17,154 matches
-
șapte la sută anul ăsta față de anul trecut. Zice: — După ce se face întuneric, încearcă să nu lași să ți se vadă de afară umbra peste draperii. Pregătește cina la lumina lanternei. Când deschid cuptorul sau frigiderul, intră repede în panică, împingându-mă cu tot corpul într-o parte și închizând orice aș fi deschis. — E din cauza luminii puternice dinăuntru, zice. Actele de violență antigay au crescut cu sută la sută în ultimii cinci ani. Tata ajunge acasă și-și parchează mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Cu mine moartă dincolo de ușa încuiată, Manus ar arde de viu. — Da, strigă Manus. O să fac orice. Doar, te rog, să nu mă lași să ard de viu sau să nu mă împuști. Orice, numai deschide ușa! Cu vârful sabotului, împing pastilele de Valium prin crăpătura de sub ușa dulapului. Cu pușca dinainte, descui ușa și mă dau în spate. În lumina focului de la etaj vezi cum casa se umple de fum. Manus se împleticește afară, cu ochii lui de-un albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
capotele zdrobite sub greutatea celorlalte mașini așezate deasupra. Astea-s automobile cu botul deformat din care știi că n-a scăpat nimeni cu viață. Mașini cu aripi distruse în care au murit familii întregi. Mașini tamponate, cu banchetele din spate împinse până-n bord. Mașini de pe vremea când nu existau centuri de siguranță. Mașini de pe vremea când nu existau airbaguri. Dinaintea echipajelor de descarcerare. Dinaintea paramedicilor. Astea-s mașini jupuite în jurul rezervoarelor de benzină explodate. Totul e așa grandios, zice Evie. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Tensiunea, presiunea și întinderea satinului și crepului care încearcă să țină firele de sârmă și osatura înăuntru, lupta pânzei cu metalul, această tensiune le va face bucăți. Pe măsură ce exteriorul îmbătrânește, pe măsură ce slăbește stofa, partea care se vede, interiorul începe să împingă și să rupă, croindu-și drum spre exterior. Prințesa Prințesă zice: — O să fie nevoie de cel puțin trei Darvonuri ca să intru-n rochia asta. Întinde mâna și eu îi dau tabletele. Tatăl ei, zice Brandy, înainte să vândă carnea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sentiment pentru oricine, asta-mi place mie la foc. Nu poți opri nimic din toate astea. Nu le poți controla. Focul din hainele lui Evie crește cu fiecare secundă care trece, și acum trama merge mai departe fără s-o împingi tu de la spate. Și eu cobor. Pas-pauză-pas. Vedeta invizibilă. Măcar de data asta, ceea ce se întâmplă e ceea ce-mi doresc. Chiar mai bine decât mă așteptam. Nimeni n-a observat. Lumea noastră gonește val-vârtej drept spre viitor. Flori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Eu sunt aia proastă. Sari la adevăr. M-am împușcat singură. Am lăsat-o pe Evie să creadă că a fost Manus și pe Manus că a fost Evie. Probabil că suspiciunea lor unul față de celălalt i-a separat. Am împins-o pe Evie să țină o pușcă încărcată la-ndemână în caz că Manus avea să vină după ea. Aceeași teamă l-a făcut pe Manus să poarte un cuțit de măcelărie în noaptea când a venit s-o înfrunte. Adevărul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
încît era foarte probabil ca un șef de divizie să aibă o leafă mai mică decît un inspector simplu, fiind cît se poate de mulțumit. Foarte probabil, dar incredibil! Spunîndu-i cu toată sinceritatea de care era capabil că "este mulțumit", împingînd această mulțumire pînă la identificarea cu confortul fizic, fusese cinstit și viclean, întocmai așa cum trebuia să fie, în cele din urmă, un bun funcționar al Serviciului. După acea discuție parcă fusese uitat. Sau poate nici nu fusese băgat în seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
intuiție, de talentul său de detectiv, de om al ordinii. Acele cîteva clipe în care totul i s-a lămurit în minte au fost decisive pentru viitorul relațiilor sale cu K.F. Brusc, s-a simțit foarte sigur de sine, a împins cu palma chipiul pe masă și a cerut un ceai. "Sînt ieșit din zori să controlez zona. În partea dumneavoastră nu este nimic. Absolut nimic!" K.F. a adus de la bucătărie o cană cu ceai, repede, prea repede, puteai crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
această trudă ca pe o jertfă. Un adevărat martiraj de care ei, cu toții, își vor da seama mai tîrziu, abia atunci cînd se vor afla în culmea fericirii pe care adjutantul Radul Popianu le-a dăruit-o încetișor, încetișor. A împins cu vîrful degetelor farfuria cu prăjiturele, îi părea rău de acum, începuseră să-i placă, n-avea gusturi proaste domnișoara!, adică nu ea, ci prințul, tot ce era acolo se datora lui și numai lui, a privit într-o doară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui, trebuia să facă. Iar el cam mirosise ce fel de politică putea face prințul asemenea felului său de a fi năzuroasă, fantezistă, la marginea lucrurilor permise. Un aviator nu poate trăi decît "în margine", este mereu tentat de a împinge cît mai mult această margine a îngăduinței naturale ori omenești. Iar el, Radul Popianu, cu toate că îl simpatiza nu-și putea permite să transforme Vladia într-o "tranșee în lupta cu necunoscutul", cum chiar Pangratty spusese într-un moment de exaltare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
e minunat. E folositor, e o binefacere. Dar dacă vine și nu mai pleacă, atunci lucrurile se schimbă în contrarul lor. Dacă nu mai pleacă, înseamnă că este ceva care îl face să rămînă, ceva necunoscut lor, ceva care îl împinge pe acest cuceritor al aerului și al saloanelor să stea ascuns ca un urs în bîrlog pînă trece iarna. Poate suferă, poate tînjește. Poate e deja bolnav de aceeași boală pe care o au toți ăia care se joacă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mă ia și pe mine în escadra care va face înconjurul lumii. Un pilot adevărat va pricepe că i se adresează un confrate, un pilot tot atît de adevărat. N-au cum să mă refuze. Contextul, diplomația, uzanțele îl vor împinge să accepte măcar formal. Și n-are de unde să știe Italo Balbo că pentru mine nu există nimic formal cînd e vorba de zburat. O să fie ca între două fiare adevărate. O să ne arătăm colții și o să ne împărțim cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ușor, timid. Bîlbîie, cu o siguranță în glas vecină cu obrăznicia, se repezi în momentul de liniște, "signore, ah, signore, mi raccomando, un aviatore come Lei, un principe ed un aviatore, signor Pangratty, Șerban Pangratty". Și aproape că l-a împins în față pe prinț, silindu-l să întindă mîna mai mult pentru a păstra o distanță cuviincioasă. Balbo se lumină în obraz, cu toate că arboră o expresie neașteptat de nouă, aspră, își împinse bărbia cu un gest cunoscut din jurnalele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Pangratty, Șerban Pangratty". Și aproape că l-a împins în față pe prinț, silindu-l să întindă mîna mai mult pentru a păstra o distanță cuviincioasă. Balbo se lumină în obraz, cu toate că arboră o expresie neașteptat de nouă, aspră, își împinse bărbia cu un gest cunoscut din jurnalele de actualități Luce, părea a fi un semn ori un consemn al cavalerismului oficial, își duse mîna stîngă la spate, iar dreapta o întinse scurt, energic. Cînd i-a simțit palma, degetele, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bine ascunsă? La ascunzișuri din astea nu-l întrecea nimeni pe Șerban Pangratty. Și, cum nu reușea să se dumirească, reluă cu o naivitate paralizantă: Spuneați de alt cuvînt, prințe, alt cuvînt?!" Pangratty îl prinse pe după umeri și ușurel îi împinse către grupul tinerilor ofițeri, care, deși stăteau ca înmărmuriți, părea că zumzăie, că freamătă de entuziasm, de nerăbdarea de a fi totuna cu Italo Balbo. Eșarfa albastră a unei decorații îi traversa pieptul bombat, făcîndu-l să pară mai mare, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care nu zboară, ci se tîrăște pe cer. Iar aerul de deasupra mării le este inaccesibil aici, deasupra mării noi sîntem stăpîni. Sîntem un popor de artiști, de eroi, de navigatori." Și-și puse brusc mîinile încrucișate pe piept, își împinse bărbia cu un efort vădit înainte, își înclină capul pe spate coborînd pleoapele, privind așa, ca printr-o ambrazură. Leonard Bîlbîie îl auzi pe prinț spunînd cu o amărăciune pînă atunci nesesizată în voce, îl auzi în ciuda ropotului de aplauze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
alta, fie și numai din cauza obligației sale de slujbă. Mihai Mihail îl trimisese acolo ca să vadă și să audă. Abia după aceea urma să înțeleagă dacă era ceva de înțeles. "Să vă ajute Dumnezeu să apăsați pe trăgaci dacă trebuie!" împinse Leonard Bîlbîie conștient discuția la limita posibilă. Basarab Cantacuzino privi în gol, îndeajuns de mult, încît Leonard Bîlbîie să audă din nou larma glasurilor, muzica, clinchetul paharelor. Fusese ca într-un vis, discuția îl acaparase într-atît, încît se rupsese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mintea cocoșului. Nu mai era decît un pas de făcut ca să li se deștepte în creierașul lor plin de rotițe și șaibe gîndul că trebuie făcut ceva ca să iasă din nenorocire, din mucegaiul, din balta stătută în care au fost împinși ușurel-ușurel, să iasă și să se așeze în fruntea mesei, acolo unde le este locul, prin firea lucrurilor. Trebuiau doar să se privească unii pe alții și să priceapă că sînt la fel, că gîndesc la fel, și deci trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de la Cameră sau de la Senat cu creionul verde în mînă și sublinia cîte o zicere mai norocoasă. Vorbitorul cu pricina se putea aștepta la un sprijin pe care nici nu-l bănuise, discret, dar îndeajuns de insistent, încît să-l împingă mai în față. " Cine se exprimă frumos înseamnă că gîndește bine. Doar se știe că la început a fost cuvîntul", nu obosea să repete Mihail cînd citea raportul vreunui inspector chiar în prezența acestuia, cu lumina lămpii căzînd pe hîrtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rezolve, nimeni altcineva în locul lui n-ar fi putut să o facă! De altfel, asta și era treaba lui, de asta și exista Serviciul, cu Mihail în frunte. Conflictele, încercările de a-l șicana, dacă se putea să-l fi împins la o demisie nu era rău, erau întotdeauna legate de tot felul de fleacuri, de cacealmale, de incidente comune. O dispariție neașteptată a unui înalt funcționar, care pînă la urmă se dovedea o simplă ștergere a putinei fie din pricină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
În piept? Își închipui vîrful alunecînd pe un nasture de metal, pe o decorație, împiedicîndu-se într-o tabacheră, un portțigaret, se văzuseră atîtea cazuri în război, chiar glontele nu trece întotdeauna. Și oare va avea îndeajunsă putere? Va ști să împingă cu atîta forță încît... A simțit atunci cum încordarea mușchilor este pe punctul de a deveni paralizia lor. Era îngrozit, gura îi era plină de salivă, scuipă, mai mult apă, care se prelinse pe la colțul buzelor și îl îngrețoșă. Soldatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
urlet străin, nu-l recunoștea, nu-l cunoștea, era urletul lui, care acoperea horcăitul soldatului, a răsucit lama și apoi a sfîșiat cartilagiile, tendoanele, mușchii și pielea, simțind sîngele cum țîșnea cu o presiune uriașă printre degetele sale. L-a împins pe soldat lăsîndu-l să cadă în iarbă și în partea cealaltă s-a prăbușit el, cu măruntaiele răscolite, cu ochii plini de sudoare, cu gura amară de fiere. A crezut că soldatul se mai zbate, se chinuie încă, pentru că auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
greu, mai ales dacă rapoarte cum este ăsta al lui Bîlbîie vor fi tot mai multe. Și, din nefericire, vor fi tot mai multe. Inspectorii ăștia sînt băieți deștepți și fără să vrea încep să aibă calități de șef, îi împinge diavolul din ei să-și dea cu părerea. Auzi "existența unei organizații secrete la nivelul gradelor inferioare ofițerești nu este în sine periculoasă, dar prin excelența-sa Basarab Cantacuzino este posibilă o legătură cu nivelul coloneilor și chiar al generalilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pregătite toate scenariile posibile, voiau în schimb să știe cu orice preț cine va profita. Probabilitățile erau puține, foarte puține. Cine să poată profita? Guvernul sau opoziția! Iar ei voiau să știe de la el dacă evenimentele care se întrevăd vor împinge opoziția pînă pe băncile guvernului ori dacă guvernul își va întări poziția. Dorințe firești pentru niște funcționari de stat care se îngrijesc de viitorul lor. Mai ales pentru niște funcționari care n-au știut ori n-au putut să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ți se întâmpla a doua oară poate a treia oară în viață să dai ochii cu el. Ia, frățioare, e cea mai bună cafea care se poate bea în tîrgul Bucureștiului", și ca să-i dea curaj turnă singur în cești, împingând farfurioara către marginea biroului. Leonard Bîlbîie amuțise. Despre așa ceva nu se pomenise niciodată nici în istoria, nici în legendele Serviciului. Mintea îi lucra cu viteză, analiza toate posibilitățile, toate variantele, întrebarea fiind una singură de ce l-a chemat Mihail, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]