3,383 matches
-
tu? — Numai pe animale de laborator. — Unde trebuie să i-o-nfig? — În umăr, În timp ce doarme. Norman ridică seringa În lumină și stropi câteva picături În aer. — OK. Ar fi bine să vin cu tine, să-l țin dacă se Împotrivește. Nu, spuse Norman. Dacă e treaz și ne vede venind pe amândoi, va deveni suspicios. Amintește-ți că tu nu mai dormi În dormitoare, ci În laborator. — Și dacă devine violent? — Cred că pot să mă descurc. — Bine, Norman, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
termic; Își simți plămânii sfâșiați. Întreg corpul Îi amorți instantaneu și timp de o secundă fu cuprins de o paralizie cumplită. Apa Îl răsucea și-l azvârlea cu puterea unui val uriaș; Îi lipsea forța necesară pentru a i se Împotrivi. Se izbi cu capul de fundul habitatului și nu mai văzu nimic. Căutând orbește cu mâinile În toate direcțiile, dădu În sfârșit de Beth. Plămânii Îi ardeau. Apa Îl rotea ca pe un fulg, În cercuri. O atinse pe Beth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
o reptilă într-un acvariu de chihlimbar. Țipetele lor, fruntea singurătății. V. tînăr, colind țărmul. Cel dintr-un pat de spital mă urmărește. Mi-e frică de el însă știu că de cruzimea oracolului nu scapi. Îl refuz și mă împotrivesc lui din toate puterile. Dar puterile mele sînt absorbite de altceva așa că îl ignor. Îi calc imaginea în picioare. Sînt stupefiat deoarece mintea mea nu poate concepe pierderea. Îmi pare mereu că Elena este aici, că-i pot atinge imaginea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
suspină și mă roagă: „-Nu pleca, măi chinuitule!” -îmi spune. „-Cine vrei să se roage pentru tine, Elena?” Are dreptate. Așa cum nici aici nu mi-am găsit prieteni, poate că și dincolo voi găsi numai dușmănie. Am trăit cu înverșunare, împotrivindu-mă lumii, crezînd că cei din jur sînt asemenea mie, oameni întregi, la margine de deșert, așteptînd tumefiați de căldură ploaia. Sperînd că, totuși, dintr-un sărut mort s-a născut întîia pasăre. Dar pasărea a fost tot timpul cu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
scuturându-se de praf, apoi drapându-se artistic pe covorul din dormitor, încântate să revină la locurile lor. Ce ți-a luat așa de mult timp? îi strigă cu veselie una dintre șosete seducătorului acoperit de succes. S-a cam împotrivit, ai? — Am crezut c-o să rămânem acolo o veșnicie, glumește bine dispusă o pereche jegoasă de pantaloni de crichet. Ți-ai cam pierdut îndemânarea. În drumul către pat, Adam mi-a ușurat trecerea peste podeaua curată ca oglinda sărutându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de șampanie și o cameră. În ciuda Împotrivirii proprietăresei, Pascal aduce șampania, schimbă cîteva vorbe cu Arielle și pleacă să-și Întîlnească amantul. Scena erotică dintre cei doi bărbați nu este descrisă cum nu va fi nici În Philadelphia, Tom Hanks Împotrivindu-se pe platou, cu Înverșunare, cu țipete, să-l sărute pe gură pe Banderas, atitudine criticată de critici, iar tînărul prieten al lui Pascal Îi cere acestuia, pe neașteptate, să plece, Îl imploră să fugă, să se salveze, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
două ori pentru viol și jaf armat. Pe 20 iulie 1952, În timp ce Îl supraveghea pe Cassese În interiorul unui bar de hotel, White l-a auzit pe acesta Încercînd să determine o minoră să se prostitueze. Cassese a Încercat să se Împotrivească arestării, iar polițistul White l-a supus prin aplicarea forței fizice. Ulterior White și alți doi polițiști de la Supraveghere (sergentul Michael Breuning și polițistul R.J. Carlisle) l-au interogat pe larg pe Cassese În legătură cu activitățile lui de după eliberare. Cassese a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
martor de pagina Întîi al celui mai ambițios procuror districtual care a trăit vreodată. Iar el nu putea decît să o vadă la spital, să o salute și să Încerce să-i Înăbușe zbieretele. O femeie curajoasă i s-a Împotrivit lui Ed Exley, oferindu-i acestuia pretextul de a-și lua revanșa lui de laș. De la Inez la Stens. O răzbunare reușită: măști cu Danny Duck și Exley scheunînd. Fotografia, o poliță de asigurare bună. Dick: Încă amator de sînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
iod sau toate la un loc, un miros ridicându-se din penumbrele pereților de sticlă, iarăși lumina orbitoare palpitând, încăperile se continuau mereu mai întunecoase, o cuprindea teama, simțea cum i se răspândește teama în trup, dar nu se putea împotrivi acelei formidabile înaintări de automat și nici atracției; și dintr-odată în apropierea ei, lângă ea, deasupra ei chiar a izbucnit un îngrozitor tărăboi, răcnete, clănțănit de clești imenși, drugi de oțel scăpați de ciment, jeturi de apă izbind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
asta o simțea ca pe o pedeapsă dulce, o umplea de fior; n-o putea îndepărta; iar încercarea ei de a nu se gândi la ce va fi după aceea era zadarnică, o știa foarte bine, nici măcar nu se mai împotrivea, continua să asculte melodiile folk sau country sau disco în care, din câte pricepea ea, voci tinere de fete și de băieți cântau aerul, pământul și iubirea, încă socotind cu inconștiență - dar, Doamne, cât e de plăcută inconștiența asta! -, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și iubirea, încă socotind cu inconștiență - dar, Doamne, cât e de plăcută inconștiența asta! -, încă socotind că iubirea e totul și că nimic nu are și nu ar avea rost fără ea. Iar într-una din zile, când, neputându-se împotrivi, precum se frânge-un val izbit de-acel ce-ncontra-i vine, se lăsase cuprinsă de starea de agitație și fior, o străbătuse un gând și răscolise în niște cufere vechi, prăfuite, cu catarame de metal înverzite de vreme, îngrămădite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îndepărtată, iar ea nu avea în gură decât un gust de fiere, pe care îl are mereu de atunci. Se gândea că nimic nu e veșnic. În clipa următoare s-ar putea să nu mai existe, dar nu se putea împotrivi, încât, culcată pe spate și neputincioasă, nu poate fi decât răbdătoare, obligată să accepte totul. După îndelungă vreme în care privise geamurile aburite, tăcută și incapabilă să înregistreze celelalte zgomote ale spitalului, începuse să accepte condiția ei de neputință în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tinerețe? Când se certa amarnic cu stupida de soră-sa care susținea, dimpotrivă, că femeia trebuie să stea la locul ei și că locul ei e cel menționat de legile firii, de tradiții și de Biblie, doar n-o să se împotrivească ea, un gândac, tuturor! Cine - mai zicea sora-sa cu glasul ei extrem de ascuțit la acea vreme -, cine e în stare să facă toate astea ca lumea în locul femeii, a cărei menire în asta se află, în vreme ce bărbatul trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Au continuat jocul-hărțuială până în clipa în care a întrebat-o dacă știe ce zi este. Uitase de ziua lui de naștere, când i-a reamintit, s-a închis brusc în ea, n-a mai scos o vorbă, nu s-a împotrivit defel când i-a scos colierul, brățările, rochia, furoul, sutienul, desuurile negre cu floricele, culcându-se pentru prima și ultima oară cu el. Devenise pe loc o străină. Nu s-au mai văzut decât ca simple cunoștințe. Te uiți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-i dea dreptate. Oricum, nu mai știe dacă era de acord cu ea sau pur și simplu se lăsa copleșită de energia acestei femei bărbătoase, însă îi e clar că o admira, chiar o invidia și nu i s-a împotrivit decât cu refuzul de a se recăsători, o singură dată s-a întâmplat, după aceea n-au mai discutat subiectul acesta. Spiritul ei s-a lăsat dominat și a rămas un timp în casa veche de munte, a înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
putând fi în clipa următoare - ar fi distrus acest echilibru al izbânzii ce părea definitiv în orice ar fi făcut în viață. Amenințarea aceasta îi sporea neîncrederea în orice ființă, dar îi sporea și singurătatea și îl făcea să se împotrivească oricui ar fi îndrăznit să i-o tulbure. Însă de toate acestea la un loc nici alții și nici chiar el nu și-au dat seama decât mult mai târziu. Toate se înșirau monoton. Plictiseală. Indolență. Oboseală. Devenea impenetrabil, agitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a cuprins-o un fel de liniște; era încă speriată de ce avea să se întâmple, nu se putea să nu fi fost, dar într-un fel se și liniștise, pentru că pentru prima oară știa că irepetabilului nu i te poți împotrivi; tot ce își închipuise ea până atunci erau povești; liniștea asta nu era resemnare, ci înțelegere. Din momentul acela durerile au fost parcă suportabile, s-a simțit ceva mai bine, a reușit să se dea jos din pat și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ochii, altfel n-ar reuși să scape de urmărirea lor. Nici ei, probabil, nu știu cum să se poarte: dacă află tăticu’ sau mămica, zboară cu toții din slujbe sau chiar pot ajunge după gratii; dar se poate și mai rău, dacă se împotrivesc prea pe față, te pomenești că le distruge cariera chiar fata. Așa își închipuia el, Andrei Vlădescu, că se petrec lucrurile, dar nu putea fi sigur. Tot ce auzise era la a nu se știe câta mână, pentru că Mihai Marinescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai spus asta și repet, aveau o misiune și se străduiau să o împlinească și erau furioși că noi nici nu pricepeam misiunea lor Îce nu putea fi dezvăluită, ci trebuia să vină chiar de la noi) și ne mai și împotriveam pe deasupra, ei voiau capul cuiva, al mai multor persoane și, dacă nu se putea asta, măcar capul lui Mihai Marinescu, poate nu să-l scoată chiar afară din partid, se temeau să nu fie, la rândul lor, admonestați că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spre el să vadă exact ce știa că va vedea, adică încordare, nedumerire și surprindere adunate în ochii adânciți în fundul orbitelor și în cutele obrazului, teamă și chiar mai mult încă, o îndârjire să afle și o îndârjire să se împotrivească celui ce-ar fi pătruns cu forța în viața lui, încât a cuprins-o și pe ea temerea, în timp ce își întoarce iarăși fața spre lac și glasul lui spunea: „Cum nimic? Ai zis ceva de nu știu ce rezolvare“, însă a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un țânc, încă un mormoloc abia trecut de patru ani și alergând pretutindeni după tine și făcând exact ce faci tu, iar tu, desigur, pentru că ești deja mare, n-ai vrea ca el să facă. Dar, ținând pleoapele coborâte și împotrivindu-se somnului care se apropia, rememorând isprăvile zilei obositoare și încântătoare, mai era, desigur, un lucru, și anume că oamenii cu adevărat mari nu știu câte îi trec lui prin cap și nici nu trebuie să afle pentru că n-ar înțelege și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
împiedicau din drumul său. Mai precis, refuzând din principiu și excluzând de aceea posibilitatea ca altcineva să-l ajute, să-i deschidă drumul în vreun fel sau prin mijloace care să fi fost altele decât ale lui. Ajungând bănuitor și împotrivindu-se unui sprijin pentru care i s-ar fi putut cere, se gândea, contravaloarea, oricând, într-un viitor ce se dilata înspăimântător. Într-atât, încât nu mai știa să primească. Conștient de temerile sale, de îndoielile și suspiciunile sale în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
s-au oprit înainte de a se sfârși melodia și s-au întors la locul lor, lăsându-i în camera cu lumină portocalie pe Andrei Vlădescu, care gesticula exagerat, și pe Lia, așezată lângă el pe divanul mare, ascultându-l și împotrivindu-se tot timpul. „Nu cred, nu cred să fie așa“, repeta întruna. Rodica Dumitrescu ieșise pentru o clipă. Iuliu Sofronie spunea măscări. Vlad Dumitrescu se prăbușise într-un fotoliu-balansoar, cu speteaza foarte înaltă, învelită în țesătură cu dungi fine negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
confuzie și când se gândea că ar trebui să priceapă, cu atât mai mult nu-i era dată înțelegerea, pentru că - își zicea - refuză, orice s-ar petrece încă refuză să-și mărturisească niște lucruri de care depinde totul. Nu se împotrivea stărilor de îngrijorare, nemulțumire, agitație, greață. Ca și cum s-ar fi știut vinovat, poate și era. Dar mai era un fapt. N-ar fi vrut să renunțe pentru nimic în lume la stările lui, ce puteau fi numite și rătăcire, dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se cuvine admirația lumii. Ceea ce învățasem despre lume era în mare măsură trucat, dar nu aveam cum să pricep asta. Mă credeam fericită.“ „Întoarce puțin fața, nu-ți văd ochii.“ „Apoi a venit dorința lui să mă mărite. M-am împotrivit, în joacă, eram sigură că glumește. I-am spus că vreau să trăiesc și să mă bucur de tinerețea mea și să învăț mai departe. Nu mi-a răspuns. Dar într-o zi care nu era dintre acelea fixate pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]