2,617 matches
-
de păreri: iată principiile.; se cere realizarea acestor păreri în stat: iată partida. Tot așa fac breslașii. Formează o clasă, au principii, sânt o partidă. în locul individualismului personal vine cel de clasă. Pentru a-și asigura cercul de esploatare ele încremenesc cîteodată: iată castele. Nimic nu va schimba natura societății. Ea va rămânea un bellum omnium contra omnes, sub orice formă pacinică s-ar prezenta. Puterile în luptă se comasează, în locul indivizilor avem clase, forme superioare a aceluiaș princip, carile se
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Daaa, ce păcat că Hitler, la timpul lui, a uitat de polonezul ăsta episcop von lebărvurșt. (Erna icnește și se repede la Grete. Începe o încăierare nemiloasă. Mariedl încearcă să se roage, dar se întrerupe mereu din cauza sughițurilor. Brusc, luptătoarele încremenesc o clipă. Se depărtează încurcate una de alta și încep să se dichisească. Mariedl începe să se liniștească și strânge bucățile de păr căzute din coafura lui Grete. Erna și Grete zac pe podea fără o vorbă. În cele din
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
crea o legătură între decizii și efectele lor în întreaga lume. Orice eveniment influența balanța centrală, dar nu era în mod necesar subordonat ei. Politica fusese globalizată. Flexibilitatea diplomatică era acum subminată de dezvoltările interne și internaționale. Diplomația internațională era încremenită într-o ordine nucleară bipolară. În acest sistem, politica era concepută cu ușurință în termeni de sumă zero, unde cîștigurile uneia dintre părți însemnau automat pierderi de cealaltă parte. Kissinger a observat în anii '60 o creștere a multipolarității politice
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
celor cunoscute. 10. Era un management al continuității, lipsei de incertitudine și risc, urmărind evitarea, pe cât posibil, a schimbării. Aceasta pare a deveni una din carențele fundamentale ale taylorismului: considerarea lumii (a individului, societății, clienților, furnizorilor, competitorilor etc.) ca fiind „Încremenită”, În neschimbare. „O linie invizibilă Îi desparte pe toți managerii de azi. Ea nu ține cont de poziție și funcție, separându-i pe cei ce văd actualele schimbări drept simple extensii ale revoluției industriale de cei ce privesc masivele schimbări
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
este de exemplu În Săgetător, semn guvernat de Jupiter, spunem că stăpânul casei respective este Jupiter. I TRANZITELE În prezent, tranzitele constituie cea mai răspândită metodă de lucru din astrologia previzională. În momentul venirii noastre pe lume, redactarea temei astrale „Încremenește” cerul de naștere, reducându-l la un fel de instantaneu, exact ca atunci când fotografiezi un subiect În mișcare. Dar, cu toate că e vorba de un moment deosebit de important, planetele nu se opresc din mersul lor. Ele continuă să se rotească În jurul
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
a consiliat până acum - a pierdut. Vorba lui Esinencu: „Abia acum se deschide neantul, băieți!” Aureliu Busuioc, poate cel mai așezat pe scris autor basarabean din perioada aceasta de tranziție spre democrație și de abandonare a ideii comuniste - o prostie încremenită în proiect! -, ne-a promis, încă înainte de alegerile prezidențiale din R.M., fragmente alese din jurnalul său cubanez. O vizită în Cuba lui Castro pe timpurile burghezo-partinice ale lui Leonid Ilici Brejnev, i-a prilejuit câteva pagini de reflecții deloc comsomoliste
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
ușurinței cu care poate fi deconstruită, ea se sustrage analizei. Pentru că intimitatea e evanescentă prin definiție, delicată prin autoproclamare și ubicuă prin indeterminarea structurii. Ființa care coboară În spațiul intimului este - lucru de domeniul evidenței - o ființă a transcendenței. Ea Încremenește la limita dintre două lumi, În egală măsură concurente (prin căutarea acelorași sensuri) și paralele (prin mijloacele deosebite de a-și atinge scopurile). A scrie semnifică, În această perspectivă, a invoca spontaneitatea gândului, dar și a nega dreptul la existență
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
s-a arătat în Gallia când i-a fost conferit numele de Augustus. De data aceasta, însă, trist și având capul și cornul abundenței acoperite cu un văl, i-a trecut prin cort și a dispărut. Pentru moment a rămas încremenit de uimire, dar îndată învingând orice teamă, a încredințat cele viitoare hotărârilor cerești (...). Și când a ieșit din cort, a văzut o dâră de lumină care, asemenea unei făclii aprinse, a căzut din cer brăzdând văzduhul și dispărând în beznă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
națiunile creștine de orice rit, poporul cel mai ateu, cel mai sceptic, cel mai puțin credincios". A doua, opusă, vestește renașterea și misionarismul istoric, căci, așa cum spunea contele Hermann Keyserling: "Biserica românească e vie. Numai acolo Biserica greco-ortodoxă nu a încremenit. (...). Astfel, misiunea lor europeană, dacă au vreuna, ar trebui să fie neîndoielnic aceea de a deștepta la o nouă viață spiritul bizantin. Și, desigur, această țară și acest popor pot avea un viitor mare". În sfîrșit, o altă opțiune angajată
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
să se apropie de pământul mustind de apă, într-un gest de închinare către cine știe ce zeu păgân. Poate, din partea spre care înaintau ei, sau poate de aiurea, se auzi un vaiet stins, prelungit peste șes până spre pădurea de sălcii, încremenind acolo laolaltă cu ultimele licăriri ale zilei înecate de ploaie, stârnind sufletele păcătoșilor pierduți la vreme de iarnă în rătăcirea fulgilor mulți, când această câmpie devine un coșmar. Se opriră la ușa cantonului și cel din față bătu în ușă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
din timpuri străvechi. Se vorbește în cărțile de istorie că în pădurea aceasta s-a dat o luptă între moldoveni și polonezi, la care a luat parte alături de tatăl său, Bogdan, Ștefan, viitorul mare domnitor al Moldovei. Acum, mută și încremenită la margine de lume, țâșnea spre cer dreaptă și maiestuoasă, închipuind măreția vechilor altare druidice. Cum stătea așa răsturnat în zăpadă între cele două fire ale liniei de cale ferată i se părea că e bine, e cald și doar
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
declanșat un spectacol de vis. Căzut peste mireasa îngropată complet în omătul proaspăt așternut, a confundat-o, probabil, cu Alba ca Zăpada, iar el, prințul, adică mirele, uitase să se mai ridice... Timpul se scurgea; martorii îi priveau, iar ei, încremeniți pe orizontală, nu erau altceva decât o altă variantă răsturnată a operei lui Brâncuși. Cineva din alai, probabil din invidie, a aruncat ca din întâmplare un pumn de zăpadă afânată în mire. Acesta a fost elementul declanșator al unei bătălii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
artă poetică, fiindcă pornind de la strigătul eului liric (țipătul expresionist? angoasa, nevroza simboliștilor?) ajungem la cuvântul poetic, amorul ce dormea întors în șpalturisicrie, cu florile de plumb ale literelor inversate, cu aripile de plumb ale conștiinței că, odată tipărită, opera încremenește pe veci în cavoul literaturii. Mai mult chiar, este imperios necesar să aplicăm discursului poetic o grilă de semnificare construită pe baza unor noțiuni de limbă și stil, deoarece textul literar însumează toate nivelurile de producere a mesajului, poezia fiind
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
română."310 Femeia s-a dovedit mai tare decât bărbatul îmbolnăvit, între timp, de laudele mincinoase ale adulatorilor apăruți ca ciupercile după ploaie. Sau poate că structura lui de comunist, croită încă din resentimentele adolescenței, a fost hotărâtoare. Rebelul "naționalist" încremenea în proiect. Iar acum nu mai avea sfătuitori de talia lui Emil Bodnăraș și a lui Ion Gheorghe Maurer. Atunci, calea independenței își avea un suport natural, pe când acum "magnificii" prosovietici acaparaseră orgoliile și slăbiciunile "savantei" analfabete, răsplătită pentru asta
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
între prezentificare și trecut, propune secvențe gânditoare, imprimând actului mnemonic rezonanțe empatice. Departe de a fi un paradis pierdut, tărâmul plăsmuit numit Baaad e, se-nțelege, sursă de melancolie; lipsit de aura unui joc secund mai pur, Baaad-ul său, asimetric, încremenit într-un timp închis, întreține (în subtext) o mitologie crepusculară. Subcurenți de adâncime sugerează zădărnicia. Timpul, noi îl știm, nu se măsoară, / îl căutăm prin spini, prin iarba verde, / într-un mușuroi care se mișcă..." (Metanoia). Memorialistul, un virtuoz al
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Orb / ci o oboseală cumplită". Nuanțări în suită învederează o distinctă forță combinativă; într-un singur poem, Ochi în Ochi, nu mai puțin de douăsprezece metafore sensibilizatoare, Ochiul Orb fiind: "narațiunea în extaz", "plasma originară a lumii", "retina pură", "sensibilul încremenit", "ombilicul dintre scrisul meu și neant". Variațiuni pe aceeași temă! Ciudata arătare (transumană) receptează, focalizează și reverberează la modul extatic, acționează în plan temporal și spațial; se ascunde și se revelă; ochi consubstanțial, totuși, omenescului. Imperceptibil aproape, cu pași mărunți
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
galben", iar mulți au și făcut vizite la fața locului, în calitate de oameni de afaceri sau de turiști. În China trăiește un sfert din populația globului. Acum cinci sute de ani era cea mai dezvoltată civilizație a globului, dar apoi a încremenit. Marx o descria ca fiind "o semicivilizație putredă, ce vegetează înțepenită în fălcile timpului". Acum, cînd împlinește 60 de ani de comunism, China renaște într-un ritm uluitor, iar lumea se cutremură sub amenințarea dominației sale. Cel mai mare program
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
1998, Sibiul era un loc în care nu se întîmpla aproape nimic, îmi amintesc că aveau un singur album în librării, și ăla necăjit. Uitați-vă unde a ajuns Sibiul în zece ani. Am vizitat recent Avignonul. Este un oraș încremenit în medievalism, unde spiritul locului, cultura sa vorbesc prin orice piatră atent îngrijită, iar ma-nifestările se țin lanț, nu doar celebrul festival de teatru. Am fost la Weimar, cînd se pregătea să devină oraș european al culturii. Ei bine, în
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
ea). Cu Gorgo, s-ar zice că masca se esențializează, purtând întipărit pe chip reflexul lumii de dincolo, reflex care exprimă, spune Vernant, „groaza cumplită, oroarea inspirată de o alteritate radicală” cu care omul se identifică, transformându-se în piatră, încremenit într-o imobilitate asemănătoare celei a colossos-ului înălțat spre cer. În context african, examinând fetișul de lemn sau de piatră, „zeul-obiect”, un antropolog ca Marc Augé2 subliniază, la rândul său, raportul imobilității cu divinul, cu supranaturalul, ca și legătura dintre
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
adresează tăcutei sale soții. În ochii săi, celebrului erou i se pare că recunoaște expresia din privirile văduvelor care își pierduseră în luptă soții, din privirile mamelor care își pierduseră fiii. Oare în clipa aceea Coriolan nu intuiește vag că, încremenită în tăcerea ei, Virgilia are și ea uitătura fixă și îngrozită a femeilor care au văzut moartea cu ochii, care au privit-o drept în față? Doar ea îi vede alteritatea monstruoasă, doar ea îi citește dintr-odată pe chip
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Când ne vom trezi din morți, se aventurează, de asemenea, în spații asociate muntelui, pădurii, furtunii, spații ale libertății, dar și ale primejdiei, ale morții. Spații în care omul riscă să rămână captiv, prins într-o stâncă, într-o piatră, încremenit ca după o întâlnire cu Gorgo. Allmers, care vine dintr-un altundeva ce seamănă cu un tărâm al morții, se numără printre cei cărora le-a ieșit în cale Femeia cu șobolani. Paralelismul este evident. Despre experiența trăită pe piscuri
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
animă fără încetare socializarea. Il campiello, mica piață unde nimeni nu se poate ascunde de priviri indiscrete, e un spațiu viu, care se agită și se mișcă în ritmul acestei supravegheri mutuale. Spațiu seducător prin reversibilitatea raporturilor, căci nimeni nu încremenește aici într-o postură imuabilă: fiecare vede și este, la rândul lui, văzut. Redistribuirea rolurilor interzice dihotomiile definitive sau evaluarea morală durabilă: nimeni nu e mai vinovat decât alții și fiecare e vinovat, rând pe rând! Reciprocitate absolută, imposibilă în afara
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
emoția creației dispare, există riscul ca jocul vieții ca „întreg integrat” să devină rutină, să parcurgeți traseul ce a mai rămas mergând cu „lumânarea aprinsă la ambele capete”, irosind și ultima picătură de energie umană care ruginește și îmbătrânește comportamentele încremenite într-un proiect care face doar umbră și atât. Așadar, să descoperiți mereu ceea ce vă place să faceți ca oameni-specialiști, pentru a nu ajunge vreodată să faceți „umbră pământului degeaba!” Ceea ce cred și eu, ca și alți profesori cu care
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
fantasme sau mecanisme: „După o noapte albă, am ieșit în stradă. Toți trecătorii semănau cu niște automate; nici unul nu părea viu, toți păreau împinși de un resort nevăzut; mișcări geometrice; nimic spontan; surâsuri mecanice; gesticulări de fantome; Ă totul era încremenit...” (I, 19). Lumea lipsită de viață (iată de ce a o elimina exclude orice sentiment uman) răspunde situării propriei ființe în ireal: „Nu e prima dată când, după insomnie, notează Cioran, am această impresie de lume încremenită, golită de viață. Aceste
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Mamă, am încercat de toate, dar... Trebuie să-i fac să plece. Cu orice preț! Bunica: Cine să plece? Mihai: Cum cine? Cum cine? Vecinii care au venit în vizită la noi. Bunica: Au plecat. Mihai: (ca și ceilalți, e încremenit, neîncrezător) Cînd au plecat? Cum au plecat? Nu te cred. Îs după draperie! Bunica: (îl privește cu înțelegere și apoi se duce spre draperie, o deschide; în jurul mesei, într-un oarecare semiîntuneric, siluetele celor patru vecini oprite parcă într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]