5,366 matches
-
Și azi așa, mâine așa, până ce femeia se îmbolnăvi și nu se mai putu ridica din pat să lucreze. Fetele ei erau încă mici și nu puteau să facă munca în locul ei, așa că plecau de dimineață prin sat, doar-doar se îndura un suflet de creștin să le dea ceva de mâncare. Pentru a nu îngheța pe drum, purtau hainele mai bune ale mamei lor, cu mânecile ridicate până la nivelul palmelor și trăgeau ghetele prea mari prin zăpadă, ca să nu le iasă
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
prizonieri în cer, iar vietățile de sete pier, apa de băut se drămuiește, că soarele și-n umbră dogorește. Sătenii strigă mila Domnului, să slobozească ploaie câmpului. Preotul face slujbe creștinești pentru iertarea păcatelor lumești. Poate așa, Domnul se va îndura, văpaia verii s-o stingă cu ploaia. Când de creștini, Domnul e venerat, ascultă rugă din sufletul curat. Cu bici de fulger brăzdează cerul, în ropot de ploi să curgă misterul. Când ritual e binecuvântat, se varsă cerul în pământ
BINECUVÂNTARE PLOII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377364_a_378693]
-
construi un pod până la cer și mai departe, și așa eu aș urca pe el chemându-te,chemându-te... Dacă aș vrea să uit toate amintirile, una câte una, mi-ar trebui o întreagă eternitate... Și eu nu mai pot îndura tăcerea ta!... Referință Bibliografică: Nesfârșite amintiri / Nina Dragu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2223, Anul VII, 31 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Nina Dragu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
NESFÂRȘITE AMINTIRI de NINA DRAGU în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377425_a_378754]
-
urmă făcea câțiva pași la dreapta ca să se răzgândească brusc și să facă tot pe atâția pași la stânga. Din când în când se întorcea pe loc aruncându-și privirea în toate părțile ca și cum ar aștepta pe cineva care nu se îndura să ajungă mai repede. În mână strângea un ziar. Trenul a plecat și a lăsat în urmă imaginea străinului ce nu-și găsea locul, a străinului ce aștepta ceva nedefinit, a străinului ce strângea în mână un ziar ca și cum ziarul
CONFUZ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377398_a_378727]
-
chiar așa cum a-ți auzit! Sunt dependentă de paranormal, nu cred că aș putea să mai suport viața asta prea normală, fără incursiunile în existența unei lumi paralele, în care mintea și gândurile să evadeze atunci când nu mai reușesc să îndure deșertăciunile acestei așa zisă normalitate. Acolo în lumea paralelă mă simt mult mai sigură pe mine, mă simt mult mai împlinită, întregită și în elementul meu! Pot din nou să călătoresc nestingherită în alte dimensiuni alături de prietenul meu, Eu și
CU,,EUPRIN UNIVERSURI PARALELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377401_a_378730]
-
De nu plecai, aș fi stat de veghe tristeților tale nărăvașe ca o herghelie de cai lăsați slobozi pe un câmp de maci în plină floare. Doar că la mine, hălăduiau prin suflet. Bolnavă de o sinceritate nevindecabilă, aș fi îndurat rătăcirile inimii tale prin mărăcinii micilor trădări, supravețuind. Confuz chemărilor mele ai decis să pleci spre o casă a iluziilor de tot felul. Cu ferestrele sparte, luminată ca un brad de Crăciun te-a ademenit cu beteala multicoloră a promisiunilor
LANŢUL DEZAMĂGIRILOR de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377467_a_378796]
-
-nvățături morale. În locul unde îngeri cu lacrimi înghețate Pășesc spre veșnicie din lumea cea murdară, Spre ce ne îndreptăm? Întreb cu simplitate... În ce coordonate se află a noastră țară? Doar plâns și neputință acoperă obrazul Acestui neam sortit să-ndure nedreptate, Te rog pe Tine Doamne, ne schimbă Tu macazul, Doar Tu mai poți s-aduci lumina în cetate! Referință Bibliografică: Uitați în întuneric / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1447, Anul IV, 17 decembrie 2014. Drepturi de
UITAŢI ÎN ÎNTUNERIC de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377465_a_378794]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > ADOPTA-MA PĂDURE Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 1858 din 01 februarie 2016 Toate Articolele Autorului ADOPTA-MA PĂDURE Adopta-ma pădure, În mantia mea de om Făcută să îndure, Sunt un orfan de pom. Tu piatră fără timp, Adopta-ma să-ți semăn ție Și aruncată din Olimp Să retrăiesc o veșnicie, De vise și iubire Și gânduri care dor Fără nefericire Nu mă lasă orfana dar de viitor
ADOPTA-MA PADURE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377493_a_378822]
-
cu toți, Când pentru țară fac puțin Că din păcate-s proști și hoți. Sperând că țara o să-i ierte C-au prădat-o mișelește, Ei au vreme să se certe Iar poporul sărăcește. Când puhoaele-i îneacă, Oropsiți sărmani să-ndure Pot spera c-o să le treacă Pofta hoților să fure? Cu așa o guvernare Și justiție hilară, Este oare de mirare Că romanii fug afară ? Umilinți nemeritate Ei îndură pentru pâine Și se-ntreabă din păcate Ce-i așteaptă oare
LECŢIA DE ISTORIE de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377508_a_378837]
-
se certe Iar poporul sărăcește. Când puhoaele-i îneacă, Oropsiți sărmani să-ndure Pot spera c-o să le treacă Pofta hoților să fure? Cu așa o guvernare Și justiție hilară, Este oare de mirare Că romanii fug afară ? Umilinți nemeritate Ei îndură pentru pâine Și se-ntreabă din păcate Ce-i așteaptă oare mâine . Iar copii rămași acasă Merg ades pe căi greșite, Dar de asta nu le pasă Astăzi noilor elite. Vorbesc întruna de popor. Nu se vede să le pese
LECŢIA DE ISTORIE de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377508_a_378837]
-
dreptate Și plânge cerul, Tatăl meu, jelind dureri și moarte... E frig și parcă e tot noapte în suflete de-o vreme... Și toamna s-a-mbrăcat în doliu...și țara însăși geme... De ce-i așa o știi doar Tu...dar Te îndură Tată Și lasă peste noi speranță...ne-atinge și ne iartă... Știm...Ți-am greșit...Te-am întristat și-adesea-n goana vieții Iar am uitat să-Ți mulțumim de zorii dimineții Să-Ți mulțumim că ești iubire...că ne vorbești...ne-
SCRISOARE CĂTRE DUMNEZEU de MARIA LUCA în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377530_a_378859]
-
o privește cu mirare așteptând pentru o clipă un gest mic de împăcare, poate mâine va primii o scrisoare de iertare scrisă cu o până unsă cu regret, lacrimi amare. -Am să plec, chiar de cu zori, n-am să-ndur așa rușine, sunteți niște mincinoase, n-ați crezut deloc în mine?! Își ia zborul ciripind cu un glas domol, nesigur se așează jos, pe casă, chiar lângă bătrânul graur. -Stai cu noi și-am să te-nvat ce înseamnă-ntelepciunea
LUMEA GAIȚELOR de ANA PODARU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377548_a_378877]
-
așează jos, pe casă, chiar lângă bătrânul graur. -Stai cu noi și-am să te-nvat ce înseamnă-ntelepciunea, te întorci la tine-n cârd într-o dimineață... lunea.. după ce vei învăța să respecți stăpânii, fruntea, ești prea mică să înduri sau să sari acuma puntea! Și-a rămas o săptămână printre graurii bătrâni deslușind învățătura și respectul de... stăpâni. PRINSOAREA (cronică umoristică) -Uite, bade Toderică Am o iapă de prăsilă Vreau s-o vând pe patru boi Și o sticlă
LUMEA GAIȚELOR de ANA PODARU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377548_a_378877]
-
răstignit și cerul de-atâta închinare, Cucernic te privește cu semne de-ntrebare, Din ce aluat ești mamă, de unde-a ta putere În trup fragil ca macul să porți așa durere? Și inima, săraca, din ce-i făcută, mamă, Să-ndure suferințe ca sufletul prin vamă? Mi te topești ca ceara, destinu-i ca o ceață, De unde ai lumina ce-ți arde acum pe față? Ah, știu de unde vine! Izvorul cu iubire E nesecat în tine din clipa de zidire, Când Dumnezeu
MAMA, IZVOR DE IUBIRE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377586_a_378915]
-
Tu nu te-ai lepădat. Iar când s-a așternut tăcerea sufletul mi-ai luminat, Tăcere, câtă tăcere, totul e tăcere în bietul suflet învolburat. Nicicând nu vreau să pierd a Ta lumină de pe pământ, Și suferințe fără număr am îndurat sub al Tău acoperământ. Pe nici un hulitor în chinuri fiind n-am anatematizat Pironit pe cruce am strigat:” Tată, iartă-i că și Eu i-am iertat!” Referință Bibliografică: S-a așternut tăcerea / Claudia Bota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
S-A AȘTERNUT TĂCEREA de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377684_a_379013]
-
apropiat. Se măritase cu Gheorghe din dragoste, era chipeș și harnic, dar viața l-a transformat cu timpul și l-a aruncat în patima beției, singura rază de lumină era Nicolae, pe care îl iubea nespus, pentru el trebuia să îndure acest iad. Era liniște o vreme, dar chiar dacă el ar fi vrut să se lase de băutură, aceasta nu voia să-l părăsească, așa că o lua de la capăt la intervale scurte. Abia după ce Ileana l-a părăsit în floare vârstei
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378305_a_379634]
-
trandafirii. Cu ochișorii lui mari, adumbriți de gene lungi și frumoase, mereu dornici să vadă și să știe, te cucerea de la prima vedere. Era o minune, un dar dumnezeiesc, era sufletul Laurei, iubirea ei, viața ei. Pentru el merită să îndure de toate, dar oare era drept să-l supună și pe el la astfel de deziluzii? Mereu se întreba dacă a făcut bine să îndure și să accepte acest martiriu, această căsnicie haotică. Își repeta mereu că o să mai crească
D E S T I N E de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378304_a_379633]
-
minune, un dar dumnezeiesc, era sufletul Laurei, iubirea ei, viața ei. Pentru el merită să îndure de toate, dar oare era drept să-l supună și pe el la astfel de deziluzii? Mereu se întreba dacă a făcut bine să îndure și să accepte acest martiriu, această căsnicie haotică. Își repeta mereu că o să mai crească Ionuț și atunci o să se poată desprinde de aici, să lupte pentru el, dar și pentru ea, pentru viața lor. Sigur, Dumnezeu îi va da
D E S T I N E de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378304_a_379633]
-
strânse și pe Laura în brațe și intrară cu toții în cochetul ei apartament. Stătea singură, căsnicia ei eșuase, a știut să nu o lungească prea mult, dacă ar fi avut și ea un copil ca Ionuț, probabil că ar fi îndurat și ea precum Laura, doar de dragul copilului. Mai bine că nu a fost să fie, este încă tânără, ”iubire se va mai găsi,” așa cum glumeau colegii ei de serviciu. - Tanti Valentina, tati ne-a spus să plecăm, a zbierat la
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378308_a_379637]
-
În suflet am iubire. De curând ! Ce se comportă ca și veche rană. Eu știu că ai priviri alunecoase Ce mă îndeamnă la un crunt păcat. Dar tu îmi spui că sunt adesea false Și astfel sufletul ți-e împăcat. Îndur din ce în ce mai greu momentul Când eu în brațe,rău, am să te strâng. (dar când se va-ntâmpla evenimentul) Eu nu voi fi în stare nici să plâng. Nici nu mai știu acum ce e al meu (mi-am neglijat până
PRIVIRI ALUNECOASE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378323_a_379652]
-
2016 Toate Articolele Autorului Cu sufletul zdrobit, cu umilință, și-adânc cutremurat de jertfa Ta, privesc,Iisuse,marea suferință prin care ai trecut spre-a ne salva. Cât de umilitoare și ce multe au fost cele ce blând le-ai îndurat : scuipări,batjocuri,palme și insulte și biciuirea trupului curat. Cununa Ta de spini o simt pe frunte, piroanele mă ard îngrozitor, și ale Tale suferințe crunte îmi curg în suflet,Doamne,și mă dor. Te-au pus între tâlhari,ca să
RUGĂCIUNE ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI DE VINERI DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378372_a_379701]
-
să-i dăm mâncând și bând din Slava Ta sublimă. L-ai sărutat apoi pe vânzător și sfâșiat de-o groaznică durere cu lacrimi L-ai rugat pe Creator să pună-n trecătorul trup putere. Stau lângă Tine, Doamne,și îndur să văd cum ca pe un tâlhar Te leagă, cum scuipă-ntruna zâmbetul Tău pur și cum batjocoresc făptura-Ți dragă. Anatol Covali Referință Bibliografică: RUGĂCIUNE ÎN SFÂNTA ȘI MAREA ZI DE JOI DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR / Anatol Covali : Confluențe Literare
RUGĂCIUNE ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI DE JOI DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378397_a_379726]
-
și începu să tămâieze bucatele pregătite, șoptind o rugăciune și făcându-și semnul crucii. Când fu totul gata, intră în casă să se schimbe și să-i zorească pe cei doi țânci să se îmbrace. Marius și Violeta nu se îndurau să se mai dezlipească de la televizor, de filmul lor preferat cu desene animate. Pe drum începuseră să treacă sătenii cu coșurile către șetre, semn că la biserică slujba se sfârșise și în scurt timp, va apărea și preotul să binecuvânteze
ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378381_a_379710]
-
burta Acelora ce spuza-și trag, Să nu cumva să-și scape turta În vreo campanie de rag. Te du, maestre, la hodină! Eu nu sunt demnă-a te urma! Voi cere-o doză de morfină Să-ți pot tăcerea îndura.... Referință Bibliografică: De vorbă cu Panait Istrati / Livia Mihaela Frunză : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1915, Anul VI, 29 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Livia Mihaela Frunză : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
DE VORBĂ CU PANAIT ISTRATI de LIVIA MIHAELA FRUNZĂ în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378536_a_379865]
-
tulburau somnul și-i răpiseră liniștea sufletească, făcându-l să se topească pe picioare de dorul lor. Atunci inima începu să-i bară cu putere și treptat simți că își recapătă vocea. Gândea în sinea sa, că destinul s-a îndurat de chinul lui și îi acordă o șansă de izbăvire. Ochii ei îl priveau sfidători, aruncându-i fulgere verzi, care-i străpungeau privirile negre penetrându-i inima cu un foc arzător nemaitrăit până atunci. Focul acelor priviri îl simțea transformându
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]