7,523 matches
-
nebunește, Căldura-ți, peste ea să cerni. Sărută-mi pleoapa obosită, E sclava lacrimilor reci, Și fă-o iar să izbutească, Batista-ți, peste ea să treci. Mângâie-mi tâmpla greoaie, Plină de gânduri amărui, Și fă-o iar să înflorească, Palma-ți, peste ea să pui. Îmbrățișează-mi făptura, Ce-a iubit numai trufași, Și fă-o iar să strălucească, Ființa-ți, peste ea să lași. Referință Bibliografică: Îmbracă-mi inima cu tine... Andreea Văduva : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎMBRACĂ-MI INIMA CU TINE... de ANDREEA VĂDUVA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/365398_a_366727]
-
de mângâiere răvășită Gust din fructul ce a născut tuberculul universal și lumea s-a ivit ca darul ancestral desprins din cursul materiei inteligente cu chip astral de înger răsărit din floarea unei pietre Rămâi ce ești iubita mea cuntic înflorită în meizul unei ierni născută din praful solar al unei stele ivite la amiezi Eu doar te cânt mă minunez și îți citesc menirea cumprinsă în zaoa ta de a te fi născut Femeia cu chipul unui vis al meu
FII CEEA CE EŞTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365409_a_366738]
-
nu;cum vrei ;sau zboară, Caută creangă următoare. Cuib își fac Doar de le lași, De cumva Îți șunt pe plac. Cand te culci și-astepți să vină somnul, Gînduri pot veni, și-așteaptă tonul, Căci stăpîn pe ele-i omul. Înfloresc, De le-nmulțești. Și pălesc De le gonești. Scîrbe mișelii și răzbunare, Se clocesc ușor prin gînduri care, Șunt lăsate-n voia mare. Și cresc, cresc, Te-nebunesc. Le accepți Și le-mplinești. Cheia înțeleaptă-i prima fază. Dac-atuncia creieru-i
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
opresc sau nu;cum vrei ;sau zboară,Caută creangă următoare.Cuib își facDoar de le lași,De cumvaîți șunt pe plac.Când te culci și-astepți să vină somnul,Gînduri pot veni, și-așteaptă tonul, Căci stăpîn pe ele-i omul.Înfloresc,De le-nmulțești.Și pălescDe le gonești.Scîrbe mișelii și răzbunare,Se clocesc ușor prin gînduri care,Șunt lăsate-n voia mare.Și cresc, cresc, Te-nebunesc.Le accepțiși le-mplinești. Cheia înțeleaptă-i prima fază.Dac-atuncia creieru-i de pază
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
galben de mă visam, Gânduri negre alungam. În verde când mă vedeam, Inima învioram. Și-am fost alb-o vară-ntreagă La lume să îi fiu dragă. Și-aș mai vrea să fiu lumină, Să surâd noaptea-n grădină, Să-nfloresc în pragul serii, Să șterg lacrima durerii. Și să fiu izvor de rouă, Să aduc o viață nouă, Mult mai pură și bogată, În lumină răsfățată. Dar a fost să fiu doar floare, Să mă ofilesc în soare Și la
FLOAREA DINTRE CRINI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365437_a_366766]
-
Frumusețea este un drum senin al Primăverii, care așteaptă în prag raza de soare înrourată cu bunele vestiri, ale Solilor cerești... Frumusețea nu are ziduri, nici uși și nici ferestre oricât ar fi de aurite, căci lumina ei tresaltă, mugurul înflorește, făptura omului cântă cu întreg alaiul bucuriei. Frumusețea sursură divin, în toate izvoarele sufletului omului dumnezeiesc: primenește aerul cu râuri de mireasmă, îmbobocește dorințele celeste ale zorilor împodobiți cu cântecul apelor, dă azurului profunzime cu un zâmbet de pace. Frumusețea
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
celeste ale zorilor împodobiți cu cântecul apelor, dă azurului profunzime cu un zâmbet de pace. Frumusețea dă podoabă sufletului pe care își brodează anii, ca o văpaie de lumină ce se aprinde în sfeșnicul trupului. Lumina îi cade pe gândurile înflorite în albastrul cerului. Frumusețea se lasă peste candela fiecărui suflet aprins de dor. Frumusețea se lasă pe cerdacul sufletului împlinit: ea cântă lumina ce înseninează lumea creștină... Cântă liniștea, pogoară în inima credinciosului, cântă ortodoxia, vibrează ca menire dacoromână, cântă
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
clopotele pădurii? De ce se rotesc munții în jurul Vetrei strămoșești? De ce în jurul meu Frumusețea cântă și cerul se îmbujorează? Taina lui Dumnezeu răspunde miracolului Neamului meu. Neamul nostru dârz și nemuritor cântă Frumusețea lui Dumnezeu. Sunt atât de aproape de o lumină înflorită de cânt, de un imn înflorit în Frumusețe, de o frumusețe odrăslită-n Iubire. Lumina arde într-o firidă îngerească răspândind curcubeie de gând, razele i se împlântă în albul Zilei-Mireasă, furișându-se-n zările mele. Cu sufletul meu îi
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
în jurul Vetrei strămoșești? De ce în jurul meu Frumusețea cântă și cerul se îmbujorează? Taina lui Dumnezeu răspunde miracolului Neamului meu. Neamul nostru dârz și nemuritor cântă Frumusețea lui Dumnezeu. Sunt atât de aproape de o lumină înflorită de cânt, de un imn înflorit în Frumusețe, de o frumusețe odrăslită-n Iubire. Lumina arde într-o firidă îngerească răspândind curcubeie de gând, razele i se împlântă în albul Zilei-Mireasă, furișându-se-n zările mele. Cu sufletul meu îi ating sărutul de pe frunte. Se răsfiră
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
cântec, o fi rugă, o fi om, o fi înger, o fi dor, o fi întrebare? Dacă e om, e cel care a găsit răspunsul la chemarea Frumuseții. Sufletul mi-e plin de cerul Tainei; țărâna aceasta îmi poartă pașii înfloriți în iarba verde de acasă. Lumina lui Hristos împrejmuită cu Dor, floare a Duhului Sfânt, mă primenește chemării Neamului. E chemarea dintâi sau alegerea dintru-nceput? Simt ecoul și mă încerc cu mirarea și totul parcă-mi răspunde. Înțeleg taina
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
fastuoasă broderie de stele. Omul aleargă, nădejdea cheamă, bucuria alege, fericirea cântă, Frumusețea iubește. Frumusețea nu are poveri și nici povârnișuri, și doar urcușuri minunate, celeste. Numai Frumusețea divină are Chipul lui Dumnezeu și al Omului ales. Simt cum îmi înflorește sufletul, se răsfiră în miresme calde pe roua inimii. O Frumusețe cu ochi de cicoare se apropie de fereastra cerului meu. Luminile se aprind în gânduri albe, slăvind măreția Cuvântului în cutele de argint ale dimineții. Viața își întinde pașii
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
duc Doinele noastre spre zările serafice, dincolo de senin, în arealul dumnezeiesc. Armoniile se regăsesc, se întregesc și se înalță în sufletul celor ce se dăruiesc Frumuseții lui Dumnezeu, frumuseții Neamului creator. Gândurile albe, melodioase curg liniștite în șiragul cuvintelor alese, înflorind în toată frumusețea cântecelor și a șoaptelor mirifice. În firea lor angelică stă demnitatea, căldura spiritualității dacoromâne, cea vie, tainică, cea sfântă păstrată dintr-o lume primordială, divină, pe care chiar de n-o vedem, o simțim românește, profund, permanent
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
fiecărui erou, fiecărui martir, fiecărui sfânt, fiecărui mărturisitor, în fiecare Dacoromân frumos. Lumina Frumuseții divine țese Marama Cerului sfânt, pe borangicul de stele al Îngerilor, brodând continuu Aleșii Neamului nostru: de atunci, dintru-nceput, de ieri, de azi și mereu, înflorind sufletele celor de demult în mireasma aleșilor de acum. Este muzica unei chemări dumnezeiești... Este cântecul unei alegeri binecuvântate. Făptura aceea Albă, cu ochii de heruvim în care joacă toate apele albastre ale Cerului, cu cântecul ei de pasăre măiastră
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > DE DRAGUL TĂU Autor: Oana Adriana Alexandrescu Publicat în: Ediția nr. 2356 din 13 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Înflorit-au dalbii crini, timpuriu de astă dată Răsfățatu-m-au miresme..ucigând păreri de rău Îți mai amintești iubite cât eram de tulburată Când plecai de lângă mine?!.. Mă topeam de dragul tău... Nu-mi plăcea vântul ce aprig îmi rotea părul inele Și
DE DRAGUL TĂU de OANA ADRIANA ALEXANDRESCU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365427_a_366756]
-
Deși-ntre noi veri multe nu-s, În focuri inima-ți topești, Pricepi că te iubesc nespus, Dar pofta trupului ți-oprești. Așa ucizi câte-un Amor Pe trup îți crește înc-un spin, Riști ca, lipsindu-te de dor, Să înflorești cât mai puțin. Iar când, spre ierni, te ofilești Și-n gând doar rănile-ți rămân, Când te-o durea, să-ți amintești Că te-a dorit un țap bătrân. Referință Bibliografică: POEZIA DE DRAGOSTE: Madrigal mut / Nicolaie Dincă : Confluențe
MADRIGAL MUT de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365428_a_366757]
-
să i se întoarcă nu numai binele făcut , dar mai ales să-ți dai seama că nu a fost degeaba. Ești o torță frumoasă, nu pe afară, corectibilă, ci înăuntru, unde un deșert cu cactuși stă la vecinatatea unui crâng înflorit primăvara. Maria... tu ai și vei avea ce povesti lumii, dar ție cine îți povestește sau îți va povesti despre tine?! ” Și astfel am reușit în timp să învăț, că-n viață contează foarte mult ca raportarea la planurile făcute
OMUL DIN VIS... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365453_a_366782]
-
doi scriu, atât de frumos, în pliantul din mapa primită despre acest festival: ”Și pentru că visele frumoase se împlinesc, și pentru că visul nostru trebuia să poarte un nume, l-am numit, asemenea ansamblului, MUGUR DE DOR.” Cei zece ani au înflorit mereu și mereu speranța, credința în bine și frumos, în noi înșine, în ceea ce suntem ca nație.“ Sala Caminului Cultural era neâncăpătoare pentru mulțimea de săteni și concurenți veniți să vadă spectacolul finaliștilor, urmare selecției, făcută cu o zi înainte
FESTIVALUL NA IONAL DE FOLCLOR MUGUR DE DOR -POIENI, JUD.CLUJ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365458_a_366787]
-
soare,/ În nemuriere, o muritoare.”( pag 35 „Raiul pierdut”) Poate acolo să fie Acasă, țara mult dorită și visată, sau poate acel tărâm unde nu-i nici întristare, nici suspin „Cuminți, tăcuți și nestiuți ne vom întoarce-n tină,/ vor înflori în cimitir, deasupra noastră ghiocei./ Azi ninge, mâine va ploua, apoi va fi o zi senină,/ Va mirosi a liliac, a caprifoi și-a flori de tei.” (poezia “Doar o viață de om” pag 37). Panteism păgân, mitic. La nivelul
MAICĂ POEZIE de SIMION BOGDĂNESCU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365522_a_366851]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > ÎMI ÎNFLOREȘTE UN DEGET LA TÂMPLĂ Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 585 din 07 august 2012 Toate Articolele Autorului Serafice muzici vibrează pe trup; În mine se-nchide o rană mai veche. Zbor către limanul din care-o să rup
ÎMI ÎNFLOREŞTE UN DEGET LA TÂMPLĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365569_a_366898]
-
mai veche. Zbor către limanul din care-o să rup Eternul ce-mi țiuie azi în ureche. Din neguri, vise răzbat adormite; Culori se trezesc din apusuri de vară. Surâsuri pe buze, ieri, otrăvite, Sărută icoane ca sfântă povară. Îmi înflorește un deget la tâmplă; Aș vrea să dansez, să mă ridic și să strig. Mă mir, dar habar n-am ce se întâmplă, Nu-mi pasă că mâine va fi iarnă și frig. Căușul din palme îl fac tot mai
ÎMI ÎNFLOREŞTE UN DEGET LA TÂMPLĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365569_a_366898]
-
mâine va fi iarnă și frig. Căușul din palme îl fac tot mai larg; S-adun toată ploaia sărată din mine. Pescăruș - să devin, pe-un vârf de catarg, Să-mi țipe ecoul ce vine din tine. Referință Bibliografică: Îmi înflorește un deget la tâmplă / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 585, Anul II, 07 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ÎMI ÎNFLOREŞTE UN DEGET LA TÂMPLĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365569_a_366898]
-
viață. Ursu i-a zis pe urmă toată lumea, până și împăratul.” Îl descria astfel: „ ... drept ca totdeauna, cu căciula neagră apăsată puțin pe urechea dreaptă, cu ochii culoarea oțelului călit, cu mustața românească răsucită tinerește, cu sumanul negru tivit și înflorit cu șireturi vinete subt care se vedea cojocelul alb vrâstat pe piept de cureaua de la traista de piele, încălțat cu cizme cu turetcii moi și încheiați numai până deasupra gleznelor.” Scriitorul Dumitru Velea citează cuvintele lui Eminescu dintr-o scrisoare
CÂMPENI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364981_a_366310]
-
unui gând se trezesc diminețile odată cu tine apusurile devin răsărituri înserările devin nopți fără pragurile blânde ale trecerilor într-o pădure plină de urzici alergi plin de voioșia întâmplărilor de cruzimea fără margini a cuvintelor noaptea totul pare atrăgător misterul înflorește în pielea ta transformând-o în pielea crocodilului culorile adorm între colții speranțelor amânate tu cânți și cânți de frică de oboseală vrei să-ți auzi glasul singurătatea devine mai caldă modulezi vocea după pulsul sacadat sau mai lent al
GÂND DE DIMINEAŢĂ 14 SEPTEMBRIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 988 din 14 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365035_a_366364]
-
simplu să te păstrez tăcere din tăcerea mea e complicat sărută nuanțele cu ochiul de tigru cu inima delfinului apoi devino val de gând curat în piatra unghiulară a casei în care mărul lasă în fiecare primăvară un braț leneș înflorit în semn de salut al inimii mereu vii să te iubesc e simplu să alerg după ecouri e complicat ascultă refuzul ploii de a-și rupe cântecul la fiecare înseninare a depărtărilor e tot un cântec știu întrerupt Referință Bibliografică
GÂND DE DIMINEAŢĂ 19 SEPTEMBRIE 2013 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 993 din 19 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365068_a_366397]
-
suspinele tale cele din adânc însutit roditoare ai făcut ostenelile tale și te-ai făcut luminător strălucind prin minuni cuvioase părintele nostru“. Despre Maria Egipteanca spunem în Slava de la vecernie: „curgerile lacrimilor tale au adăpat pustia toată, făcând-o să înflorească pentru noi roadele pocăinței“. „L-a întrebat un frate pe Avva Pimen, zicând: Ce voi face păcatelor mele? I-a zis lui bătrânul: Cel ce voiește să se izbăvească de păcate prin plâns se izbăvește, și cel ce dorește să
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]