13,283 matches
-
constatăm, de la bun început, că întregul conținut al volumului Temeliile Turnului Babel. O perspectivă integratoare asupra discursului politic, de Daniela Gîfu, este poziționat, prin intenție, în orizontul interdisciplinarității, acolo unde efortul și spiritul de sinteză al autoarei se ambiționează să înalțe scheletul unei construcții teoretice noi, utilizând noțiuni, concepte și cunoștințe din varii domenii ale umanului, precum: politică, sociologie, filo sofie, psihologie, retorică, teoria comunicării, semiotică, lingvistică etc. Este o abordare modernă a fenomenului comunicării, alăturând și reunind, într-o nouă
ÎNTRE DISCURS ŞI DISCURSIVITATE. In: Editura Destine Literare by EUGENIU NISTOR () [Corola-journal/Journalistic/101_a_258]
-
seama, în orbirea nostalgiei dumisale comuniste, că sub Ceaușescu pentru o asemenea ,înfăptuire" ar fi ajuns în fața plutonului de execuție. La fel ca și acel grotesc negustor de fotbaliști (între multe altele) de la Craiova, fostul milițian Dinel Staicu, care a înălțat, la propriu, o statuie dictatorului și a revendicat, ca pe-o prețioasă piesă de muzeu, patul în care a dormit o dată Ceaușescu în Bănie. Susținuse deja, sau urma să susțină, acest Dinel Staicu, o teză de doctorat cu titlul - risum
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
Dacă eu v-aș trimite acea ilustrată, cred că ar reprezenta ultima scenă din Cruciada copiilor, cu piața Matei Corvin (care în realitate se numește Piața Libertății), un pastel în ploaie și soare din care, abia auzit, un cîntec se înalță, în ritm rap, la cer... Venind vorba de primăvară, ce planuri porniți sau duceți la capăt? Am încheiat deja un alt roman care se numește Cinci nori colorați pe cerul de răsărit. E un roman a cărui acțiune se petrece
Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10808_a_12133]
-
emoționale care mă determină să susțin că spectacolul de operă, cu implicarea elementului de concept teatral, de decodare a personajului după o elaborată analiză dramaturgică este spectacolul acestui timp. Receptarea lui nu este un act major de cultură. El te înalță în spațiul spiritualității. Tot mai rar rîvnit de oamenii de teatru. Întro seară ca cea din 7 decembrie există presiunea lui „acum”. Nu este nimeni ipocrit să nege tot ce decurge dintr-un succes pe scena de la Scala. Dar pregătirea
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
vârstă de șaisprezece ani, privește fascinat cum statuia zeiței Libertății, zărită încă din larg, prinde contur „în lumina solară devenită brusc eruptivă”. Efectul hipnotic se datorează, probabil, și oboselii călătoriei, dar mai cu seamă iluziei optice: „Brațul cu torța se înălța drept, de parcă atunci ar fi fost ridicat, în timp ce în jurul corpului statuar adia vântul. «Ce înaltă e!» își zise el, și, cum nu se mai urnea din loc, valul tot mai gros al hamalilor îl împinse treptat până lângă bordaj.” Mai
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
un document de literatura absurdului. Nu înțeleg de ce a participat la redactare actului dl. Ponta și nu înțeleg la ce i-a folosit lui Traian Băsescu sau la ce le-a folosit liderilor europeni de la Bruxelles. Este o hârtie de înălțat zmei. Va fi încălcată mâine”, spune Cristian Tudor Popescu. Editorialistul susține că un act de asemenea fel este unul inutil, din moment ce stipulează niște reguli pe care premierul și președintele nu trebuie să le încalce, de la sine. ”E ca și cum ai da
CTP, despre actul coabitării: E de literatura absurdului by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/40189_a_41514]
-
fustă și jackă de skai/ își mestecau prin colțuri mustățile bej și rujul coraille:/ tipa vedea de valiză, iar tipul/ îi îmbrățișa fenotipul./ vedeam toate acestea cu ochi de bărbat.// cînd, prin ceața sidefie, băgai de seamă că m-am înălțat:/ ce straniu, păream că sînt cu un cap mai înalt/ iar talpa de adidas nu mi se mai sprijinea de asfalt/ mă ridicam solemn, fluturînd, peste mașini, peste gară,/ pînă la frontonul jegos, pînă la cadranul cu evidența orară/ levitam
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
frică, prin vîsc și prin gol.// în cîmpul meu vizual/ galaxiile se adunară, atol după atol de coral/ monezi și monezi, pulsînde, zvîcnite/ și se lipiră într/o mare de foc și pirite./ pînă să-i văd marginile m-am înălțat enorm în tărie/ dar curînd era și ea doar cît o farfurie/ cît un capac de sticlă de lapte;/ iar de la margini de nimic și de noapte/ se-apropiară alte farfurii/ contopindu- se și ele în zonele aurii.// eram doar
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
a poeziei, mai atentă la limbajul imaginilor decît la cel al cuvintelor, modelul e Ilarie Voronca - depășit, însă, prin uimitorul organicism al vizionarismului cărtărescian. În Ninge peste Gara de Nord, după o mică autoironie de intro („băgai de seamă că m-am înălțat”, „mă ridicam solemn”), începe „nebunia” poetică, cu atît mai izbitoare cu cît distan- țarea de cotidian și de tranzitivitatea „optzecistă” e mai pronunțată. Se face auzit „plescăitul de sînge al mării”, iar peisajele devin „din ce în ce mai adînci”. Poetul își mai permite
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
Iorga observa: „Măzăreanu, umilul călugăr, copilărise lângă mormântul lui Ștefan cel Mare. Împreună cu vorba frumoasă a rugăciunii, el auzise și cuvinte pe care nici o buză omenească nu le spusese, cuvinte ce se desfăceau din lespedea neagră a zidurilor, care se înălțau ca o tămâie spirituală din mormântul acela încăpător pentru atâta putere și măreție. Unde se putea visa la ce a fost Moldova decât aici, în această Sfântă a Sfintelor? Unde-i plăcea mai bine să se întoarcă spiritului vremurilor viteze
G.T. Kirileanu și cercetarea literară by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3741_a_5066]
-
o mulțime de spurcăciuni și fapte împotriva Maiestății divine” (permisit multos nefandissimos, et divinae Majestati contrarios) și care nu e diferit de cei „care și-au luat [acum] numele de rege și mănâncă norodul și cer biruri, și așa cum se înalță, la fel risipesc totul în jur, după pofta lumească, întru slava deșartă. Ei nu sunt regi, ci trădători”. Câtă deosebire între vorbirea eliptică și temătoare din cap. IV și injuriosul cap. VIII! Schimbarea de ton lasă să se înțeleagă că
Unde și când a fost scris cel mai vechi tratat din România? by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3092_a_4417]
-
numai oameni că ea, ca paznicul, tot înși din carne și sânge. De acum, ascultă fără interes, cum organistul duce acordajul până la capăt, apoi, intervine cu acel melanj de polifonie și messă medievală. Muzică de slavă crește În amplitudine, se Înalță, se boltește, nu mai are spațiu de respirație și face să pocnească sticlă Încorsetata În cositorul vitraliilor. Au asudat și pereții și fruntea oamenilor ghiciți În stranele foarte Înguste. Călugăritele, colo niște umbre fantomatice Între care ea, Mărțina Sâmbure, se
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
cu bănuiala că i se pregătește ceva casei. Am fost trimis la Primăria Generală, în al cărei patrimoniu s-ar fi aflat casa. De unde am fost retrimis la Minister. Între timp, casa a fost dărâmată și, în locul ei, s-a înălțat o clădire de birouri. De câte ori trec astăzi, tot în drum spre România literară, pe la intersecția dintre Buzești și Occidentului, vizavi de Maternitatea Polizu, mă uit cu spaimă la casa unde a locuit Iorga și care a găzduit redacția „Sămănătorului”, la
Bucureștii de altădată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4135_a_5460]
-
alt poet de ocazie, d-l Ion Barbu, celebrează în versuri șchioape ziua în care s-a decretat mobilizarea", citând integral poezia acestuia. Concluzia este drastică: "Literatura de război, așa după cum a înțeles-o Alecsandri este fără îndoială frumoasă; ea înalță inimile și deschide pentru patriotism drumuri noi." Astfel se explică de ce Ion Barbu, dar și prietenii săi giurgiuveni Tudor Vianu și Simon Bayer au tăinuit toată viața "intrarea în literatură" a lui, respectiv apariția acestor versuri. Pe atunci, Ion Barbu
Debutul absolut al lui Ion Barbu by Mircea Colosenco () [Corola-journal/Memoirs/8943_a_10268]
-
făceau imposibilă o asemenea interpretare, așa că a înțeles taman pe dos. Lucinda i-a perceput tonul. Am fost prea îndrăzneață, și-a zis. Prea mă pripesc în toate. - Și, a spus ea, luptând acum contra curentului unei depresii care se înălța și părea gata să pună stăpânire pe dispoziția ei, ia spune, ce idee aveai cu sticla? Chelnerul le-a adus consommé-ul, dar nu într-o supieră, ci într-un bol adânc. Oare el obișnuia să-și ia mereu consommé? Ea
Peter Carey Oscar și Lucinda by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/3860_a_5185]
-
-mi spui, a zis ea. - Într-adevăr. Dar nu i-a spus. În loc de asta s-a aplecat asupra castronului de supă și a început să mănânce iute. La un moment dat, când ajunsese la jumătate, a ridicat ochii și a înălțat dintr-o sprânceană. Lucinda a simțit acel amestec de iritare și afecțiune care-i era atât de familiar lui Wardley-Fish. - Așa, a zis el, ștergându-se la gură cu o pedanterie indusă, poate, de calitatea șervetului, acuma pot vorbi fără
Peter Carey Oscar și Lucinda by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/3860_a_5185]
-
supremă, atinsă prin mijloace extrem de variate, preponderent prozodice. Primele versuri din prima poezie a primului ciclu din volum, Fecioara în alb, arată astfel: „La Sinaia-n mănăstire De sub arcul cărunțit Luminos de fericire Zboară cîntul potolit; Către bolta azurie Se înalță aruncînd Blondul văl de poezie Peste straniul meu gînd" A patra poezie din ciclu are următoarea formă; „Melancolia adorărei Cu mîni întinse, obosite, în ceasul sfînt al înserărei La țărm de ape liniștite, Eu o cunosc. Odinioară, în vremea negrelor
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
o arie figurativă proprie, radical schimbată față de limbajul romantic ori postromantic. Cu Petică, plonjăm în ceea ce zona metaforică are mai specific, în sinestezie, pentru care poetul manifestă o predilecție nețărmurită: „Și ca să dau avînt visărei, Din flaut note argintii Se-nalță-n seara parfumată Strălucitoare și zglobii" (Fecioara în alb, XIV); „(O rugăciune) Ce melancolică, senină, în cadrul său de primăvară, Se pierde-n negură vrăjită De albe sonuri de chitară" (Fecioara în alb, XX); „Ca stolurile rătăcite pe frunze se lăsară
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
am rămas pe loc. O notă stîngace sălta tremurînd ca o umbră ce se mișcă fantastică într-o alee umbrită de tei negri în noapte. Noapte de vară! [•••] Și coardele spuseră prelung și trist povestea înainte. O notă suavă se înălța lină ca o față de madonă melancolică într-un templu curios. Grădina era un templu și madona avea ochi mari și visători, iar părul îi cădea peste umeri ca o mantie regală. O, notele triste, o, madonă părăsită, o, cîntecul uitat
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
gura mare și cu jele să văieta. Șoimii ca hatmanii, Uleii ca sărdarii, Coruii ca căpitanii pe dinaintea gloatelor și a bulucurilor să primbla, Pupădza ca ceaușii la alaiu îi aședza, Căile din fluiere șuiera, Brehnăcile înalt pentru paza străjilor să înălța. [...] Mînie ca aceasta vărsară, vrăjmășie ca aceasta arătară, gătire ca aceasta făcură, tunară, detunară, trăsniră, plesniră, răcniră, piuiră și din toate părțile cu mare urgie marile acestea jigănii asupra micșoarelor musculițe să răpedziră. Ce, precum să dzice cuvîntul (Fată munții
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
procedeu tipic, inedit: Cantemir își împănează textul cu sentenții morale și filozofice. Sunt cu totul 760 de asemenea formulări - unele inspirate, majoritatea banale, altele introduse fără a fi cerute de context, dar ele pun o „pedală filozofică” asupra povestirii și înalță fabula la nivelul cugetării abstracte. Cărturarul pare foarte mîndru de inovația lui, anunțată încă din titlu: Istoriia ieroglifică, în doaîsprădzece părți îpărțită, așijderea cu 760 de sentenții frumos împodobită, la începătură cu scară a numerelor dezvălitoare, iară la sfîrșit cu
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
pe cei care vor s-o ușuie/ pe cei care-i aruncă/ din pungi sau de prin buzunare” (Vreascuri). Însăși moartea n-are parte decît de o imagine obosită prin prozaism, dezumflată. Sub un soare autumnal, „sclifosit”, se „dezmorțește”, se înalță în capul oaselor spre a constata, privindu-se într-o oglinjoară, că a mai îmbătrînit, că, drept semnale ale senectuții, i-au apărut puncte negre pe obraz și i-a „încolțit” mustăcioara (Buna noastră gospodină). Astfel Robert Șerban are aerul
Un nou mal du siècle by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4099_a_5424]
-
dintre lăcașuri să fie un simbol, o învățătură. Astfel, una dintre cele 26 de biserici construite în ultimii 15 ani este dedicată copiilor avortați după revoluție și până în prezent. Dacă la început sătenii s-au mirat de bisericile care se înălțau una după alta, acum s-au obișnuit și se mândresc cu ele. Numărul mare de biserici face ca în Valea Plopului să fie mai tot timpul sărbătoare, pentru că oamenii prăznuiesc hramul lăcașurilor de cult. Reprezentanții Patriarhiei Române spun că nu
O comună din România are 28 de biserici. Cui îi este dedicată una dintre ele by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/40425_a_41750]
-
curentă a copilului, părintele sau profesorul trebuie să se asigure că dezgustul nu este legat de învățare sau de anumite elemente pe care adulții le consideră esențiale pentru dezvoltarea lui. Dacă un copil este surprins (plăcut sau neplăcut), sprâncenele sunt înălțate și curbate, producând riduri orizontale de-a lungul frunții, ochii sunt larg deschiși, cu pleoapa de deasupra ridicată și cea de jos relaxată, gura este deschisă. Această emoție durează cel mai puțin, ea fiind urmată rapid de altă stare (frică
Părinți de succes: Inventarul emoțiilor trădate de fața copilului by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/40610_a_41935]
-
picioarelor cât puteau de mult, cu câte un steag fluturând în mână sau cu un binoclu la ochi. Se zărea câte o față și în dreptul fiecărui hublou de sub bărcile de salvare atârnate de bord. Din mulțimea care aștepta vaporul, se înălțau steagurile cu care se întâmpină soldații demobilizați. Membrii familiilor de europeni se țineau strâns unii de alții și fluturau pălării. În cantină, sprijinită de un perete, era și o fată japoneză, singură, care citea liniștită o carte într-o limbă
Valsul florilor povestiri by Yasunari Kawabata () [Corola-journal/Journalistic/4058_a_5383]