4,024 matches
-
transforma în funcție de rezultatele numărătorii sale. Dar nu simte aceste cuvinte. Autocompătimirea se instalează odată cu frigul. Începe să bombăne singur. Trebuia să fie o aventură. Bridgeman ar fi considerat-o o aventură. De acum ar fi fost un erou al imperiului, îndrăzneț și înțelept: frumosul Bridgeman din Fotseland, cel mai englez din Africa. Ce caută aici? De când a devenit Jonathan și a încercat să gândească englezește, nu și-a imaginat decât că potrivirea lui cu oricare dintre ei poate fi oricum, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ochi fericirea Și-mi plouă destinul, mi-l plouă mereu... Prima întâlnire Când te-am văzut pentru întâia oară Cuvintele mi s-au lipit de buze, Mi se uscase tușu-n călimară Ideile se-amestecau confuze. M-am poticnit în gânduri îndrăznețe Mă dezarmase propria-mi rușine, Am reușit ca să îți dau binețe Și să întreb: Tu, cine ești tu, cine? C-o voce cristalină bob de rouă Pe clopoței de flori, de lăcrămioare, Ai împărțit tăcerea pe din două Și mi-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
deține. O descriu și pe doamna Yun. Nu știu multe despre felul ei de a fi sau despre familia ei, așa că mă concentrez asupra frumuseții ei. O menționez și pe doamna Li. Descriu diferența dintre firile lor. În timp ce Yun e îndrăzneață și nu-i pasă de părerile celorlalți, Li se întreabă dacă ea este motivul pentru care tușesc oamenii. Rong e un pic geloasă când o menționez pe doamna Soo, cea mai tânără fată, care a plâns în fața Majestăților Lor. Sensibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
piață, micșorîndu-se inutil, fără să-și dea seama, în fața gândirii comune care a tresărit: Aha! Așadar muncă! Talentul nu e așa de important! Păi dacă e vorba de așa ceva, ce mare ispravă, și noi știm să muncim... Drept care, cei mai îndrăzneți dintre ei și-au suflecat până sus mânecile și s-au și pus cu brâncile pe treabă. Cărți voluminoase și multe la număr au început să asalteze editurile din întreaga lume. Editorii nu le pot respinge pe toate. Iar ceilalți
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Patriciei îi plăcea să flecărească. Cu o frivolitate care începuse a fi încîntătoare, îmi povesti tot felul de fleacuri care mă sustrăgeau de la atracția trupurilor noastre alăturate. Sub paravanul vorbăriei, fata primea cu inocență mîngîierile mele furișe, pe cele mai îndrăznețe neutralizîndu-le. Cînd simțea că mă aprind, Patricia dispărea. Nu știu de ce aveam senzația că din odaia de alături ne pîndește maică-sa. Nu îndrăzneam s-o urmez acolo. Rămas singur, mă mărgineam să inventariez iatacul: pe lîngă cele observate mai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de mînă. În schimb și-a descoperit altă vocație: lipea afișe pentru utece. Mai cînta din fluier seara la căminul cultural iar la urmă a încropit o formație de fluierași. A luat și premii la raion.” Glasul lui sonor și îndrăzneț, fruntea teșită, nasul ca o cizmă, botul de cimpanzeu și chipul vioi cu ochi mici, verzi și mobili, îi dădeau lui Fărocoastă un aer vesel. Deși semănau cu el la îndrăzneală, frații lui rămăseseră țărani. Cu vocea cultivată, deosebită de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Încleștaseră amarnic, făcând să se ridice pe obraz țepii bărbii nerase de multe zile. Roata din față era strâmbă, avea câteva spițe rupte, făcea opturi prin praf și zgomot mare când se lovea de frâne. Câțiva săteni Îl priveau pe Îndrăzneț de pe coasta dinspre Dunăre a satului. Văzut de sus, biciclistul părea o furnică șchioapă ce se târa cu hărnicie și deznădejde către mușuroi. „Pun prinsoare că se-ntoarce din drum Înainte de Dunăre”, șopti un om. „O țin eu, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
adevărat că berea lui avea gust de pișat de măgăriță fecioară - cum zicea poetul Foiște - și, dacă nu turnai În ea ceva rachiu, n-aveai să te Îmbeți nicidecum, să scoți vorbe Înțelepte, dar mai ales frumoase, și să devii Îndrăzneț cu femeile. Unul dintre neajunsuri era că, atunci când Îți goleai și tu, ca omul, bășica, scoteai pe tulumbă clăbuci și spumă, iar dacă adia un pic vântul, se Înălțau către soare borboloci scăldați În culori de curcubeu, rotindu-se În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
curte, departe de mirosul tutunului și al vinului trezit. Un soldat mai curajos și care trecea drept foarte priceput la femei le ieși În cale. „Ce faceți, fă, pe-aicea?” „Ne plimbăm, ce să facem?” „Aha” - păru că se dumirește Îndrăznețul. De emoție, simțea cum aburii beției i se risipeau și Împreună cu ei se ducea În văzduh și vitejia. „Câți ani aveți?” reîncepu el, cu voce groasă, pe care se străduia să n-o tremure. „Șaptesprezece.” „Niște mucoase”, se Îmbărbătă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
afară ca un soi de furie inofensivă, află că În armată am primit numele asemănător de Monstrulică.) Oboseala după călătoria cu trenul m-a făcut să mă amețesc destul de repede, din numai două-trei pahare de votcă, și să devin al naibii de Îndrăzneț cu femeile. Mi se pusese pata pe una ce părea a fi singură și stătea cumva deoparte. Avea zece ani mai mult decât cei optsprezece și jumătate ai mei și de aia, am socotit eu, nu se prea amesteca În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
așa îi cânta într‐ o noapte cu lună. Trăsnete reci de furtună vedea cum în zare detu nă. știu eu, mama și‐a zis că mă nasc într‐ o zodie bună, Ea mă vedea cum în șa voi sălta împreună Cu îndrăzneața fecioară‐a pământului, brună, și‐n goană nebună vedea de pe‐ atunci cum răsună Tropotul lung și mereu al galopului meu. știu eu, mama și‐a zis că mă nasc într‐ o zodie bună și că‐s menit să înving veșnicii
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
peste ea. — Shibata! strigară. — Liniștiți-vă! îi admonestă Sebei. Din relatările incoerente ale grăjdarilor scăpați cu viață, Sebei nu putu afla pe unde răzbătuse inamicul, nici cine era în frunte. Ar fi o ispravă extraordinară, chiar și pentru un dușman îndrăzneț, să pătrundă atât de departe în spatele liniilor. Nu ne va fi ușor să le facem față oamenilor ăstora. Nu știu cine-i conduce, dar bănuiesc că, dintre toți comandanții armatelor clanului Shibata, cel mai probabil e să fie Sakuma Genba. Sebei înțelesese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
opus, dar nimeni nu putu da un răspuns prompt la întrebarea lui Hideyoshi. — Un comandant care acționează atât de curajos contra unei armate de mărimea asta, cu o trupă de nici o mie de oameni, trebuie să fie un om foarte îndrăzneț! Nu-l recunoaște nimeni? Hideyoshi puse întrebarea de mai multe ori, privind, în jur, la oamenii din fața și din spatele lui. Apoi, cineva din capătul șirului spuse: — Știu cine e. Omul care vorbise era Inaba Itettsu, comandantul Castelului Sone din Mino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
excelent zugrav”<footnote A scrie, în vechime îmsemna a zugrăvi footnote> și un talentat sculptor în piatră și marmură și se pricepea la multe lucruri. Acest Gligorie Cornescu a fost un om deosebit de înzestrat: ,,architect, desenator de mare talent, proiectant îndrăzneț și restaurator priceput, cum și un om de gust ales”<footnote Victor Brătulescu, Arhitectul moldovean din secolul al XVII-lea, Gligorie Cornescul, în: „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, nr. 9-12, anul XXXVII, Iași, 1961, p. 701-702 footnote>. El a fost trimis
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
D-apoi bine, neastâmpăratelor! Ce vreți voi? De ce vă învălmășiți și nu stați la rând, așa cum se cuvine unor făpuri cuminți?” Așteptam un răspuns, da’ de unde? Năvala pare că se întețește. Dar, din tot noianul de gânduri, unul este mai îndrăzneț și mai insistent. Îl las să vină în față și aștept cu răbdare să-mi spună care-i baiul...După ce își drege glasul, ipochimenul începe să vorbească: „Da’ bine, omule! Îți uiți așa repede prietenii care au fost lângă tine
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
nou, cu precauție...Bulgărele se mișcă!!! „Doamne! Visez? Sunt treaz? Sau am vedenii?” - mă întreb cu îngrijorare. Mă uit mai atent la bulgărele de aur mișcător. Ce i?... După un timp, îmi dau seama că o rază de soare - mai îndrăzneață - a spart coroana de frunziș a nucului din grădiniță și s-a furișat hoțește pe fereastra chiliei și, căzând pe vraful de cărți de pe masă, le-a prefăcut într-un bulgăre de aur! Jucăușul zefir al dimineții alintă cu gingășie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
alintă cu gingășie frunzele nucului care se hârjonesc cu razele de soare...Totul este un joc îmbietor plin de farmec. Rămân un timp uitat de mine, urmărind feeria de pe măsuță...După o vreme, și alte raze de soare devin mai îndrăznețe, străpung coroana nucului și, năvălind în încăpere, se prind într-un joc al ielelor...E timpul să mă scol...Izvorașul din coasta chiliei mă primește cu un clipocit vesel, prefăcându-se în mii de diamante pe prundișul de pe făgaș...Când
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cărare...În marginea poienii, ne întâmpină din nou veverițele, cu aceeași sarabandă ca și dimineață. Bătrânul repetă jocul cu alunele...Fac și eu la fel. Spre surprinderea mea, de această dată mă bagă în seamă și pe mine. Una mai îndrăzneață chiar îmi ia o alună din mâna întinsă. Bătrânul mă sfătuiește: Totu-i să faci mișcări domoale și să le vorbești mereu. După această întâlnire veselă, îl întreb pe bătrân: Ce mai face moș Martin, părinte? Cred că s-o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
casă cu pivnițe și cu două dughene” aflate „pe Ulița Tărbujenească”, fapt întărit de Constantin Nicolae Mavrocordat voievod la 23 mai 1735 (7243). Apoi pe ulița asta nu lipsesc nici împresurările locurilor celor mai liniștiți din fire de către alții mai îndrăzneți și zurbagii. Nu-i de mirare, fiule, pentru că aici totți își fac loc în fel și chip. Acum să-mi spui la cine te-ai gândit când ai vorbit de împresurări? La Neculai Zamolitu, care a încălcat locul lui Constantin
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
la stânga. Picioarele mă dor de-mi vine să merg desculță... Înotând prin pietre ascuțite, un toc atârnă vinovat, ca o rană deschisă... bat cu putere în pământ, făcând pe-a cizmarul de ocazie... Și simt un cui care-mi străbate îndrăzneț prin călcâi... Îmi vine să urlu de durere... dar tac... o să se arate răscruce, ca o fată morgana din poveste... Fac la stânga și satul își deschide binevoitor ulițele prăfuite, încărcate de copii care semănau cu cei din albumul copilăriei mele
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
la care avea înhămată o iapă scheletică cu un ochi scos sau poate scurs de bătrânețe. Moș Caletcă era atracția noastră și an de an îi așteptam trecerile săptămânale prin sat alergând bucuroși împrejurul caleștii, chiuind de bucurie. Unii mai îndrăzneți se prindeau de inima trăsurii și moșul trăgea cu biciul înspre ei. Obrazul copilului se despica într-o rană ca un firicel roșu de ață, dar băieții satului nu abdicau nicicum. Știind că moșul e olog și nu poate coborî
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cu Anna, am răspuns eu făcând pauze între cuvinte. Am simțit cum mă trec fiori în timp ce mă forțam să spun asta. O obligasem pe mama să se bage în pat și să plângă timp de șase luni fiindcă fusesem prea îndrăzneață. —Ce i-ai făcut Annei? Ce-a fost așa de îngrozitor? Am tăcut. Cum puteam să-i spun lui Josephine și tuturor celorlalți că ciupisem un bebeluș fără apărare, că mă rugasem ca Anna să moară, cum îmi imaginasem c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sau citea ziarul sau se scobea în nas. Își continua imperturbabil treaba, dar cuvintele începeau, instantaneu, să curgă. „O lume obscură, veche, peste care se tot însămânțează altceva. Produsul dintre alb și indigenă este indecis. Rătăcește, de sute de ani. Îndrăzneț, mitocan, greu de supus, ca lumpenii. Fanfaroni! Fanfaronul are un simț teatral înnăscut.“ Despre fanfaroni vorbea, să nu-ți vină a crede! El, Tolea Dominicus Anatolea vorbea despre fanfaroni! Ca la o teză de doctorat vorbea fanfaronul. Să te apuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
depunerea unei sume neglijabile, lunar sau trimestrial, care să acopere cheltuielile cu cartea. Nu o asigurare de bunuri sau de viață, ci o asigurare de biografie. Eram nebun oare să cred că puteam pune în practică un proiect atât de îndrăzneț? Eu credeam că nu. Ce tânără nu vrea să citească biografia tatălui ei - chiar dacă acest tată nu a fost decât muncitor în fabrică sau director adjunct la o bancă din provincie? Ce mamă nu vrea să citească povestea vieții fiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-te ce să spui. —E doar un prieten vechi. Un prieten vechi cu care mă mai și culcam, întâmplător. —Tu unde ești? Vreau să nu mai vorbim despre mine acum. —Tot în New York. —Ți-e dor de mine? spun eu îndrăzneață. —Cam așa ceva. Și de Sandy ți-e dor? Desigur că nu spun asta, dar o gândesc. O s-o sune imediat după mine sau tocmai a vorbit cu ea la telefon? Poate că ea nu a răspuns și a format numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]