2,099 matches
-
obiect, alături de abstracțiuni sensibile... Vreau să spun că chestiunile acestea nu țin de gramatică ori de lingvistică, nu se supun regulilor sau normelor care standardizează: este vorba doar de simțul limbii ca atare, o expresie sinonimică la ceea ce se cheamă îndeobște „filologie”. Când autorul strânge expresia și pune puncte de suspensie după ea - este de la sine înțeles că o izolează, deci construiește mai întâi atmosfera, lumina stinsă dinăuntru, iar apoi somnul și visul, se păstrează, așadar, constant în zona abstracțiunilor, nu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ramurile arborilor, sub luna care scânteiază trist, în ferestrele întunecate, tristețea fiind a sufletului osândit să fie singur.” Nu știu cât de convins este dl. editor că acesta ar fi un poem al tristeții: mai degrabă dânsul reia un șablon, zicându-se îndeobște că poezia de dragoste eminesciană este tristă. Mai sus, însă, textul spune: Dar prin fereastra ta eu stau privind / Cum tu te uiți cu ochii în lumină. Nu este de crezut că poate fi aceasta „lumina lumânării”, care este doar
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
produci gânduri proprii, idei noi, proaspete. Interesul lui s-a îndreptat în mod constant spre interogații fundamentale, și nu spre elaborarea pas cu pas a unor idei deja formulate sau, cu atât mai puțin, spre prezentarea ideilor altora. Ceea ce era îndeobște recunoscut și apreciat drept performanță academică nu îl interesa. Stilul lui de gândire și modul de a lucra cu studenții contrastau puternic cu cele ale majorității colegilor. Dacă Moore i-a frecventat cursurile cu interes, chiar dacă nu-i era ușor
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
un joc diferit.“49 Distanța dintre asemenea strategii pentru identificarea modului cum apar problemele filozofice și pentru eliminarea acestora și cele ale Tractatus-ului, bazate pe utilizarea instrumentelor logicii moderne, este apreciabilă. Wittgenstein a susținut în mod constant că problemele recunoscute îndeobște drept „filozofice“ nu sunt probleme autentice, că spre deosebire de problemele științifice ele nu pot primi soluții și că, prin urmare, va trebui să ne eliberăm de ele. Contrastul dintre căile pe care a încercat el să identifice aceste probleme, să arate
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
schimbarea orientării gândirii și, prin aceasta, un spor de înțelegere. 1. Ce este „înțelegerea“ și cum poate fi ea obținută? Convingerea statornică a lui Wittgenstein a fost că, dacă este vorba de schimbarea orientării gândirii oamenilor, atunci calea regală, urmată îndeobște de filozofi, cea a enunțării unor principii noi, nu este calea potrivită. Unui cititor asiduu al Bibliei, cum a fost el, i-a atras probabil atenția faptul că Iisus încerca să modeleze sensibilitatea morală a celor care îl urmau mai
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în locul lui"" (apud Epstein, 2008, p. 70). Invidia, spun psihologii vieții afective, este un amalgam de iritare și de ură față de cel/cea care a fost (sau care este) mai favorizat/mai favorizată de soartă decât noi; este o acreală îndeobște ascunsă, însă întotdeauna activă, care se insinuează pe ascuns în judecățile și simțămintele noastre (Braud, 2008). Având în centrul ei o puternică notă de răutate, de ostilitate rece, de ranchiună tăinuită și de ciudă (Epstein, 2008), invidia este în raport cu celelalte
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
țara noastră într-o poziție mai negativă în raport cu cele europene și cele americane. Este relevantă, în acest sens, comparația între programele conținând violență din SUA, Canada, Franța și România, comparație care infirmă o presupoziție curentă: contrar a ceea ce se crede îndeobște, după cei doi indicatori de bază (procentajul emisiunilor conținând violență și numărul secvențelor violente pe oră), ponderea violenței este mai scăzută în programele TV nord-americane, comparativ cu cele franceze (oarecum reprezentative pentru Europa), îndeosebi în orele de audiență ridicată, și
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
pe care omul modern o acceptă cu mare greutate, nu-i așa? Unul dintre meritele importante ale etnologului american este acela că dă în vileag raționamentele care stau la baza viziunii noastre asupra primelor societăți: " Eroarea metodologică conținută în părerea îndeobște recunoscută consistă în a deduce structura economică din condițiile materiale: din despuierea absolută am tras concluzia unei existențe împresurate de greutăți la fel de absolute 60." O familie guayaki nu posedă prea multe lucruri: cîteva pagne 3, cîteva podoabe, arcuri, săgeți, ustensile
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de aventurieri spanioli să învingă, din punct de vedere militar, o lume atît de organizată și de războinică precum cea a Imperiului aztec? Să examinăm, în mare, despre ce posibile și imposibile e vorba. E atitudinea personală a împăratului, considerată îndeobște drept mistică. Ezitările, nehotărîrea sa în fața spaniolilor duc cu gîndul la faptul că Moctézuma se închide într-un posibil: el crede pînă la capăt că e posibil ca ființele venite de aiurea să fie zeii care, conform Tradiției, trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Din 1925, C. își lărgește spectrul, scoțând numere speciale consacrate artelor plastice, arhitecturii, sculpturii, artizanatului și unor personalități marcante precum C. Brâncuși, însoțite de articole programatice. Legătura indisolubilă dintre constructivism și arta abstractă nu exclude însă ponderea mare acordată literaturii, îndeobște poemului, definit de Ion Vinea ca „rezultantă a tuturor artelor”: „muzica, plastica, literatura, sunetul, materia, verbul se rezolvă în poezie”, scrie poetul mentor al mișcării (Principii pentru timpul nou, 1925). Principalele repere ale curentului constructivist în lirică, intelectualismul, citadinismul, geometrismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
înalți în lumea superioară a celor divine, după singura hotărâre a spiritului tău”. Renașterea i-a dat omului credința în destinul său creator, în portretul omului îmbinându-se reprezentarea lui homo faber cu aceea a lui homo sapiens, îmbinare încurajată îndeobște de marile descoperiri care au sporit sentimentul de orgoliu, conștiința de sine și satisfacția cu sine însuși a omului Renașterii. Istoria politică a sec XX a dovedit importanța cerinței apărării drepturilor și libertăților individuale, precum și a cerinței prevenirii abuzului de
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
și religii, în scopul realizării păcii universale, a unei lumi umane pentru toți. Renașterea i-a dat omului credința în destinul său creator, în portretul omului îmbinându-se reprezentarea lui homo faber cu cea a lui homo sapiens, îmbinare încurajată îndeobște de marile descoperiri care au sporit sentimentul de orgoliu, conștiința de sine și satisfacția cu sine însuși a omului renașterii. Perioada luminilor: Diderot, J.J.Rousseau, VoltaireLuminează-te și vei fi - referință de la care pleacă și spre care se îndreaptă totul
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
produci gânduri proprii, idei noi, proaspete. Interesul lui s-a îndreptat în mod constant spre interogații fundamentale, și nu spre elaborarea pas cu pas a unor idei deja formulate sau, cu atât mai puțin, spre prezentarea ideilor altora. Ceea ce era îndeobște recunoscut și O VIAȚĂ DE EROU? 55 apreciat drept performanță academică nu îl interesa. Stilul lui de gândire și modul de a lucra cu studenții contrastau puternic cu cele ale majorității colegilor. Dacă Moore i-a frecventat cursurile cu interes
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
49 Distanța dintre asemenea strategii pentru identificarea 222 GÂNDITORUL SINGURATIC modului cum apar problemele filozofice și pentru eliminarea acestora și cele ale Tractatus-ului, bazate pe utilizarea instrumentelor logicii moderne, este apreciabilă. Wittgenstein a susținut în mod constant că problemele recunoscute îndeobște drept „filozofice“ nu sunt probleme autentice, că spre deosebire de problemele științifice ele nu pot primi soluții și că, prin urmare, va trebui să ne eliberăm de ele. Contrastul dintre căile pe care a încercat el să identifice aceste probleme, să arate
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
schimbarea orientării gândirii și, prin aceasta, un spor de înțelegere. 1. Ce este „înțelegerea“ și cum poate fi ea obținută? Convingerea statornică a lui Wittgenstein a fost că, dacă este vorba de schimbarea orientării gândirii oamenilor, atunci calea regală, urmată îndeobște de filozofi, cea a enunțării unor principii noi, nu este calea potrivită. Unui cititor asiduu al Bibliei, cum a fost el, i-a atras probabil atenția faptul că Iisus încerca să modeleze sensibilitatea morală a celor care îl urmau mai
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Nu mi-am propus nici în acest volum a face critică, în sensul curent al cuvîntului, și nici obișnuita eseistică. Aceste articole exprimă sau/și afirmă, cu prioritate, cîteva opinii, în genere o atitudine cît mai coerentă față de un eveniment, îndeobște literar, ori față de o carte, de o personalitate, de o temă în dezbatere curentă sau referitoare la viața revistei "Convorbiri literare" etc.; încercînd a fi o istorie în desfășurare a vieții publicistice și de idei, dar și a vieții literare
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
obiceiurile și normele sociale, precum și cu așezarea ei geografică și istorică, o societate mare sau mică, după cum e cazul. Alteori, cuvîntul se referă la "cultura înaltă" sau "canonică" - cele mai bune și mai reprezentative realizări ale unei comunități, cele admirate îndeobște de membrii cei mai educați, sofisticați și inteligenți ai societății. În fine, cuvîntul cultură mai indică producțiile și creațiile ideale și spirituale ale unei societăți, arta și literatura, religia și filozofia, valorile, normele, ethosul, aspirațiile și imaginația care conturează marile
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Astfel, inovația în toate domeniile a fost favorizată. O altă consecință inevitabilă a fost capacitatea de asimilare și de stabilire a unor relații osmotice cu alte civilizații: fenomenele de adoptare și absorbție au putut avea loc în Vest în moduri îndeobște inaccesibile potențialilor rivali din alte părți ale lumii" (V.N.). În jurul anului 1800 asistăm la apariția a două mari curente de gîndire ce se confruntă și în prezent. Unul, care prin Iluminism și neoclasicism promovează progresul liniar, ascendent și o reformă
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
inevitabil, cei care studiază literatura sînt obligați să aleagă o tabără sau alta. Motivele pentru care sînt înclinat s-o aleg pe prima, și nu pe cea de-a doua, sînt următoarele: în primul rînd, cred că e un lucru îndeobște constatat de omul de știință, de filozof sau de cărturarul umanist că forma e un fenomen care apare în mod natural, înscris în codul existențial al oricărei entități. În al doilea rînd, cred că pot observa în istoria umană mai
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în favoarea ciomagului cordial. Și o concluzie, ca un semnal de alarmă, ce ne sună în urechi la fel de actual în societatea noastră postrevoluționară, cu totul încă neașezată: "Mai înainte tragedia, de natură publică ori privată, era particularitate rurală; violențele orașului erau îndeobște tarasconade, mai mult ori mai puțin plictisitoare ori amuzante. Acum începe surtucarul a fi sîngeros. Și aici însă noutatea e numai de grad; pornirea simplist autocrată de a-și face singur dreptate există din vechi, deopotrivă în oraș ca și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
specializat al Primăriei municipiului este, de asemenea, o prezență constantă și neprețuită care face ca acest eveniment cultural și comercial în același timp, cu uriașe valențe formative și educative, să se poată organiza la Iași. Dincolo de "bucătăria" târgului, esențială, dar îndeobște discretă (de unde și reverența mea la adresa celor care fac posibilă organizarea unui astfel de eveniment), LIBREX-ul a prilejuit și momente memorabile în care autori celebri, formatori de opinie sau critici cu greutate au fost prezenți la Iași, au semnat
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
său de fotografiat și pe retina lui, taina acelei urzeli nespus de complicate, care redădea viața vieții adevărate: o excursie la Întâmplare spre moarte și neant. Ca să ajungă la asemenea concluzii prin munca lor, mulți fotografi și artiști se izolau Îndeobște În atelier. Dar Faulques dispusese de un atelier special. Renunțând la studiile ulterioare de arhitectură și belle arte, la douăzeci de ani intrase adânc În război, atent, lucid, cu grija celui ce parcurge Întâia oară trupul unei femei. Și crezuse
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
vorba despre o boală incurabilă, la Încheieturile mâinilor, pe gâtul și brațele ei. În impulsurile și ciudata ei bucurie (era În stare să râdă ca un puști fericit, În hohote), În spatele căreia se ascundea așa cum alte ființe umane o fac Îndeobște În spatele unei cărți, al unui pahar cu vin ori al unei vorbe. În ceea ce Îl privea pe Faulques, precauția lui Olvido era asemănătoare. Câtă vreme fuseseră Împreună, ea Îl observase Întotdeauna de departe, ori mai curând din afară, poate temându
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
vedere a șenalului din port și a Întinderii de apă Încrețită de briza dinspre răsărit, care ajungea până la linia cenușie a Capului Rău. A cerut o bere și a stat acolo neclintit, În fața mării și a molului pustiu, unde ancora Îndeobște șalupa cu turiști, gândindu-se la Ivo Markovic și la sine. La ultimele vorbe spuse cu o zi În urmă de croat, Înainte de plecare. Ar trebui să te duci În sat. S-o cunoști pe femeia de pe șalupă. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
la un capăt (nu există jurnale care să acopere viața scriitorului din prima clipă a nașterii sale), el e predeterminat la celălalt: de faptul brut al morții. În același timp, ar fi o exagerare să vedem lucrurile așa cum le văd Îndeobște fanaticii teoreticieni ai câte unei idei: adică, pretinzând că descoperim pretutindeni corelații și determinări precise. Viața e mult mai complexă - și ea nu poate fi redusă la forma restrictivă a biografiei sau autobiografiei. Viața e și chimie - pe când autobiografia pretinde
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]