2,239 matches
-
celelalte gânduri au amuțit, paralizate de înfricoșata lui atotputernicie. Niciodată n-a fost în mintea mea atâta rânduială cuminte, pentru că nu mi s-a întîmplat să făptuiesc ceva cu acordul atât de unanim al gândurilor. Mereu m-am izbit de împotriviri dârze sau în cel mai bun caz de îndoieli, reticențe sau ezitări... Ce s-a întîmplat? Piaza rea, care m-a păscut din leagăn, sădind în mine buruiana trufiei, a fost germenul nenorocirilor de mai tîrziu? Sau eu însumi mi-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
încă nefolosite din arsenalul meu. Am mai spus-o: până acum nu dădusem nici o luptă serioasă în câmpul iubirii. Voiam, mai ales, să îngenunchez pe această fată mândră, îndărătnică, disprețuitoare (cum n-am întîlnit alta), care-mi opunea munții de împotrivire. Voiam totodată să dau o satisfacție amorului propriu rănit. În sfârșit, tot ceea ce voiam era, după cum se vede, în afara dragostei. Raționamentul mă împăca. Simțeam binefacerea certitudinii și mă bucuram de ea. A doua zi, i-am trimis scrisoarea; apoi am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o țară nouă, minunată, din altă planetă, pe care, anexînd-o, m-am simțit stăpânul universului. Mirarea mirărilor: în loc să reacționeze violent, așa cum mă așteptam, Mihaela se părăsi toată în voia mea. Nu scoase nici un cuvânt, nu făcu măcar un gest de împotrivire. Când i-am dat drumul, mi-a fost frică să nu se prăbușească fără suflare. Avu, ce-i drept, și de rândul acesta o clipă de amețeală și se sprijini de balustradă. Dar își veni repede în fire. Se făcuse
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ca înainte. Și totuși aveam credința că nu plecase nicăieri. Ce se întîmplase? Se ferea de mine, mă ocolea? îi era teamă să-mi întîlnească privirile? încă mai lupta cu ea? Tot nu-și dădea seama că se isprăvise cu împotrivirea ei? Îi dădeam întîlniri peste întîlniri. În fiecare zi câte una. O așteptam mereu cu o încredere oarbă că vine și totuși nu venea deloc. Ce-i cu fata asta? Ajunsesem să nu mai înțeleg nimic. Mihaela îmi răsturna toate
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sărutară lacom, trupurile noastre se lipiră arse de aceeași văpaie și, ascultând de o poruncă ce nu avea nevoie de înțelegerea cuvintelor, se avură. Totul se petrecu organic, nebulos, între somn și trezie. N-am întîmpinat nici cea mai ușoară împotrivire din partea ei. Dimpotrivă. Sânt încredințat că și ea suferi aceeași poruncă odată cu mine. Camera era scăldată într-o lumină ireală, încît uitîndu-ne unul la altul, păream arătări străvezii ca dintr-o poveste fantastică de Ewers. Ea întinse mâinile și mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
iau? Fusese o fată cuminte până la mine, fusese a mea, era frumoasă, cultă, inteligentă (chiar sclipitor de inteligentă). Avea în plus nenumărate însușiri sufletești. Și apoi ne iubeam și asta era principalul. Am observat, cu surprindere, că nu întîmpinam nici o împotrivire lăuntrică punând această problemă a însurătorii. De ce atunci rezistasem cu atâta înverșunare contra acestei sperietori închipuite.? Era doar atât de simplu s-o iau de soție. Aveam o carieră bună în perspectivă, ea tot așa, peste un an devenea profesoară
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dispozițiuni aspre. Vreți să mă dea afară? Văzând că rezistă pe poziție, am schimbat tactica. ― Cum să te dea afară dacă am bilet de intrare? ― Să-l văd... I-am strecurat o hârtie de o sută. Ochii cerberului sclipiră și împotrivirea se duse pe copcă. ― Luați-o pe aici, numai să nu faceți zgomot. Salonul 7 e la al doilea, pe coridor la dreapta... În timp ce urcam la etaj, o femeie cobora scara. Când ajunse în dreptul meu, am recunoscut-o: era sora
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ziua aceea mi-a propus o plimbare cu mașina până la pădurea Băneasa. Am refuzat scurt, era imposibil, nu numai pentru că putea să ne vadă cineva, ci pentru că nu-mi îngăduiam eu însămi așa ceva. El stărui și puse atâta căldură încît împotrivirea mea începu să se clatine. Poate tot n-aș fi primit până la urmă dacă ghinionul nu făcea să treacă o mașină. El o opri și așteptă să mă urc. În fața faptului împlinit, n-am mai avut încotro. Ceea ce a urmat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fi putut să rămână fără mine o veșnicie întreagă? I-am răspuns: "Așteaptă-mă că vin, Aimée... Nu te las singură!" Abia acum, în această clipă, am știut că fusesem sortit morții de marea putere a dragostei. Și ciudățenie: nici o împotrivire de nicăieri, nici urmă de revoltă. Din contră: acceptare pe toată linia, și nu resemnată, ci chiar bucuroasă. Așa fiind, cine va cuteza să mă salveze vreodată și pentru ce? Cu un gest reflex am pipăit revolverul din buzunar, ca să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
jocul cu păpușile de păpușoi, apoi nu uita că mă apropii de treisprezece ani și cred că-i timpul să mă joc și cu armele. -Adela, dacă te mai zornăi mult, ajungi la zdup, îi răspunse hotărât mama Ilina. Auzind împotrivirea mamei, Adela s-a liniștit și n-a mai comentat. Dialogul lor a fost întrerupt de către Saveta, care s-a înfățișat în fața Ilinei anunțând-o: -Stăpână, cu îngăduința domniei tale, trebuie să desfac știubeiul. -Ai îngăduința mea, Saveta, și orânduiește
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
menirea lui este scrisul. Își face un „laborator de creație” în casa părinților, sub privirile ironice și dezaprobatoare ale familiei. Dojana surorii Mihaela îl aruncă în raționamente dilematice, dar convingerea că are talent învinge, cu toate că trebuie să treacă și de împotrivirea, mai aprinsă, a mamei, dar și a cunoscuților. Nuși găsește fericirea nici în dragoste. Într un acces de supărare, inima mamei cedează și aceasta moare, Osvald simțindu-se, desigur, vinovat. Dar obstacolele nu se opresc aici. Urmează o iarnă geroasă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mintea și ceea ce-i șoptea inima, iar, din vălmășagul mare de idei, cu niciun chip nu putea desprinde o soluție atinsă de claritate, care să alunge zbuciumul și neastâmpărul neplăcut din ființa sa. Însă el nu scăpă nicidecum, căci fantomele împotrivirii, părăsindu-l doar pentru o scurtă perioadă de vreme, nu după mult timp, îl cuprinseră din nou din toate părțile, strecurându ise-n suflet una câte una și formând, ca într-o horă sinistră, cercuri negre de îndoială, care îi stingeau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se dădu la școală să citească o carte pe care, chiar dacă aș vrea, n-o voi numi aici, căci nu-mi doresc să trezesc, fie în admiratorii acesteia, fie în cel care a scris-o, scântei de ură sau de împotrivire, fiindcă, toată viața mea, am urmărit atent un singur lucru: să nu devin antipatic și de nesuferit pentru semenii mei. Firește că tânărul - elev eminent, de altfel -, neavând cartea cu pricina în casă, se duse la bibliotecă - loc foarte drag
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se putea îndura, fiindcă îmbrățișase o formă de claustrare extremă, ce și-o dorea a fi neclintită și care îl obliga să rămână cu totul în lumea lui, în singurătate, ca un sihastru-n izolare, supunându-se necontenit și fără împotrivire noianului de gânduri, ce-l asalta și-l chinuia și sub apăsarea căruia se îndoia, ca sub un teribil canon. Refuza total să mai iasă în lume. Și, dacă lucrul acesta nu s-ar fi întâmplat, ar fi desfășurat el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
salonul cu pricina, să lase pachetul pe care îl avea de lăsat, iar apoi să plece. Atât. Nimic mai mult și nimic mai simplu. Și, bineînțeles, în spiritul celei mai strânse și mai bine fundamentate prietenii, Victor acceptă negreșit, fără împotrivire. Este bine uneori să te oprești și să te gândești la ceea ce a făcut destinul, de-a lungul existenței tale, pentru tine și, cu un licăr cât de mic de prețuire și de recunoștință în inimă, să îi mulțumești. Și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
impietate, ce o dovedea îndârjit tânărul în legătură cu speranțele ei. Ei bine, aceste speranțe, odată dezarmonizate de cele ale lui Osvald, acum deveniseră doar o umbră diformă în amintirea unei inimi de mamă rănite. O inimă arsă cu intenție de văpaia împotrivirii cuiva poate rezista ea, oare, îndelungă vreme, dovedind doar bravură și indiferență neclintite? Niciodată! Să-ți plăsmuiești fiul direct în seraiul oamenilor de vază ai lumii întregi, ca apoi să-l vezi dintr-odată cum se îndreaptă, în cădere liberă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
puțin realistă, îl derută pe Gosseyn pe moment. Madrisol continuă, tăios: - Înțelegeți că nu poate fi nici o excepție de la principiu. Toți indivizii participanți la ierarhia Celui Mai Mare Imperiu trebuie să se supună judecății tribunalului Ligii. Un fanatic. Cu toată împotrivirea față de Enro, Gosseyn nu putu să nu fie puțin ironic atunci când răspunse: - Domnule, nu credeți că vă grăbiți cu concluziile? Aceasta nu este o ofertă de predare și de altfel eu nu sunt în măsură să o formulez. Continuă repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
la bord peste aproximativ o jumătate de oră. Între timp am dat ordin să se transporte la bord echipamentul necesar. Ca simplă rutină. Gosseyn încuviință, dar, observându-l pe ofițer, rămase îngândurat. Nu-l preocupa căpitanul Free, sau posibila lui împotrivire. Cu Leej lucrând în tandem pentru eliminarea oricărei primejdii, înainte de a avea loc, nu mai era nevoie să se gândească la riscurile reprezentate de oameni sau de mașini. Cu toate astea, Free părea să se comporte nu ca un prizonier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
corp enorm, mușchii tresărind la orice mișcare. Fața roșie de sânge, vinele umflate, părul țepos. Avea gesturile scurte, iar vorba aspră, sacadată nu permitea nici o ezitare. După luptă, dragostea. Femeile de pe moșie veneau la porunca lui, fete sau neveste, fără împotrivire, ca și cum ai găsi nerod să te împotrivești unui cataclism. Le ținea câteva zile la dânsul, apoi le da drumul. Cine le cunoștea mai dinainte nu le mai recunoștea. Trupurile lor palpitând de tinerețe, sânii puternici, coapsele vânjoase, râsul sănătos, toate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ar fi poruncit. Singură nu avea forță. Oricine îi putea da o opinie. Când protestam, se scuza: "Ai dreptate! Vezi că nu mă gîndisem!" De altfel, imediat ce mă întorceam, îmi reluam toate drepturile. Sclavajul ei total reîncepea fără gândul vreunei împotriviri. O chinuiam mult, poate, dar nu numai din răutate. Mă simțeam umilit cu ea, dar n-aș fi vrut să se irosească dragostea. Mi se părea că prin răutăți i-o întrețineam. Când o vedeam calmă, mi se părea că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
adevărat. Chiar înainte de a mă deprinde cu ea mi se păruse că mă sacrific. Apoi, la început, ea n-a arătat nici un fel de ezitare și nici o timiditate. Nu făcea vreun gest, dar mă lăsa să fac orice fără de nici o împotrivire.) Măgărușii: pitici. Tot așa de mici, cu aceleași figuri de copii îmbătrîniți, cu aspectul lor comic și tragic în același timp. Luni. La Constanța. Băieții toți la un loc. Seara la culcare zarvă mare, spirite cazone, râsete suave, foc pe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
M-auzi? Te urăsc! Am aruncat-o despuiată sub plapumă. Când m-am apropiat apoi, am găsit-o fără mișcare, rece, fără opunere, dar și fără să se ofere ca altădată, indiferentă de ce se va întîmpla cu dânsa. Pricepând că împotrivirea ei nu putea să-i fie de folos, și deci era inutil s-o mai continue, întrebuința un alt procedeu, care astfel avea să mă copleșească mai sigur. Dar contase prea puțin pe nevoi și pe sînge: întîi doar câteva
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lui Mauriac, care nu-mi plăcuse, spusese: Nu e chiar așa de rău cum spui!" Nu era o reflexie nouă, ci o concesie față de o părere străină de mine. La argumentele mele asupra romanului, de altfel, nu a adus nici o împotrivire și nici o interpretare nouă. Cu toate că-i dădusem planul lecturilor, în una din ultimele scrisori, vestise: "Pentru variație am început o carte de istorie interesantă". În momentul acela mi-am presimțit toate nenorocirile. Am bănuit prezența unui nou-venit. Sper uneori că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
străin, Și atunci, presupunând că aș izbuti, poate că Ioana s-ar detașa de mine sau nu i-aș mai fi, ca acum, necesar pentru fiecare clipă. Să nu încercăm nici o transformare zadarnică, să lăsăm totul în voia soartei, fără împotriviri. Este foarte mândră. Poate că acesta este motivul principal al neînțelegerilor. Ca să mă răzbun, o numesc uneori vanitoasă. Mândria la o femeie este un merit mare și face impresia că e de origine aristocratică. Sunt insuportabile femeile ascultătoare față de bărbați
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și o face fără stângăcie, poate pentru că, având alte gânduri, nu se mai sinchisește de ceea ce face. Sau pentru că eu lăsîn-d-o în pace, nemaiobservîndu-i fiecare mișcare ca apoi să-mi spun observațiile răutăcioase, nu-i mai întețesc instinctul ei de împotrivire. Dar nu putem să profităm de singurătate, emoțiile ne sunt mereu întrerupte de gândul soartei lui Viky. Avem impresia că la fiecare clipă poate sosi vreo veste rea, și ar fi oribil să ne surprindă fericiți. Cavalerii lui Viky par
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]