să se poarte și că nu aveau nici un fel de complexe. Pe lângă ei, eu eram un necioplit. Prăpastia care ne separa se vedea ușor. Nu izbuteam deloc să fiu natural, dezinvolt, mă mișcam fără grație, trădând la fiecare
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
era frumoasă. Avea un fel de zâmbet neterminat, niște ochi lâncezi, ca ai adolescentelor, și un nas cârn care-i dădea un aer aproape impertinent, dar, încolo, nu atrăgea atenția prin nimic deosebit. Scundă, cu obrazul ars de soare și îmbrăcată modest, se deosebea, totuși, de femeile care se străduiesc să placă. De aceea m-a mirat avertismentul ironic al unui coleg de la spital care mă zărise cu ea. Femeia aceea e ca plantele carnivore, am impresia. Dacă apucă să te
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
acum frații lui. Numai Julius mînca În sufrageria cea mică, a copiilor, care se numea acum sufrageria lui Julius. Aici exista un fel de Disneyland; pe pereți se aflau Rățoiul Donald, Scufița Roșie, Mickey Mouse, Tarzan, Cita, Jane cea frumos Îmbrăcată, Superman bătându-l pe Dracula de scoate și jegul din el, Dracula, Popeye și Olivia cea slăbănoagă; În sfîrșit, toată această faună tapisa cei patru pereți. Spătarele scaunelor erau niște iepuri care rîdeau cu hohote, picioarele aveau formă de morcovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o făcea Cinthia să simtă că Înnebunește din pricină că-i amintea mereu de Înmormîntarea tatii: de ce, mămico? mămico, eu am văzut, m-am uitat pe fereastră, de ce pe tata l-au dus Într-un Cadillac negru cu o mulțime de negri Îmbrăcați ca atunci cînd tata mergea la un banchet la Palatul Guvernamental? de ce, mămico? spune, mămico! Își petrecea ore Întregi spunând eu știu, mămico, am văzut cum l-au dus pe tata și pe urmă mi-au povestit ceilalți. Atunci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
alergă În Întîmpinarea ei. Cinthia Îl luă de mînă și el o urmă ca de obicei În acele zile. Vilma venea În urma lor. Cinthia Îl duse pînă În dormitor și Îi ceru s-o aștepte afară pînă-și schimba uniforma. Ieși Îmbrăcată frumos, dar complet În negru; de la moartea Berthei se Îmbrăca Întotdeauna În negru și numai cînd se ducea la școală Își punea uniforma. Susan nu mai făcea nimic ca s-o Împiedice. Îl luă iar de mînă, Îl duse pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spuse, gîdilindu-l subsuoară ca să-l facă să zîmbească, implorîndu-l din ochi să zîmbească puțin. Atmosfera din salonul cu pian era nespus de tristă. Aprinseseră o singură lampă, cea care lumina jilțul În care stătea Susan. Cinthia, Julius, Santiaguito și Bobby, Îmbrăcați foarte elegant, stăteau toți patru pe sofaua rămasă În penumbră. Afară, pe coridor, servitorii vorbeau În șoaptă, parcă ar fi vrut să arate că și ei erau la fel de Îndurerați de cele Întîmplate; tăcură cu toții o clipă și, din pricina faptului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu el și prinseră să-i zîmbească, inofensivi, dar zdrențăroși. Erau foarte mulți, țărani de la munte, bărbați și femei, bătrîni și invalizii În cea mal mare parte. În clipa aceea se deschise poarta laterală a colegiului și apăru o femeie Îmbrăcată ca o călugăriță, dar purtînd coc; Împreună cu ea Își făcu apariția și un bărbat care striga: ciorba, ciorba și aducea o oală uriașă pe o masă cu rotile. În spatele lor, o măicuță, fără Îndoială foarte bună la suflet, zîmbea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ora asta cerșetorii așteptau desigur ciorba de la călugărițe, Vilma nu voia să-l ducă niciodată pe acolo, desigur că acum Îl căutau, era vina lor. Așa că pînă la urmă se Îndreptă spre Colegiul Belén. Ajunse tocmai cînd se ivea femeia Îmbrăcată ca o călugăriță, dar cu coc. Apăru Îndată și bărbatul care aducea masa pe rotile cu oala uriașă și călugărița cea bună care binecuvînta bucatele cu zîmbetul pe buze. Bietul Julius fu cam dezamăgit: cerșetorii nici nu-l băgau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să-l Întristeze. „Domnul Juan Lucas!“, strigă, văzîndu-l că apare În capul scării. Julius alungă senzația de vomă, amînÎnd-o pentru altădată și Începu să le facă semne cu mîna țopăind de bucurie. Într-adevăr, iată-l pe Juan Lucas, Îmbrăcat cum se cuvenea În Împrejurarea aceea (probabil că În ziua cînd se va produce un cutremur Juan Lucas va apărea strigînd: ajutor! crosele mele de golf! și va fi Îmbrăcat perfect pentru acea Împrejurare). LÎngă el, o stewardesă care grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și să vină fără nevastă-sa. Bietul de el era nerăbdător să termine cît mai repede partida de dimineață și să alerge la bazinul unde era ducesa lui. Îi săruta mîna cu un gest cum nu se poate mai ridicol, Îmbrăcat complet În costum de golf și se așeza ca să-i spună că era un om fericit, golful Îl transforma văzînd cu ochii, Îl Întinerea. Juan Lucas și prietenii lui Îl porecliseră zidul, fiindcă Își umfla mereu pieptul cînd Își punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unul din medicii care Îți trimit cînd te aștepți mai puțin o notă piperată și pe care niciodată nu-i găsești cînd Îți moare o mătușă săracă, săraca de ea. La cîteva minute după prima injecție sosi și Juan Lucas, Îmbrăcat anume pentru acea Împrejurare, aproape că ai fi putut spune, În orice caz cu o expresie cum nu se poate mai potrivită cu Împrejurarea. Îl salută prietenește pe medic și intră În dormitor cu un aer Îngrijorat, deși În fond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
corridei din după-amiaza aceea, care așteptau semnalul ca să Înceapă defilarea Împreună cu picadorii, banderilierii și ceilalți toreadori mai mărunți. Încă nu se așezase; se uita spre locurile din spate, se uita În dreapta și În stînga și saluta o mulțime de lume, Îmbrăcată, fără nici o excepție, așa cum se cuvenea În Împrejurarea aceea. Bobby era complet zăpăcit văzînd atîtea fete frumoase adunate la un loc, Într-o bună zi o s-o aducă și el pe Peggy, cu toate că ea spunea că luptele cu tauri sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
grăsime și unse cu marmelada pe care aveau să se așeze muștele, deși, dat fiind că se aflau Într-o suite de la Country Club, probabil că muștele nu vor ajunge aici niciodată; micul dejun mai Însemna și Juan Lucas, impecabil Îmbrăcat, În alb, anunțîndu-i că avea o Întîlnire foarte importantă cu cîțiva oameni de afaceri și cu ministrul de finanțe, anunțîndu-i că va trece pe la amiază ca să-i ia și să meargă să mănînce la club; micul dejun Însemna Susan strigînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]