3,818 matches
-
sa, Tung Chih trebuie să participe la prima sa ceremonie. Se numește Shih-san, „cele tei băi“. Potrivit credinței strămoșilor noștri, ritualul va asigura locul lui Tung Chih în univers. În noaptea de dinaintea evenimentului, palatul îmi este decorat de către eunuci, care înfășoară căpriorii și streșinile cu țesături vopsite în roșu și verde. Până la ora 9 dimineața totul este aranjat. În fața porților și pe holuri sunt agățate lampioane roșii în formă de dovleac. Sunt foarte bucuroasă, căci mama, sora mea Rong și fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dacă ar fi murit, ar fi păstrat onoarea Chinei și și-ar fi salvat propriul nume. Însă el este un bărbat slab. Tung Chih e adus de Nuharoo la cină. În ciuda vremii, el arată ca un bulgăre de zăpadă, fiind înfășurat într-o haină de blană albă. I se dă să mănânce carne de porumbel cu o felie de pâine aburindă. Pare vesel și joacă cu An-te-hai un joc cu o sfoară, care se numește „Leagă-mă, dezleagă-mă“. Întins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a transformat el într-un om gol pe dinăuntru. De parcă biciul ar avea o voință proprie, el își schimbă direcția. În loc să aterizeze pe Tung Chih, mă lovește pe mine. Sunetul e puternic și ascuțit. Precum un șarpe înfuriat, biciul se înfășoară în jurul trupului meu, lăsându-și după fiecare lovitură urma însângerată. Amețit de spectacol, Tung Chin rămâne mut. Mă copleșește epuizarea, mă prăbușesc și îmi strâng genunchii la piept. Plâng pentru că Hsien Feng nu va fi în viață ca să-și educe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a făcut pentru a le rosti îmi spune că în inima lui trebuie să fi fost loc și pentru iubire. Când ne-am întors, eu și Nuharoo eram îmbrăcate în pânză de sac, aspră și albă, iar părul ne era înfășurat în fâșii de țesătură albă. Înfățișarea noastră schimbată semnala tuturor că națiunea noastră intrase în prima etapă de doliu după împăratul ei. Su Shun a cerut imediat o întrevedere cu Nuharoo și cu mine. Nu a fost de nici un folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ouă cu coaja subțire. Nu știu ce îți lipsește, dar defectul este clar. Curtea râde împreună cu Su Shun. Câțiva dintre membrii în vârstă ai clanului bat cu picioarele în podea. — Imaginează-ți oul cu coaja subțire, continuă Su Shun. Un gălbenuș galben înfășurat într-o coajă albă subțire ca hârtia. Vai, curge! Nu poți să-l vinzi, da’ nu poți nici să-l păstrezi. Trebuie să-l mâncăm în calitate de membri ai familiei. Hohotele de râs răsună în toată încăperea. — Su Shun! Vocea prințului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mei pentru a restabili echilibrul Chinei. Dacă exista vreo nedumerire, doream să mă ocup de ea imediat. An-te-hai m-a ajutat în această misiune, chiar dacă fusese eliberat din celula cu apă a închisorii imperiale cu doar câteva zile înainte. Era înfășurat în bandaje, dar era fericit. Comentariile privind arestarea lui Su Shun au venit din toată China. Am fost nespus de ușurată că majoritatea guvernatorilor erau de partea mea. În cazul acelora care aveau îndoieli, am încurajat onestitatea. Le-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
membrele și simt cum încep să leșin. Aud porumbeii din înaltul cerului trimițînd muzica fluierelor pe care le poartă. — Este amiază, mă aud spunând. — Și suntem în mormântul tău, răspunde el, îngropându-și fața la pieptul meu. — Ia-mă! Îmi înfășor brațele în jurul lui. El se trage înapoi, gâfâind: — Nu, Orhideea. — De ce? De ce nu? Nu vrea să-mi explice, însă continuă să mă refuze. Îl implor. Îi spun că nu am dorit niciodată un alt bărbat. Că am nevoie de mila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
plecați. În una din uși, o babă cu ochi senili mă urmărea cum sunam. Emoții vechi mă încercau din nou. Simțeam că mă sufoc. Eram gata să cobor cînd ușa se crăpă. Răvășit, în crăpătură apăru chiar obrazul Patriciei. Era înfășurată într-un capot nu foarte curat, cu o cîrpă albă pe cap. Fără podoaba coamei sale blonde, chipul îmi părea lipsit de farmec, ba chiar aspru. Timid, am vrut s-o sărut pe frunte. Fata mă împinse și, lăsînd întredeschisă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cuminte și tăcută, dar atentă și ea la cele ce se petreceau, mama lui Lică abia dacă se vedea din buruienile Înalte. Băieții o zăriră, dar nu avură Îndrăzneala să-și spună ceva. Spre seară vânzoleala se potoli. Pe Lică, Înfășurat În foaia lui de cort, Îl urcară Într-o mașină. Băieții Își luară plasa și bicicletele și coborâră fața dinspre sat a Digului. Se opriră. Soarele, roșu, apunea. Câmpurile miroseau a tot ce putea fi mai bun pe pământ. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În scrisoare și nu-și făcea prea mari speranțe. Totuși Îl duru atunci când Comandantul termină de Împărțit hârtiile cu noroc și el nu primi nimic. Fericiții se prefăceau cu greu că nu le pasă cine știe ce de documentele Împăturite cu grijă, Înfășurate În punguțe de plastic, să nu se ude, și vârâte În buzunarele de la piept. Se vedea, Însă, cum tremura carnea pe ei de nerăbdare. Își Împachetau bagajele aproape cu evlavie și se arătau darnici cu cei rămași: le Împărțeau țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
beau vin pe inima goală, ascultau muzica tarafului și se Îmbătaseră la rându-le binișor. Pe o foaie de cort În jurul căreia așteptau cu nerăbdare hămesiții poposiră de-a valma toate bunătățile lumii: prepelițe și potârnichi fripte la foc mic, Înfășurate În feliuțe de slănină de porc; pâine albă coaptă În țest, pe foi de nuc; un castron de porțelan plin cu icre negre de morun; cârnați fripți, brânză, păstrugă la grătar, purcel de lapte, măsline grecești, cozonaci, tava cu spinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zeci și sute de ori, și atârnase sfori de ea. După mai multe Încercări, o adusese la o formă cât de cât convenabilă. Titel stătea În vârful căsoiului de baloți, Îi arăta zburătorului cum să strângă În palme și să Înfășoare capetele de sfori, Îi ținea pânza Într-un anume fel și o azvârlea cu măiestrie când ăla Își dădea drumul. Cum era și normal, costa trei lei cursa pentru copiii obișnuiți și un leu pentru prieteni. La fiecare zece salturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
s-au Îndreptat spre ieșire. Celor doi mai În vârstă li se tulburaseră, nu știau de ce, sufletele. I-au pus pe morți unul În brațele altuia, au presărat peste ei boabe de grâu, o mână de scoici și i-au Înfășurat Într-o piele de bivol. I-au dat În grija zeităților și au plecat și ei, cu pașii grei de tristețe. N-au apucat să se Îndepărteze de locul acela tăcut, că intrarea În grotă s-a prăbușit și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îi intrau pe nări, pe urechi și pe gură, strâmbând hârca Într-un rânjet de chin. În toată Învălmășeala dureroasă rămăseseră neatinși ochii cei goi pe care apucasem să-i zăresc pe malul Gropanului, Înainte ca rămășițele Înecatului să fie Înfășurate Într-o foaie de cort militar și puse pe podeaua unei mașini verzi. Poate și din pricina viselor din copilărie nu m-aș simți deosebit de Încântat să știu că Într-o zi și-ar putea Înfige rădăcinile În râtul meu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Însă, zeci de ani, Cocrișel era de-acum bătrân, barba Îi crescuse neînchipuit de lungă și stufoasă, iar el o cultivase cu multă grijă, căci era singurul lui veșmânt - vestita cămașă putrezise de mult și se topise pe el: se Înfășura În neomeneasca barbă ca Într-o pătură și visa la planuri de răzbunare Împotriva tatălui. Soarta a făcut În așa fel că i-a prilejuit lui Cocrișel fericirea răzbunării: când a ajuns acasă, tatăl trăgea să moară, primise ultima Împărtășanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fuseseră dibuite Într-o lădiță de lemn, alături de tuburi cu vopseluri uscate, pensule cărora li se scuturaseră perii de cum le mișcaseră mâinile celor ce scotoceau, tocuri vechi de lemn, câteva penițe pe care Încă se păstrau resturi de cerneală scorojită, Înfășurate Într-o filă de abecedar unde era Înfățișată o fetiță Încruntată care striga auuu! auuu! pentru că un drac de băiețel ce călărea, alături de ea, În apa mării, un colac cu cap de lebădă o stropea rânjind răutăcios. Anchetatorii habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ale unei mănăstiri de maici și Învățase acolo, pe lângă o poezie lungă și frumoasă - pe care n-avea s-o uite toată viața - despre o fată de Împărat care se iubea cu un demon coborât din stele, să coasă, să Înfășoare sarmale, să lucreze la gherghef, să facă o nemaiîntâlnită În altă parte plăcintă cu griș, să coacă pâine și cozonaci, să cârpească, folosindu-se de un fel de ciupercă din lemn, ciorapi, nădragi ori cămăși, să pună Între foile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ispitit de prietenul său Ion Vieru și Îl urmase pe furiș, Împreună cu Încă doi, până În lanul pe care combinele Îl ocoliseră până atunci. Vieru scosese o sticlă de un litru cu vin alb, astupată cu un vârf de cocean și Înfășurată Într-o coală albastră care de obicei era folosită la Învelitul coperților caietelor. Ectoraș se amețise după primele două sau trei Înghițituri, iar apoi se Îmbătase de-a binelea și râdea Întruna, așezat turcește În țărâna măruntă ca un mălai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
atins de slăbiciune, spusese cumva cu o veselie miloasă: „Se duse și asta dracului pomană...”. Această Întâmplare - al cărei miez viu era copilul topit În Apa Morților și În care tractoristul căzuse mai mult sau mai puțin din nimereală - era Înfășurată ca Într-o gogoașă de mătase de o țesătură deasă de oameni și lucruri. Ce putu vedea omul, plimbându-și privirea pe pereții rotunzi ai gogoșii, fu propriul său testicul, umflat, dureros și bolnav. Ieșea din acea țesătură deasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să i le adreseze, dar știa că răspunsurile la ceea ce întreba aveau să fie aceleași. Își lipi palmele de podea, cu respect. — S-ar putea ca asta să fie ultima oară când te văd. Kaisen își coborî pe podea mâinile, înfășurate într-un șirag de mătănii, și plecă fără o vorbă. CĂDEREA CLANULUI TAKEDA — Hai să petrecem primăvara asta în munții din Kai, spuse Nobunaga, în timp ce ieșea călare din Azuchi, în fruntea armatei sale. Putem să privim florile de cireș, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de bambuși, văzu silueta unui om trecând chiar prin dreptul lui. — A! Stăpâne Shigemoto. — Sanjuro? — Ce face Domnia Sa? — Și-a dat ultima suflare. — Nu! exclamă surprins Sanjuro. Unde? — E chiar aici, Sanjuro, indică Shigemoto capul lui Mitsuhide, pe care-l înfășurase într-o bucată de pânză și și-l agățase de șa. Întoarse privirea, trist. Sanjuro sări, cu violență, spre cal. În momentul când apucă în mâini capul lui Mitsuhide, scoase un țipăt prelung, tânguitor. După un timp, întrebă: Care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
soția lui pe terasă. Fără a scoate un sunet, mama sa se ridică și merse spre marginea încăperii. Hideyoshi se opri sub oblon, scuturându-și mantia de praf. Capul, pe care și-l răsese la Amagasaki, încă îi mai era înfășurat în glugă. Nene veni din spatele soțului îi și-i vorbi încet: — Mama ta ți-a ieșit în întâmpinare. Hideyoshi se duse repede spre mama lui și i se prosternă la picioare. — Ți-am făcut atâtea necazuri, Mamă. Te rog, iartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
moarte. Armura sa era croită din piele neagră, cusută cu fir albastru închis, iar mantia-i era de brocart auriu pe fond alb. Avea coiful împodobit cu coarne de cerb și îl purta lăsat pe umeri. Capul îi era încă înfășurat până la obraji în bandajele albe care-i acopereau rănile. Unitatea a Doua se odihnise la Oushigahara, dar, de îndată ce auzi despre urmărirea începută de forțele clanului Tokugawa, Nagayoshi își trezi oamenii, privind crunt spre evantaiul auriu de pe Muntele Fujigane. Omul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dar curajul lui Honda îi învăluia pe toți, încă de când părăsiră Muntele Komaki. Ce era, la urma urmei, o armată de douăzeci de mii de oameni? Și, în fond, cine era acest Senior Maimuță? Pedestrașii aveau armuri ușoare, drapelele erau înfășurate și, în timp ce caii alergau loviți cu bicele, praful stârnit de mica armată se ridica precum o tornadă alergând spre răsărit. Când ieșiră pe malul de miazăzi al Râului Ryusenji, găsiră armata lui Hideyoshi mergând pe țărmul dinspre miazănoapte, companie după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întrebat dacă a murit de mult. 45. După ce s-a încredințat de la sutaș că a murit, a dăruit lui Iosif trupul. 46. Și Iosif a cumpărat o pînză subțire de in, a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a înfășurat în pînza de in, și L-a pus într-un mormînt săpat în stîncă. Apoi a prăvălit o piatră la ușa mormîntului. 47. Maria Magdalina și Maria, mama lui Iose, se uitau unde-L puneau. $16 1. După ce a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]