3,404 matches
-
Ei și-au luat un aer rezervat și politicos, au spus că era vorba de niște informații și au plecat fără grabă, în direcția în care o luase Cottard. ÎNTORS ACASĂ, TARROU RELATĂ ACEASTA SCENĂ ȘI IMEDIAT (SCRISUL O DOVEDEA ÎNDEAJUNS) NOTĂ OBOSEALA SA. ADĂUGA CĂ AVEA ÎNCĂ MULTE DE FĂCUT, DAR CĂ ASTA NU ERA UN MOTIV CA SĂ NU FIE PREGĂTIT ȘI SE ÎNTREBA, TOCMAI, DACĂ ERA PREGĂTIT. EL RĂSPUNDEA, ÎNCHEIND, ȘI AICI CARNETELE LUI TARROU SE TERMINAU, CĂ EXISTĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
repriza lor de căutare prin calculatorul lui Guttman a fost monitorizată, atunci cei care au făcut lucrul ăsta ar trebui să știe tot ce știau ei - inclusiv adevărul despre Ahmed Nour. Iar acum, în dimineața asta, ceva i-a enervat; îndeajuns încât să vrea să o sperie. Vizitându-l pe Aweida, se apropia prea mult pentru gustul lor. În cele din urmă, Uri reuși să tragă pe dreapta. Imediat ce ieșiră din mașină, ea începu imediat să vorbească, doar pentru ca Uri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
noștri se cunoșteau. Uri continuă povestindu-i descoperirea anagramei și a e-mailurilor cifrate. Apoi, după ce inspiră adânc, parcă pentru a se pregăti, îi explică restul: tăblița, mesajul video de la tatăl său, tunelele. Uri era convins că erau aproape, dar nu îndeajuns de aproape. Și crezi că tatăl meu știa unde era ascunsă tăblița asta? —Poate că da. După tatăl meu, a fost prima persoană ucisă. Cineva și-a închipuit că știa ceva. Mustafa Nour, care îl privise tot timpul pe Uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
doar câțiva metri, se afla însăși Piatra, Piatra de Temelie, locul în care Avraam fusese gata să-și sacrifice fiul. Vei descoperi ce ți-am lăsat eu acolo, în calea labirinturilor antice. Maggie se afla acum deasupra acestei scări minuscule, îndeajuns de aproape ca să examineze fiecare treaptă lucrată individual. Fusese imposibil de observat de departe, peretele din lateral o punea în umbră. Se ghemui ca să vadă capătul scărilor, suprafața netedă ce ducea către poartă. O atinse, dar simți doar praful sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și tăcută, ca să dea de Înțeles că nu agrea ospitalitatea turcească. — Așa, ia spune-ne, a rugat-o mătușa Feride după ce a terminat de inspectat coafura americancei și a găsit-o destul de urâtă. Cum e În America? Absurditatea Întrebării era Îndeajuns să o facă pe Asya să-și piardă stăpânirea de sine, oricât de hotărâtă ar fi fost În decizia ei de a rămâne distantă. I-a aruncat mătușă-sii o privire jignită. Dar dacă și lui Armanoush Întrebarea aia i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
repede la atitudinea lor standard de perpetuă apatie, fiindcă nimic nu putea tulbura ritmul greoi ce predomina la Café Kundera. Cei care aveau nevoie de viteză și variație puteau pur și simplu să iasă afară, fiindcă din astea se găseau Îndeajuns pe străzi. Aici domnea o leneveală obligatorie și o eternă recurență. Locul acesta era unul al fixațiilor, repetițiilor și obsesiilor; era un loc pentru cei care nu voiau să aibă nimic de-a face cu imaginea de ansamblu, dacă exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ușor să-ți dai seama căruia din ei Îi aparține fiecare; sunetul scos de vârful degetelor sale care se plimbă pe tastatură În căutarea celui mai bun răspuns pentru Baron Baghdassarian. E aproape dimineață și, deși Armanoush nu a dormit Îndeajuns, se simte Înviorată de sentimentul de trimf pe care-l ai atunci când Învingi somnul. Dedesubt e camera bunicii Gülsüm. Poate că Într-adevăr fusese Ivan cel Groaznic Într-o viață anterioară, Însă asprimea ei nu e lipsită de motiv. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
zeci de boluri cu ashure aranjate pe blatul de bucătărie, mătușa Banu și-a Început povestea. — A fost odată ca niciodată, Într-un tărâm nu foarte Îndepărtat, pe când purtările oamenilor erau vrednice de dispreț, iar vremurile păcătoase. După ce a privit Îndeajuns la ticăloșia asta, Allah a trimis În cele din urmă un mesager, Noe, care să Îndrepte purtările oamenilor și să le dea șansa să se căiască. Însă când Noe a deschis gura să predice adevărul, nimeni nu l-a ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Sixtină. Am fost cuprinși Într-o mulțime de pelerini și de turiști. Era Într-o zi de mare afluență. După cum spunea tata Într-un text În care povestește cum a descoperit el Vaticanul În 1936: „Un asemenea staul nu e Îndeajuns de mare pentru pășunatul tuturor oilor. La Vatican, aflăm prin trup ce poate să Însemne oceanul sufletelor“. Delphine și cu mine plonjaserăm Într-un ocean de trupuri asudate și jilave. Gărzile ne Împiedicau să facem cale-ntoarsă. Parcursul era obligatoriu! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
evoce În fața mea erotizarea excesivă a lumii mele intelectuale. Încă o trăsătură tipică pentru un obsedat! Aveam așadar nevoie, În fața unei femei necunoscute, să o transform Într-o prezență familiară, Încercînd să descopăr cu ce semăna din vastul domeniu - niciodată Îndeajuns de vast a ceea ce cunoșteam pînă atunci. „Libidoul dumitale narcisist...“, murmurase psihanalistul, „tot ce reușești să asimilezi Îți Întărește libidoul narcisist“. Îmi dăduse exemplul destinațiilor de vacanță, unde oamenilor le place să se Întoarcă spre a se proteja Împotriva impresiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
From a deep and intimate personal experience in marriage, Franz Weyergraf has written books on the happiness possible for married couples. Experiența mea nu era chiar atît de deep. Tata mă Întrebase care era subiectul romanului meu, iar eu fusesem Îndeajuns de neinspirat ca să-i spun: „Povestea unui bărbat care se confruntă cu cîteva femei și care Încearcă s-o scoată la capăt cum poate“. Mi-a propus să mergem pînă la Saint-Christol străbătînd pădurea din La Plate. Regretam lungile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ai făcut cînd ajungi la toaleta finală, și Îmi imaginez că sfîrșitul montajului e cam ca ultima literă a unui manuscris bătut la mașină, cînd totul se așază. Faptul că ți se Întîmplă așa ceva e semn bun, căci te cunosc Îndeajuns ca să știu că nu te lași momit. CÎt aș vrea ca ăsta să fie un pas, ultimul pas, spre primul tău mare film artistic, primul tău film care să fie cu adevărat al tău, cel pe care vrei să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În vremurile bune de altădată și am fi vorbit despre filmele care apăruseră sau despre cartea pe care Malraux o scrisese de curînd despre Picasso. În ziua În care murise, avea o Întîlnire importantă la Aix și, pentru că nu dormise Îndeajuns, se mai Întinsese un pic pe divanul din salon, rugînd-o pe mama să-l trezească cel mai tîrziu la amiază, ca să aibă timp să se radă și să se Îmbrace. Oare de cît timp e nevoie ca să ne dăm seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mulți continuă să caute să-și adauge încă o casă la cele pe care le au, încă o mașină în plus, mereu tot mai multă mîncare, mereu ocazii de a înmulți banii pe care deja îi au... niciodată nu e îndeajuns, nici măcar pentru aceia care întîlnesc iubirea vieții lor și trăiesc “fericiți pînă la adînci bătrîneți”, deși poate pentru aceia a apărut răspunsul... ar fi astfel, cîteva rare cazuri în care se poate întîlni o fericire durabilă, chiar în această lume
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
că ar trebui să ne agățăm de negativ pentru a nu fi ridicoli în prea mult pozitiv nepotrivit cu această lume amestecată! Binele nu poate fi vreodată prea mult sau inutil sau fără sens. În această lume, nu e niciodată îndeajuns de mult bine... De altfel, nimeni nu-și dorește să aibă obstacole, să se lupte mereu... dar, pînă la urmă, asta facem cu toții, inevitabil. Întîlnim miliarde de variante și reflectări ale luminii în miliarde de feluri, rotocoale de miliarde de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
el pe pat, să îl hrănească cu lingura. Din când în când își umplea gura cu pâine, pe care nu o putea mesteca decât după ce o muia bine în fiertură. Abia după ce a mâncat și ultima lingură își recăpătă puterea îndeajuns pentru a șterge farfuria cu ultima bucată de pâine. Porfiri așeză farfuria deoparte pe podea. Nu avea unde altundeva să o pună. Virginski slobozi un mic râgâit de satisfacție. ă Dar cine sunteți? îl întrebă pe Porfiri, întărit cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Cine e responsabilul aici? Băiatul răspunse interogării bruște a lui Salitov cu o privire de speriată. Patronul, prostule! Salitov bătu cu pumnul în masă, însă gestul nu fuses așa de înfricoșător pe cât ar fi sperat el, dar a fost îndeajuns să îl facă pe băiat să tresară a doua oară. Mai mult, reuși să o amuțească, cel puțin temporar, și pe cântăreața de la concertină. Nu te mai holba la mine în halul ăsta? De ce nu răspunzi? Ești mut? Ești imbecil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
imediat capul lui Găsit, fiind evident o cerere de iertare, trebuie interpretat și ca un semn că, într-o zi, poate va înceta să mai reacționeze așa, presupunând, bineînțeles, că timpul de viață în comun al celor doi va fi îndeajuns de îndelungat să preschimbe în obicei contrar ceea ce încă se manifestă ca instinctivă repulsie. Câinele Găsit n-are cum să înțeleagă aceste complicații, își folosește botul așa cum l-a învățat natura, este un gest mai sănătos autentic decât strângerile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fost scoase, actorii se odihnesc după efortul apoteozei. În magaziile Centrului n-a rămas nici o singură piesă de lut fabricată de olăria Algorilor, doar puțin praf roșu, împrăștiat pe rafturi, coeziunea materialelor nu e eternă, niciodată n-o vom repeta îndeajuns, dacă atingerea continuă a invizibilelor degete ale timpului le vine cu ușurință de hac marmurii și granitului, ce nu-i face unei simple argile cu compoziție precară și coacere probabil neregulată. Marçal Gacho n-a fost recunoscut în departamentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vor descărca și ultimul vas în groapa de lângă râu, apoi vor duce camionul la garaj, și, frânți de oboseală, mai mult morți decât vii, unul pentru că-și pierduse pe dreptele coridoare ale Centrului salutarul obicei al efortului fizic, altul pentru îndeajuns de cunoscutele dezavantaje ale vârstei, vor ajunge în sfârșit acasă, la lăsarea serii. Câinele Găsit va coborî să-i întâmpine pe drum, țopăind și lătrând așa cum îi cere condiția, și Marta îi va aștepta la ușă. Ea va întreba, Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cap, să alerge după o idee, ajungând, ca rezultat al lipsei unui vocabular adecvat și din cauza gravelor și evidentelor imprecizii în proprietatea termenilor pe care a trebuit să-i utilizeze, să se recunoască incapabil s-o transpună într-un limbaj îndeajuns de științific care să ne permită, în sfârșit, să înțelegem ce-a vrut el să spună. Va rămâne doar pentru memoria lui Cipriano Algor acest moment de răvășire a vieții și de inadecvare a înțelegerii lui, când, mergând la departamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Eu vreau un lucru, un obiect, „obiectivitate“ pură, ceva care să-mi demonstreze că ai găsit așa numita viață adevărată. În afară de asta, vîrtejul de spaimă și Îndoială de sine pe care simpla mea cerere ți l-a produs e plată Îndeajuns pentru mine. Batem palma, domnule Wakefield, dacă te Învoiești la aceste condiții. Îți dau un an. Este o ocazie nepămînteană, dar acum, că existența mea a fost probată științific prin existența găurilor negre, Îmi pot permite să fiu un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de Încins. O voce pe jumătate batjocoritoare din sală Întreabă: „Și unde ne putem Înscrie?“ Wakefield le dă adresa imaginară de web a școlii: www.școaladeimaginație.com — Vă mulțumesc pentru atenție, doamnelor și domnilor, și sper să vă fi stimulat Îndeajuns. Există Întrebări? O duzină de oameni se ridică În picioare, fluturîndu-și mîinile. „Unde-i portofelul meu? Nu ești decît un magician de doi bani! Nu te compari cu Houdini! Dă-mi-l Înapoi!“. O tînără extrem de serioasă se face auzită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
romane de luptă galioanelor turcești și galerelor venețiene și acesta a fost semnalul revoluției și sfîrșitul dictatorului și asta o știm de la răposatul Telescu care iubea poveștile țării sale și miracolele de iubire născute din aceste povești dar vai, nu Îndeajuns de des! Wakefield nu se mai putea menține pe acest teren așa cum era, fără accent, un om născut În deplină siguranță pe un continent bogat și plin de speranță. Era vremea să se retragă spre casă. — În America am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și nu îi iertase niciodată faptul că era fiica șefului și că avea să-i moștenească tronul. După standardele lui Jack, nepotismul era ceva de neiertat și n-o lăsa niciodată să uite lucrul ăsta. Fran studie din nou fotografia, îndeajuns de sinceră cu ea însăși încât să recunoască în sentimentul pe care i-l trezea o gelozie cumplită. Nici măcar faptul că mireasa, gătită cu panglici, funde și tul cu volane, semăna ciudat de mult cu tortul lângă care stătea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]