2,291 matches
-
al lui Ion Dumitrache care avea acest obicei de a citi. Avea și un cufăr plin cu cărți. Ei și? Tot Cîrstache era, nu-i folosea la nimic acel cufăr. Și cel puțin el nu căzuse la nici un examen, și îndeletnicirea aceasta a lui nu era considerată ca o tristă zădărnicie, d ca o plăcere a lui, așa cum altora le place să crească porumbei sau să cânte din cimpoi. Se presupunea că el înțelege ce citește. Despre mine s-ar fi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
toate temele date, cu predilecție însă pentru natură și dragoste. Firește că el spoiește cu cuvinte și restul realității, dar asta o face cam plictisit și cu o dispoziție evidentă, pe care nu și-o ascunde, că îi displace această îndeletnicire de a face "analiză", sau alte mofturi de același gen, cu atât mai mult cu cât asta îl silește să constate că oamenii sânt greu de "descris", sânt cam agitați, nu stau pe loc, și că se mișcă în societate
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
naște printr-un big-bang, este plină de minerale în fierbere, plină de monștri în luptă, dar - și aici filmul devine eseu - monștrii se nasc din fiecare individ mușcat la modul propriu de-o gânganie miriapodă, născută la rândul ei din îndeletniciri artistice. Imaginarul lui Bickford se împletește cu muzica lui Zappa, într-o producție perfect armonioasă, legată organic, solidă conceptual și, mai ales, cursivă, inteligibilă. Dacă muzica poate fi taxată drept avangardistă, cu influențe free-jazz ori new-age descendent din Varese, Boulez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
de-a ne adânci în noi înșine. Oricare ar fi fost cartea pe care am citit-o la început, proastă sau bună grea sau ușoară, falsă sau adevărată, ea ne-a trezit, pe lângă gustul lecturii, curiozitatea vastă și nesăturată a îndeletnicirilor spirituale. Iată de ce cuvine să sărbătorim din când în când cu o aducere-aminte acea carte, poate naivă și banală, stângace, nefirească și absurdă, pe care am devorat-o cu o lăcomie într-o zi îndepărtată a copilăriei.” Alexandru Philippide 768
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
tare Faust (în traducerile la îndemână: Blaga, Doinaș, Nemeșă și nu mai am curajul să mă îndrăgostesc, deși femeile, mai ales puștoaicele, îmi plac la nebunie! Tot ce v-am povestit este sută la sută ficțiune... * * * „Oare nu practicăm unele îndeletniciri din convingerea că ele sunt bune în sine și nu căutăm unele desfătări intuind că ele sunt de o importanță vitală? Și nu este lectura una dintre acestea (s.m.Ă? Uneori îmi închipui, cel puțin, că, atunci când va sosi Judecata
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
Abia prin 1992, tata, care s-a lăsat Întotdeauna greu tras de limbă cu privire la episoade de cea mai mare Însemnătate din trecutul lui și al celor apropiați, abia În acel an, Încurajat pesemne de dispariția cenzurii, pre cum și de Îndeletnicirea mea de jurnalist, a cutezat să rupă două peceți de pe ceea ce ținea ferecat În el: povestea lui Weisz și propria sa poveste, a lui Valeriu Ruba, din anul 1944. Din drama lui Weisz din acel an nu mai pot fi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să-l ții la umbră uscată, să ai de el toată grija. Fără o șură mare prin care aerul să se scurgă Întruna luînd cu sine umezeala frunzelor rînduite pe funii de cînepă, nu puteai să te apuci de o Îndeletnicire ca asta. Producția de țigări În România Mare era monopol de stat și numai Regiei Tutunului aveai voie să-i vinzi foile. Vechiul Regat trimisese În părțile CÎmpiei Sătmarului un agent fiscal, pe unul, Trușcă. Oamenii Îi spuneau „finanț“. Venea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cîine? TÎrziu am Înțeles pe deplin că tot ce am izbutit eu În viață cu meseriile pe care le-am deprins În virtutea unor chemări adevărate, a unor pasiuni, le datorez mamei Floare. Ba mi-a mai transmis și darul acelor Îndeletniciri: ușurința de a Învăța și a vorbi limbi străine, plăcerea conversației și a povestitului și, inevitabil, dragostea față de literatură și de călă torii. Regăsesc mai puțin Înrîurirea ei În impulsul de a scrie poezie. Și totuși, un anume lirism licărea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
plăcerea conversației și a povestitului și, inevitabil, dragostea față de literatură și de călă torii. Regăsesc mai puțin Înrîurirea ei În impulsul de a scrie poezie. Și totuși, un anume lirism licărea ca produs secundar al fabulațiilor sale. În raza acestor Îndeletniciri, ceea ce nu am Învățat de la ea este scrisul. Nu scrisul literar, Încorporat adînc În arta povestitului, ci uzul mijloacelor de scriere. Floare și știa, și nu știa să scrie. CÎnd ajunsese pentru prima oară la New York, la nouăsprezece ani, habar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mare și rece, în care nu se mai auzea absolut nimic (ghinionul românilor, pentru ceilalți era subtitrareă când începeau dj-ii. Plus că amorțeai, stând într-o rână și uitându-te la Visul lui Liviu. (vezi Explicațieă Joc. Cea mai amuzantă îndeletnicire când mai ești cel puțin cu o persoană: la prima intersecție, unul dintre voi spune în ce parte mergeți și tot așa. Nu ai nici o șansă să te rătăcești, dar nici nu știi unde poți ajunge. Misterios și neașteptat. De
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
se adresează iubitei: „E nevoie de tine ca esență umană / Ce îmi soarbe ființa dintr-o zonă precară, / Îndreptând-o cu grijă spre mărețul real / Unde omul renaște devenind social.“ (Apel la iubire) Trecem, rușinați, peste referirea, involuntar echivocă, la îndeletnicirea iubitei: „îmi soarbe ființa dintr-o zonă precară“. Dar nu putem trece peste aspectul pompos-oficial al ultimelor două versuri: „Îndreptând-o cu grijă spre mărețul real / Unde omul renaște devenind social.“ Dacă ai o iubită, este păcat să vorbești despre
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o neînțelegere a naturii poeziei; poate fi poezia reportaj? Să presupunem însă că poate fi (sunt atâția poeți care simulează, cu efect artistic, stilul reportericesc). În cazul acesta însă, nu se mai justifică înfrumusețarea simplistă, printr-o retorică imnică, a îndeletnicirii de miner. Versurile par scrise pentru a fi recitate pe o scenă a Festivalului Național „Cântarea României“. Stilul lor este bombastic-răsunător, ca muzica de fanfară. Autoarea eroizează convențional munca minerilor: „Mineri!, în această oră înaltă / aduceți lămpașele, uitate în colbul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Să mă-nfrupt / Din frumusețile tale / CA un vultur / Asupra prăzii sale.“ (Rapiditate) „Și când / Ne-am împăcat/ M-am bucurat / CA un naufragiat / Ce ajunge la mal / Nevătămat“ (Bucurie) etc. Curios este faptul că multe comparații se referă la îndeletnicirea de bețiv: „Te strâng în brațe / Cu ardoare / CA un boschetar / O sticlă de tărie / Mare.“ (Îmbrățișare) „Sorb / Cu voluptate / Dintre coapsele tale / Plăceri nemăsurate / CA un bețiv / Din sticlă / Vise deșarte.“ (Voluptate) „Aroma / Trupului tău / Mai dăinuie / În memorie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
termeni entuziaști în prefața semnată de Petru Scutelnicu, folosește pe scară largă personificarea. Rezultatul? O poezie plină de sensibilitate, dar naivă, care l-ar înduioșa, poate, pe cititor dacă nu l-ar amuza. Aproape toate lucrurile evocate în carte au îndeletniciri omenești. Anotimpurile își zâmbesc, duminicile se târăsc în genunchi (sau se dezbracă în pielea goală și ademenesc copiii), orologiul din turn numără speranțele, timpul îi masează autoarei umerii, felinarele dezgolite își ling rănile, somnul își dărâmă pereții, dragostea invocă starea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
unei sfinte iubiri. Sigiliul nu încoronează statui, ci se aplică pe scrisori, pe uși etc. ca o ștampilă, pentru a împiedica deschiderea lor. Să aplici o ștampilă pe statuia unei sfinte iubiri crezând că astfel o încoronezi apoteotic, iată o îndeletnicire destul de stranie. ProslAvirea scriitorilor Ioan Nistor are, în critica literară, discursul unui hagiograf. El îi proslăvește, ceremonios, nu pe sfinți, ci pe diverși poeți și prozatori contemporani, folosind o terminologie critică sofisticată. Cartea care ilustrează activitatea sa de critic - Fragmente
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o clipă, ca să o poți vedea și înțelege. Dar poeta vrea mereu acțiune. Nu este vorba, din nefericire, doar de temperament, ci și de o superficialitate voioasă. Beatrice-Silvia Sorescu cochetează cu poezia; pentru ea scrierea versurilor pare să fie o îndeletnicire ușoară, ca încercarea unor rochii în fața oglinzii. „Ieri am rupt un ghiocel / Dintr-o margine de cer.“ (Poezie populară) „Calc pe-o idee, urc spre stele.“ (Joc) „Pășesc ca un voievod / Prin pădurea ochilor tăi.“ (Pădurea ochilor) „Beau în fiecare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
drumul acela tainic căruia vroia cândva să-i tragă harta și care supăra pe Nory. - Ca și cum n-ar fi destule dosuri în Cetatea ta vie! Să mai căutăm altele în suflet! . . . întreabă-mă pe mine prin ce hudiți cutreier cu îndeletnicirile mele pentru "Asistența femeii". Să te Jj? odată pe-acolo, te-ai sătura! Prin ochii lui Mini treceau atunci priviri care, desigur după ideile ei, ar fi proiectat, la examenul unor instrumente viitoare, fășii ele uliți, colțuri, alei, popasuri, un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
povestire despre împricinarea sa în daravela cu terenul de la Ruina Siretelui. Pentru început trebe să vă spun, măi cinstiți gospodari, că la lipovenii noștri cuvântul copcă nu înseamnă numai gaura ceea în gheața râului ori a iazului, ci și săpătură, îndeletnicire cu săpăturile. Înțelesul aista al cuvântului l-au împrumutat de la noi și mai toți românii, leșii, maloroșii și șfabii care fac asemenea lucrări în folos personal ori pentru a dobândi un anumit câștig. Așa ceva am făcut noi încă de când ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
scandalagiu, bătăuș, leneș, bețiv și român. Mai mult, între cei trei Deleni s-au iscat și ceva neînțelegeri. Soția, Felicia, profesoară de biologie, și fiica, Ana Maria, studentă la Litere în Suceava, își manifestau tot mai vizibil nemulțumirea pentru abandonarea îndeletnicirilor de-acasă în schimbul unor promisiuni ce s-au dovedit a fi aproximative. În sinea lui, nici Pedro, și el profesor la Vorona, nu era tocmai mulțumit de situația, mult diferită de cea prevăzută în contracte, în care au eșuat cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
îmi spunea, dar mai bine aștept să aflu de la interlocutorul meu amănunte. - Domnule profesor, numele meu de familie este Ciobanu. Pe tatăl meu îl chema Ion Ciobanu. La propriu și din nou la propriu, fiindcă el era ciobanul satului, o îndeletnicire pe care o moștenise din moși strămoși. Aveam și o turmă proprie de vreo 50 de oi, la care primăvara, când se forma turma satului, se adunau cam 250 de capete. Deci, am fost crescut de mic în mijlocul mioarelor și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
decât aș fi crezut că-i cu putință. Poate că nu tot atât cât pe Fanny Tarrant, dar totuși... — Fanny Tarrant! Doar nu te-a dus cu actul ei de căința, nu? se amestecă Șam. În curând o să revină la îndeletnicirea ei de denigratoare, ca, de altfel, toata tagma ei. Cand începu să se audă sonorul reportajului de la știri, Adrian se așeza pe șezlong ca să se uite și el la televizor. Nu știu, spuse el. Moartea cuiva contează. Chiar și moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
viață; el se refugiază, cu alte cuvinte, la Iov, care nuți face figuri de la oarece catedră, garantându ți adevărul frazelor sale cu gesticulația sa, ci șade pe vatră și se scarpină cu un ciob, aruncându-ți, fără săși întrerupă această îndeletnicire, tot felul de observații și aluzii.“ Vatra pe care stă așezat Iov este, cum știm, chiar grămada de gunoi din mar ginea localității sale (Iov 2, 8). Nu mai avea loc printre ai săi, nici alături de prieteni. Ajunge un om
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
pe malul apei, acesta se zbătea nu prea mult, iar după aia bătrânul Îl jupuia, Îi așeza tacticos, pielea, În paporniță, hoitul i-l arunca În valurile apei curgătoare de la picioarele lor și alt câine trecea la rând. Pe nepot, Îndeletnicirea l-a Îngrozit. A rămas halucinat. O milă și o crispare teribile l-au cuprins, l-au doborât, aproape, psihologic. Și, nemaiputând suporta crima, l-a Întrebat, pe bunic: de ce faci tu asta? Ca să pot trăi. Ca să pot trăi eu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
putea fi curat. Poate că Într-adevăr inginerul achiziționa tablouri ca apoi să le dea foc. Sau afuma cărțile ca pe niște bucăți de slănină și le lăsa să se usuce În pod. Poate turna catran sau asfalt peste ele. Îndeletnicirea lui era, oricum, destul de dubioasă. Tălpile lui Bikinski străbăteau În lung și În lat domeniul său. Asfaltul pe care-l turna pe străzi se Întărea iarna și devenea moale vara, lipindu-se de tocuri. Un om care Își petrece timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a fost compromisă de niște diletanți. Alcoolul a invadat piețele și a devenit o afacere măruntă la care trebuie să transpiri prea mult. Poate doar dacă se gândește cineva la o prohibiție. Dar până atunci trebuie să-ți găsești o îndeletnicire rentabilă. Oțelul românesc. Uite, dom'le, cum nu s-a gândit la o asemenea pleașcă?! Ăștia produc oțel cu nemiluita, deși cheltuiesc mai mult decât primesc pe el, oamenii trebuie să-și rupă oasele cu ceva, managerii sunt băieți buni
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]