6,663 matches
-
spilcuit pe nume Pablo Cascos Buendía, care provenea dintr-o familie veche, proprietară a mai multor șantiere navale din estuare. Sublocotenentul Cascos Buendía, care Își petrecea o mare parte a timpului În permisii, mulțumită unchiului său din Guvernul Militar, umbla Încoace și-ncolo Împrăștiind perorații pe seama superiorității genetice și spirituale a neamului spaniol și a iminentei căderi a Imperiului bolșevic. — Marx a murit, spunea el solemn. — În 1883, mai concret, ziceam eu. — Tu să taci, nenorocitule, că-ți lipesc o labă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ficat. Asta fiindcă umblă buimac cît e ziulica de lungă, bombăni Velázquez. Eu, În locul vostru, aș chema poliția. ăsta sigur are cazier. Și cum Îi mai miros picioarele, Dumnezeule Doamne, că doar există o mulțime de rahați roșii umblînd slobozi Încoace și-ncolo, care nu se mai spală de cînd a căzut Republica. Mă pregăteam să născocesc o scuză rezonabilă pentru a-l disculpa pe Fermín, cînd studenta care stătuse de vorbă cu profesorul Velázquez se Întoarse, iar mie Îmi căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
rîsetul șuierat. — O să ne mai vedem. Și spune-i prietenului dumitale că inspectorul Fumero stă cu ochii pe el și că-i transmite multe salutări. Vizita nefastului inspector și ecoul cuvintelor lui Îmi incendiară după-amiaza. După cincisprezece minute de alergat Încoace și-ncolo dinapoia tejghelei, cu mațele Înnodate, m-am hotărît să Închid librăria Înainte de ora cuvenită și să ies În stradă ca să umblu la Întîmplare. Nu-mi puteam scoate din minte insinuările și amenințările acelui ucenic de parlagiu. Mă Întrebam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
influență și cele dintre pirați și sedentari. Războaiele provocate de lipsa resurselor îpetrol sau apă) Așa cum au existat războaie pentru cărbune și pentru fier, la fel vor exista conflicte pentru petrol, apă și materii prime rare. Așa cum, de un secol încoace, aprovizionarea cu petrol a devenit tot mai dificilă și mai costisitoare, această realitate va duce inevitabil la declanșarea a numeroase conflicte. Statele Unite, care consumă un sfert din producția mondială de petrol, aproape două treimi din consumul propriu provenind din exterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
poporului nostru, cea de care în acest moment nu sunteți demni. Până atunci, adio, și domnul să vă apere. Imaginea gravă și mâhnită a șefului statului dispăru și în locul ei apăru din nou drapelul înălțat pe catarg. Vântul îl agita încoace și încolo, încolo și încoace, ca un prost, în timp ce imnul repeta acordurile războinice și accentele marțiale care fuseseră compuse în vremurile trecute de nestăvilită exaltare patriotică, dar care acum păreau să sune a doagă. Da, domnule, omul a vorbit bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în acest moment nu sunteți demni. Până atunci, adio, și domnul să vă apere. Imaginea gravă și mâhnită a șefului statului dispăru și în locul ei apăru din nou drapelul înălțat pe catarg. Vântul îl agita încoace și încolo, încolo și încoace, ca un prost, în timp ce imnul repeta acordurile războinice și accentele marțiale care fuseseră compuse în vremurile trecute de nestăvilită exaltare patriotică, dar care acum păreau să sune a doagă. Da, domnule, omul a vorbit bine, rezumă cel mai bătrân din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nimic altceva decât să mențină presiunea, este evident că, după ceea ce s-a întâmplat în ultimele ore, nu e convenabil să mergem mai departe cu acțiunea, Și ei, Dacă sunt corecte informațiile care mi-au parvenit chiar înainte de a veni încoace, s-ar părea că pregătesc o manifestație, Ce vor să obțină cu asta, manifestațiile n-au servit niciodată la nimic, sau altfel nu le-am autoriza niciodată, Presupun că vor doar să protesteze împotriva atentatului, iar în ceea ce privește autorizația ministerului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lui de om. — Și ce-o să facă doamna, Strickland? — În primul rând trebuie să ne adunăm dovezile. Am să mă duc chiar eu la Paris. — Și cu afacerile lui cum rămâne? — Păi tocmai aici e toată șmecheria. De un an încoace cheltuia din ce în ce mai puțin. — I-a spus partenerului lui de afaceri că pleacă? — Nici un cuvânt. Colonelul MacAndrew se pricepea foarte vag la afaceri, iar eu deloc, așa că n-am prea înțeles în ce condiții și-a părăsit Strickland treburile. Am dedus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pictat vreodată? — Am vrut oarecum să mă fac pictor când eram copil, dar tata mi-a spus să intru în afaceri, susținând că nu se pot câștiga bani din artă. Am început să pictez puțin, acum vreun an. De atunci încoace am urmat niște cursuri serale. Deci acolo te duceai când dna Strickland credea că joci cărți la club? — Întocmai. De ce nu i-ai spus? — Am preferat să păstrez taina. — Dar știi să pictezi? — Deocamdată nu, dar o să învăț. Tocmai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sora. Era prea obosit ca să mai plângă. Zăcea inert pe spate de parcă i-ar fi pierit vlaga din mâini și din picioare, și curând am observat că a adormit. Era primul somn natural în care se cufundase de o săptămână încoace. Natura uneori atât de crudă se arată alteori îndurătoare. L-am învelit și am stins lumina. Dimineața când m-am trezit, mai dormea încă. Nici nu se mișcase. Avea încă pe nas ochelarii cu rame de aur. XXXVII Împrejurările morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ține să-l însoțesc, și dupa ce l-am lăsat la intrarea clădirii am plecat pe jos ușurat. Străzile Parisului mi-au adus din nou bucuria în suflet și am început să privesc cu ochi zâmbitori oamenii care se grăbeau încoace și încolo. Ziua era frumoasă și însorită și simțeam în inimă o bucurie mai profundă de a trăi. Nu mă puteam stăpâni. Mi l-am scos din minte pe Stroeve cu necazurile lui cu tot. Voiam să mă bucur din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
direct acolo și când l-am văzut l-am recunoscut într-o clipă! — Dar mai fuseseși la Alexandria? Nu, în viața mea nu ieșisem din Anglia. Imediat a intrat în serviciul guvernului și nu l-a mai părăsit de atunci încoace. Și n-ai regretat niciodată? — Niciodată, nici măcar o clipă. Câștig destul ca să-mi duc zilele și sunt mulțumit. Nu cer nimic altceva decât să rămân așa cum sunt până în ziua morții. Duc o viață minunată. A doua zi am părăsit Alexandria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am răspuns. Cu multă vreme în urmă am avut ideea că e posedat de un diavol. Era pasiunea care-l ținea în puterea ei pe Strickland, pasiunea de a crea frumusețe. Asta nu-i dădea pace. Îl mâna încolo și încoace. Era un fel de pelerin etern urmărit de nostalgia divină, și demonul din sânul lui era necruțător. Există oameni a căror dorință de adevăr e atât de mare, încât pentru a-l dobândi sunt în stare să zdruncine înseși temeliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și crudă. Îți dădea un sentiment îngrozitor al nemărginirii spațiului și al nesfârșirii timpului. Pentru că pictase pomi pe care îi văd în fiecare zi în jurul meu, cocotieri, smochini indieni, poinciane cu florile stacojii, cei ce dau perele avocado. De atunci încoace i-am văzut altfel, de parcă ar fi existat în ei un spirit și un mister pe care sunt mereu pe punctul de a-l prinde și care îmi scapă de-a pururi. Culorile erau cele familiare mie și totuși erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
marea velă latină Înfășurată frumos pe catarg. Simți cum un fior Îi străbate șira spinării. Era de neînchipuit ca râul Arno să fi fost navigabil, la câteva mile de la vărsare, pentru nave atât de mari. Acea prezență era... ce mai Încoace și-ncolo, era imposibilă. Căută vreun semn care să Îi indice de unde provenea, dar nu exista decât un steag negru, care atârna de vergă. - Să ne apropiem. Trebuie să văd... și să știu, zise el și Își dădu drumul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a ajuns până aici după moarte. - După moarte? Ce vrei să spui? Istoricul ridică din umeri, strângând din buze, ca și când s-ar fi temut că spusese prea multe. - Am găsit, În paginile Cronicii lui Mainardino, ceva care m-a Îndrumat Încoace. - Mainardino da Imola? Episcopul fidel Împăratului, despre care se spune că și-a petrecut ultimii ani Întocmind o istorie a vieții lui Frederic? Dar lucrarea lui s-a pierdut, după cât se știe. Ori poate că n-a fost scrisă niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dintr-un tufiș o tulpină mai lungă și părea se deseneze niște semne În praful de pe stradă. - Așadar, dacă această scriere există, Îl zori poetul, și ai putut s-o citești, ce ai aflat de acolo, care să te aducă Încoace? Și ce a ajuns aici din Împărat, după moartea sa? Bernardo nu Îi răspunse imediat; căuta cuvintele cele mai potrivite. - Mainardino a scris ceva În legătură cu o comoară a Împăratului. Așa a zis maestrul meu: „Thesaurus Federici in Florentia ex oblivione
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
său, gloata părea să fi recepționat mesajul și mustrarea Fecioarei, iar acum se agita, pradă unei dorințe nelămurite de răscumpărare. Bărbați și femei, ațâțați de perspectiva de a-și salva propriul suflet și, În același timp, Sfântul Mormânt, se vânzoleau Încoace și Încolo. Strigăte și chemări se amestecau cu apeluri la acțiune, deliberări, Îndemnuri de plecare. Între timp, poetul continua să reflecteze, căutând cu Încăpăținare o explicație rațională la ceea ce tocmai văzuse. Dar nu izbutea să o găsească. Doar o slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
hoților de buzunare! Și apoi, mi-am consumat toate resursele și la Siena partidul meu e În război cu dușmanii. Și luptăm prost când o avem drept scut pe Doamna Sărăcia. Eu nu sunt nicidecum unul din nătărăii cate țopăie Încoace și-ncolo cântând laude tolomacului din Assisi, conchise el cu o fărâmă din veselia sa obișnuită. - Cecco, În noaptea asta vei dormi la Stinche. Sienezul păli. Dar numai pentru o clipă, după care Își reluă de Îndată atitudinea dezinvoltă. - Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-și plăti o veche datorie. Însă, dacă se angajase În Înfăptuirea unei lucrări atât de ambițioase, de ce Își pusese capăt zilelor Înainte ca aceasta să se isprăvească? Această slăbiciune contrasta cu imaginea omului, așa cum Dante Îl cunoscuse. Începu să umble Încoace și Încolo prin spațiul restrâns al chiliei. Se apropie de zăvorul scos din balamale și examină cu atenție ușa. Nu exista nici o posibilitate de a o Închide din afară. Scutură din cap, respingând ipoteza spre care Înclinase pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lemnăria începuse să trosnească, se usca, Doamne, ce mizerie și ce frig!!! — Tu ești nebună, e așa de cald afară, un august cum n-a fost parcă niciodată, e aerul greu de căldură. E așa de cald și aici. Vino încoace, pe canapeaua din sufragerie. Să știi că ești nebună cu înțepăturile tale, cu durerile, cu articulațiile. Asta cu „ești nebună” e o metodă securistă. Numai Securitatea, când vroia să scape de cineva, de unul care critica regimul lor comunist, zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Cât despre boalăăă!!! Ești bolnavă pe dracu’, ești ipohondră, ți-a spus și doctorul Codrescu, reumatologul. Parcă spuneai că sunt nebună. Păi, numai nebunii sunt ipohondri. — Nu poți fi onest măcar o dată în viață? — Lasă-mă cu prostiile și vino încoace, miroși a fructe, îi spune el, adulmecându-i pielea îndelung. E un clișeu: a fructe. Chiar miroși crud, a mere verzi. E un pleonasm, corectează ea din nou. Haide!, mârâie el, bine, nu a mere, e mirosul pielii tale, recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Nu ai curajul să devii soția mea. ROSALIND: Nu, nu, voi urma calea cea mai grea - calea cea mai dură. Căsătoria cu tine ar fi un eșec, iar eu nu eșuez niciodată. Dacă nu termini cu plimbarea asta Încolo și-ncoace, am să țip! (Amory se lasă să cadă disperat pe sofa.) AMORY: Vino și sărută-mă. ROSALIND: Nu. AMORY: Nu vrei să mă săruți? ROSALIND: În seara asta vreau să mă iubești calm și detașat. AMORY: Începutul sfârșitului. ROSALIND (are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de nevastă-mea. Complicat. Și m-am pișat pe mine de frică. De-aia zic că nu prea am simțul aventurii. Și tipu ăsta nu se mai trezește. Frumoasă camera. Parchet adevărat, cum își dorește nevastă-mea de doi ani încoace, de când am fost în vizită la o mătușă în Germania. Parchet fin. Un pat mare, cu baldachin, cum am văzut în clasa a V-a la Muzeul Peleș. Mătase adevărată. Și pe pereți, tapet cu flori de crin. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
era în pragul plânsului, era cea mai urâtă nuntă la care fusese vreodată. Până și Marcela era încurcată și nu găsea un cuvânt de alinare. Domnul Popa se uită cu frică în ochii soției și găsi repede soluția. - Ce mai încoace și încolo, să intre darul nașilor! Era rândul lui Mișu să plângă: darul era un tort. Frumos, de ciocolată, măricel, cu mirele și mireasa pe el, dar un tort. Ținându-se de mână cu emoția tristeții, mirii tăiară tortul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]