2,507 matches
-
brusc și de drastic? Era un moment care necesită poezie sau muzică pentru a fi descris: nici măcar cuvintele nu pot comunica un astfel de atac emoțional. Nu din pricina frumuseții sale, departe de asta - conștientizarea era mai aproape de groază decât de încântare -, ci pentru că forța unui astfel de moment, care îți prinde inima în strânsoarea sa și o strivește până când viața însăși e amenințată, e dincolo de margini. Stacey —D eci ce faci mai târziu? am întrebat-o io pe Sheila. Sheila mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și simplu lăsată pe spate ca un copil cât m-am întins și am prins-o. O atinsesem peste tot, mai puțin pe mână, și chiar și prin straturile de material ale hainei și ale rochiei în zigzag fusese o încântare pentru mine să-i simt moliciunea sub braț. A fost tot ce-am putut face ca să mă abțin să n-o sărut rapid câtă vreme mă retrăgeam din mașină, dar eram suficient de rațional, în ciuda bucuriei care tresălta în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
luat niște beri și-am sărbătorit. Așa c-a trebuit să râd când i-a zis lui Charlie că nu-i destul de bun: îmi aminteam cum ne băuserăm berile și ne bucuraserăm și râseserăm și tot așa; era moartă de-ncântare pe-atunci. Și când a venit prima dată la magazin și m-a văzut la casă în uniformă a-nceput să plângă sau așa ceva. M-am jenat că mai era încă un senior care stătea cu mine să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
stabilim o chirie corectă și trebuie să mă lăsați să contribui la mâncare și așa mai departe. — Va trebui să-mparți camera, bineînțeles. Se apropiaseră cât de mult se putea de a râde de mine, dar eram prea beat de încântare ca să-mi pese sau ca să mă-ntreb la ce cameră se referea Lena - ce naiba, nimic nu era prea mult pentru a fi luat în considerare. Aveam să i-o trag mamei, ca iubitul Lolitei, dacă asta urma să mă ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
își atinse absentă buzele cu vârful degetului, stând așa o clipă, apoi îl plimbă până sub urechea stângă. Asta îi făcu pe cei patru tipi de la masa vecină să se uite insistent și pe Nicholas să vină fuguța. Simți cu încântare că era privită, senzație care îi era atât de cunoscută. Fetele comandară felul principal, încă ceva de băut și un platou cu trufe cu sos de brânză. — Ei, ce zici? întrebă Emmy. — Maică-mea te-a pus să-mi faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de restaurantele noi. Va trebui să fac câte puțin din toate: să recrutez personal, să stabilesc meniuri, apoi, după deschidere, să mai rămân câteva săptămâni să mă asigur că totul merge bine. Nu că e super? întrebă Emmy plină de încântare. Adriana nu auzise niciun cuvânt. — Despre ce e vorba? întrebă ea. Leigh se uită urât la ea. — Emmy tocmai spunea că oferta lui Massey e încă valabilă. Iar Emmy o s-o accepte. — Salariul nu e chiar ce mă așteptam, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lui Emmy. E vorba doar de Paris, își zise în sinea ei. De parcă n-ar mai fi fost nimeni acolo de mii de ori. Făcu un efort supraomenesc să nu-și dea ochii peste cap când Leigh exclamă plină de încântare: — Foarte mișto! Emmy bău din greșală din ceașca Adrianei, iar aceasta se stăpâni cu greu să nu-i înfigă o furculiță în mână. De ce naiba era așa supărată? Chiar era ea o persoană așa geloasă și meschină încât să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
niciun caz nu era pregătită să se mărite cu el acum. Nu se întâmpla nicio tragedie dacă mai așteptau un an-doi. Căsătoria era, zău așa, căsătorie, iar ea vroia să fie absolut sigură. — Ce-i asta? întrebă ea cu reală încântare, imaginându-și deja un pandant cu inițială sau poate o brățară drăguță de aur. — Deschide și uită-te, spuse el cu blândețe. Leigh pipăi catifeaua moale și surâse. — O, nu trebuia! Deschide-o! — Știu deja că o să-mi placă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ultimul moment a intervenit ceva neprevăzut. Promit să mă revanșez. Cu dragoste, T), a observat că folosit cu dragoste — probabil doar o fiță de Hollywood, se gândi ea, deoarece n-avea cum s-o iubească deja... nu? — și suspină cu încântare. Toată chestia asta cu monogamia era ca o adiere proaspătă. De ce naiba rezistase ea atâta timp? Poate că nu era la fel de incitant ca atunci când te întâlnești cu o jumătate de duzină de bărbați în același timp, dar cu siguranță era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
două nominalizări. Da, e probabil unul dintre cei mai mari trei regizori în viață, spuse Adriana cu mândrie. — Ce relație ai tu cu domnul Baron? întrebă maică-sa. — Oh, e prietenul meu. Oricât se strădui ea, nu-și putu ascunde încântarea din glas. — Prieten? Adi, querida, tu n-ai mai avut un prieten de când erai în clasa a șaptea. Vrei să-mi spui că te vezi numai cu el? — Exact asta încerc să-ți spun, Mama, spuse Adriana. De fapt, vizita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ori, tragic. Dar și În condițiile sinistre ale obsedantului deceniu și a „epocii de aur”, În centrul cărții se află cautarea fericirii, care lasă În textul operei o amprentă cu totul specifică. Viața se opune regimului dictatorial și asta produce Încîntare. Tragediile consumate rămîn tragedii, victoriile particulare victorii, iar În final urmează eliberarea. Împotriva așteptărilor, mometul revoluției nu apare ca o explozie, ca o revoltă cvaziunanimă a intregii populației Împotriva dictaturii, ci doar ca o Înlăturare semilegală a lui Ceaușescu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
epoci. O carte cu rădăcini mai vechi În proza lui Mircea Eliade de exemplu, cu splinul ei și cu realizmul ei fantastic. În afară de toate acestea, Inventarul iernilor mai este și foarte bine scris, totuși nu excesiv de calofil, lectura sa produce Încîntare, o satisfacție estetică prelungită, care concurează cu curiozitatea ce ne-o trezește pentru tainele psihologiei, ale condiției umane, ale societății și istoriei. În concluzie: lectură plăcută ție, stimate cititorule, care ai luat În mînă această carte. Albert Kovács Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Întotdeauna special. Dar pe atunci te rădeau, Îți făceau o clismă și te Îndopau cu medicamente. Acum mi s-a zis că pot să nasc În apă, cu lumini discrete, ascultând muzică de relaxare. Ochii i s-au lărgit de Încântare. —Rubes, nici nu-mi vine să cred cât de grozavă este profesoara asta. Mai Întâi le-a pus să exerseze respirația pentru pântec. Apoi a urmat salutul soarelui pentru a-și Încărca trupul cu energie. —Și săptămâna viitoare o să Începem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lumi. Omul se naște bun, este bun din fire; societatea e cea care-l înrăiește și-l pervertește... — Taci din gură, bărbate - exclamă doñ Eremelinda -, că nu-l pot auzi pe canar cântând! Nu-l auzi, don Augusto? E-o încântare să-l auzi! Și când fata asta începea să-și pregătească lecțiile de pian, să-l fi auzit pe canarul pe care-l aveam atunci: se dezlănțuia și cu cât lovea ea mai abitir în clape, cu atât mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu știe ce poți face din așa ceva. Și ce diversitate, Doamne Dumnezeule! — Hai, spune legenda. — Imediat. Ei bine, într-un târg portughez trăia un pirotehnist sau fogueteiro, și el avea o nevastă nespus de frumoasă, care îi era toată mângâierea, încântarea și mândria. Îi plăcea să asmută, așa-zicând, invidia celorlalți muritori și-o plimba cu sine parcă spunându-le: O vedeți pe femeia asta? Vă place, da, nu-i așa? Ei bine, e a mea, doar a mea! Și vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să-i preseze degetele de muzician, iar mâna ei Îi mângâia ceafa. Dar chiar În clipa În care hotărî că venise momentul său și vru să Înlocuiască mâna cu trupul, corpul se arcui și scoase un strigăt ușor, copilăresc, de Încântare surprinsă. Și imediat se destinse. Izbucni din nou În plâns. Și Îl lovi În piept cu pumnii ei slabi, tânguindu-se: De ce mi-ai făcut asta, de ce m-ai umilit, eram distrusă și fără tine. Apoi Îi Întoarse spatele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Începu să citească În ziarul Haaretz articolul lui Țvi Kropotkin. I se păru pedant și fără haz, ca și Țvika, dar speră că-l va ajuta să adoarmă. Când stinse lumina, Își aminti de strigătul ușor de plăcere, plin de Încântare copilărească, ce Îi scăpase pe neașteptate Annettei În clipa În care coapsele ei se strânseseră În jurul degetului său. Se simți din nou cuprins de dorință, dar și de umilință și de sentimentul că i se făcuse o nedreptate: trecuseră aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe canapea, cu genunchii atingându-li-se. I se păru că la intrarea lui le-a Înghețat pe buze un fel de râs Înăbușit. Dar nu simți nici un fel de gelozie. Mai mult, se trezi În el un fel de Încântare la gândul că se culcase cu toate femeile aflate În acea cameră - Șula, Nina și Yael. Și ieri cu Annette Tadmor. Iar mâine e o nouă zi. În aceeași clipă Îl văzu pe Dimi Îngenuncheat pe covor, un copil bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
tremurându-mi mâinile, întrebându-mă ce fotografie folosiseră, sperând să nu fie prea provocatoare. Dar nu aveam de ce să-mi fac griji. Nu folosiseră fotografiile provocatoare. Nu folosiseră nici o fotografie de fapt. Articolul era despre Maria. Maria era în culmea încântării. —M-a invitat la cină la o săptămână după petrecerea origami. Am mers la un restaurant îngrozitor de pe Fulham Road, unde mi-au adus trei boabe de mazăre și un porumb mic sub numele de legume asortate. Bineînțeles! Asta fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
același timp, ea aruncă și o ușoară umbră asupra caracterului lui, acuzația de a fi un malade imaginaire. Acum se dovedea că avea totuși „o inimă“. Dictă scrisori către toți prietenii, pentru a le comunica acest lucru, și savură cu Încântare răspunsurile lor Îngrijorate. Jucă asiduu rolul invalidului confirmat abia mai ieșind din casă, niciodată seara. Medicul său londonez, care purta exoticul și sugestivul nume de Des Voeux, Îl vizita periodic la Carlyle Mansions. Reuși să lucreze puțin În noiembrie, terminând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
zice Burgess după o pauză, dar Ordinul ăsta de Merit... e așa, ca o medalie? — Înțeleg că e o distincție foarte importantă, acordată de rege la recomandarea prim-ministrului, spune dna James. (La auzul cuvântului „rege“, un mic fior de Încântare străbate auditoriul.) Ceva ca un grad nobiliar, dar fără „sir“ adăugat, continuă ea pe un ton rece, aproape nepăsător. În ce o privește, sentimentele pe care i le-a stârnit vestea aceasta sunt ambigue. Ca americancă și republicană, privește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Știam că e bolnavă, dar când a sosit sfârșitul, a fost un șoc imens. Vorbiserăm În scrisori despre posibilitatea ca ea să vină În Italia, să ne Întâlnim la Roma. Îmi spunea că până și numai gândul o “Înnebunește“ de Încântare. Dar n-a fost să fie. — Ce trist, spuse Du Maurier. Și n-a mai existat nici o femeie pentru care să simți același atașament? — Nu, zise Henry. Povestea era aproape adevărată, iar Henry Însuși aproape că o credea. O iubise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aprecieze artele vizuale, pe care le cunoscuse prea puțin până atunci. Cum intenționa să mai rămână la Florența câteva săptămâni, Henry se oferi să Îi fie ghid printre comorile artistice ale istoricului oraș. Ea acceptă cu recunoștință și cu o Încântare nedisimulată. Henry ajunsese la Florența venind de la Napoli, unde se dusese să Îl vadă pe Paul Jukovski, un tânăr aristocrat rus expatriat pe care Îl cunoscuse la Paris la mijlocul anilor ’70, cu pretenții de artist, un diletant, prieten cu Turgheniev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
prea evident apropierea dintre ei și ar fi Însemnat să o invite și pe plicticoasa ei soră, aflată În vizită; dar reuși să Îi vorbească Între patru ochi, În al doilea antract, În timp ce sora era ocupată. Ochii Îi luceau de Încântarea și măreția ocaziei și comentă Înfățișarea amețitoare a doamnelor: — N-am văzut niciodată atâtea bijuterii scumpe la un loc - și, trebuie să recunosc, nici atâția sâni dezgoliți. Propriul piept Îi era, ca de obicei, acoperit până la gât, dar rochia lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că cei mai mulți dintre prietenii comuni erau, aparent, sincer impresionați. Nu bănuiseră până acum că artistul avea capacitatea de a scrie un roman În toată puterea cuvântului, iar faptul că și-l ilustrase singur dădea cititorilor un motiv În plus de Încântare. Vânzările erau modeste, dar demne de respect, deși acesta nu era un aspect esențial pentru autor, care primise un onorariu fix de o mie de lire sterline pentru dreptul de autor, preferându-l unei sume mai mici ca avans la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]