2,826 matches
-
seama cât de rău! Mă întrebam dacă era într-adevăr o coincidență faptul că modul în care vorbea Tabitha semăna atât de mult cu cel al lui Violet. După toate aparențele, nu și-o alesese drept model la capitolul vestimentar. Îngenunche în fața lui Violet, ridicându-și privirea, o scenă impresionantă, asemenea celei în care apare Linda Darnell 1 la sfârșitul filmului Blood and Sand2. —Mă ierți? zise ea, cu vocea pierdută de tot. —Tabitha, vrei să spui că tu ai atacat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
visele au o capacitate foarte convenabilă de a-ți pune la dispoziție bare de fier cât ai clipi. Hugo a căzut ca bolovanul și cuțitul i-a scăpat din mână. Am îndepărtat cuțitul cu o lovitură de picior și am îngenuncheat lângă el, luptându-mă să-i scot gluga. Inima îmi bătea nebunește; speram, nejustificat, să nu fie Hugo sub ea. Dar el era. Sângele i se prelingea pe frunte și-i picura în ochi. A deschis ochii și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
câțiva pași în spate și i-am simțit impactul prin tot corpul, ca un șoc electric. Apărându-și fața cu pumnii, Ben se uita în jur cu disperare, mai ales că ușa era blocată de doi polițiști. Unul dintre ei îngenunchea lângă Hugo; celălalt era ocupat cu Violet, care se agăța de el în plină criză de isterie. Mi se învârtea capul. Mi-am venit în fire și am văzut că Ben, cu nasul sângerând, se îndrepta către baie, șchiopătând ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la fereastra din living și am deschis-o exact când Ben se cățăra afară pe pervazul ferestrei, încercând să se prindă de burlan. —A ieșit pe fereastra din baie! strigai eu. Polițiștii s-au repezit amândoi spre ușă. —Hugo! am îngenuncheat lângă el. Te-a injectat din nou? Hugo clătină din cap, părând năucit. — Nu, numai o dată. —Ești sigur? Absolut. Am respirat ușurată și am luat-o la fugă pe ușă, după polițiști. Totuși, când am ajuns în stradă, Ben dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și merse lângă doctorul Îngenuncheat, care ținea ridicată cămașa mortului. Cam cu treisprezece centimetri deasupra taliei, pe partea stângă, Brunetti văzu o linie orizontală cu margini zimțate; carnea avea o ciudată nuanță albastru-cenușie. Pentru a se uita mai de aproape, Îngenunche lângă Rizzardi Într-o baltă de apă rece. Tăietura era lungă cam cât degetul său mare de la mână, iar acum, probabil datorită lungii perioade cât stătuse cadavrul În apă, era larg deschisă și, curios, fără urmă de sânge. — Ăsta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
roșu la față. Brunetti surprinse asta dintr-o privire și-și scăpă servieta pe jos În Încercarea de a-i oferi Anitei timp să se Întoarcă spre geam, cu spatele la ei și să-și Încheie bluza. Cât ea se aranjă, Brunetti Îngenunche să-și adune hârtiile ce i se Împrăștiaseră din servietă, iar Patta se duse să se așeze În spatele mesei de lucru. Anitei Îi luă să-și Încheie bluza atât cât Îi luă lui Brunetti să-și Îndese hârtiile Înapoi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Îi legă și porni spre bucătărie. De-ndată ce ea-l auzi că vine, continuă: — Cum te aștepți să-i conving pe copii să strângă după ei dacă tu Îți arunci lucrurile oriunde poftești? Când intră În bucătărie, o găsi Îngenuncheată În fața mașinii de spălat haine, cu degetul mare așezat peste butonul ce pornea și Închidea aparatul. Prin geamul cu sticlă transparentă vedea un maldăr Înmuiat de haine ce era Învârtit mai Întâi Într-o direcție, apoi În cealaltă. — Care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
filmele alea de la Hollywood. — Da. Brunetti se Îndepărtă de cadavru și se postă direct sub Vianello. — Ce s-a Întâmplat, domnule? — E mort. Arată ca și când ar fi căzut. Precizia cuvintelor Îi provocară lui Brunetti o grimasă. Tocmai așa arăta. Polițistul Îngenunche și Întinse mâna spre Brunetti. — Vreți să vă ajut să urcați, domnule? Brunetti aruncă privirea În sus la el și apoi din nou jos la piciorul lui Ruffolo. — Nu, Vianello, rămân aici cu el. E-un telefon la stația Celestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de plastic, arici sau capsă. Nu era pentru prima dată când Hugo bănuia că în producția materialelor pentru copii era implicat un sadic care ura bebelușii. Cu cât ploua mai tare, cu atât creșteau în intensitate și urletele lui Theo. Îngenuncheat pe pavaj, cu apa inundându-i pantalonii, Hugo simțea că-i vine și lui să urle în timp ce se chinuia disperat cu aricii recalcitranți și cu capsele și perforațiile fără soț ale bucăților de plastic. Colac peste pupăză, copertina căruciorului, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu zgomot măsurat, ținând tovărășie celor morți. Acolo, sub piatră... acolo își doarme somnul veșniciei și Vasilica... In genunchi, cu mâinile pe mormânt, Iorgu se ruga... -Fata, Fata!.. Tie, care m-ai ocrotit o viață, îți deschid inima... înaintea ta îngenunchez... arată-mi drumul de urmat!.. Iartă-mă, Fata că ți-am greșit, de multe ori, fără să meriți, iartă-mă!.. murumură Iorgu cu ochii înlăcrimați. Erai bună și blândă, și iertătoare... erai dreaptă și cinstită, atât cât te lumina cugetul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
spun ceva, dar cuvintele au fost gâtuite de emoție și nu s-a înțeles nimic. Nu m-am opus. Încă dansam, când trupul meu rămânea doar în lenjeria intimă albă pe care o îmbrăcasem special pentru acea seară... Iustin a îngenuncheat și a început să-mi sărute sânii ușor ca o boare, abia atingându-i, apoi pântecul, ceva mai vioi, trecând gradat la coapse, dar atât de apăsat, încât picioarele mele au început să tremure de plăcere. El a observat acest
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pe coloane, pentru a efectua calculele). Să se noteze sexul persoanelor, vîrsta lor aparentă, ținută vestimentară, originea lor geografică, orice indiciu de apartenență socială, dacă sînt singure sau însoțite. Cîți fac semnul crucii cînd intră? Cîți în mod corect? Cîți îngenunchează? 6. Diferite folosințe date locului: atenție la perioada în care se realizează observația (exemplu: Crăciunul sau Paștele). Definirea secvențelor ce compun activitățile obișnuite: secvențele unei rugăciuni (să se cronometreze). Alte folosințe: turismul, loc de întîlnire, retragere la căldură în timpul iernii
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
eu, ți-am spus, dar ăsta nu-i un motiv să faci prostii. Felix împinse ușa mai tare, și Otilia, înfrigurată, nemai-putînd păstra poziția, fugi în pat, unde se așeză turcește, îmbrățișîndu-și genunchii și tremurând dinadins, ca să se încălzească. Felix îngenunche la marginea patului și-și așeză capul lângă poalele ei. - Te iubesc! - Știu asta, răspunse fata, trecîndu-și ușor degetele prin părul lui. Cine iubește își ascunde sentimentele, nu face rău celuilalt. Tu vrei să-mi faci rău? - Să ne căsătorim
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Papa te iubește în felul lui, și nu-ți pune nici o piedică. Ai nevoie de bani, de altceva, pentru ce nu-mi spui, pentru ce rumegi în tine gânduri extravagante? Felix se ridică în picioare și, mergând la scaunul Otiliei, îngenunche și o cuprinse în brațe cu scaun cu tot, punîndu-și obrazul lângă genunchii fetei. Otilia râse amuzată, nu însă atât încît să nu lase a i se vedea o emoție lăuntrică. - Otilia, zise Felix, aprins, ești întîia fată pe care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că nimic nu era comun între ea și Georgeta, deși amândouă erau foarte inteligente și fine. Otilia era îndrăzneață, dar inocentă în toate vorbele ei, de o bruschețe de soră. Dacă ar fi avut-o din nou alături, ar fi îngenuncheat, și-ar fi pus capul în poalele ei, s-ar fi ferit să-i spună și cel mai neînsemnat cuvânt dubios. Otilia era de o ștrengărie atât de castă, că îndoielile lui, acum vedea, erau ridicole. El însuși observă acest
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mănânce undeva, de vreme ce Marina nu era acasă. Se dădu jos pe scară fără să fie auzit. În sufragerie însă fu oprit în loc de o scenă pe care n-o aștepta. Marele bufet era dat la o parte, iar moș Costache ședea îngenuncheat în fața unei găuri în dușumea, făcută prin scoaterea unei bucăți de scândură. În ea, Felix zări, fără să vrea, o cutie de tablă de-ale Regiei, în care luceau monede, și un pachet cu hârtii, după toată aparența, bancnote. Bătrânul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu el în așa fel încît să-i trezești speranțele? Otilia se răsucise încet pe taburet și cânta la pian, fără să răspundă. Felix lăsă capul peste claviatură, cu băgare de seamă, ca să nu rănească degetele încăpățînate ale Otiliei, și îngenunchind lângă ea, îi cuprinse picioarele. - Otilia, te rog, e adevărat ce spune lumea, că te-ai logoditcu Pascalopol? Fata se uită blând și lung, cu ochii ei albaștri, în ochii lui Felix, și spuse simplu și liniștit: - Nu e adevărat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
împielițat,dar-ar gerurile-n el, cum mă junghie el prin genunchi! Popa Țuică merse așa tușind, chițcăind și bodogănind până-n altar, de unde veni cu epitrafilul pe el, ale cărui poale, așezîndu-se lângă o strană, le aruncă în capul Aurichii, îngenuncheată lângă el. - Pai, ce să te-ntreb, taică, zise bătrânul, punîndu-și penas niște ochelari legați cu sfoară, ce să te-ntreb, că sunt bătrân și nu mai am ținere de minte! Popa Țuică deschise un agheasmatar și, scuipând sonor în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
desfrâu senil, nu înceta de a ocărî pe fată, din două puncte de vedere: întîi că cumpăra numai lucruri scumpe, ca și când ar fi milionară, al doilea că nu e strângătoare și aruncă obiecte în bună stare. Plictisită de doliu, Otilia, îngenunchind într-o seară înainte de culcare în pat, se rugă în gând astfel: "Papa, tu știi bine că eu te iubesc, dar negrul nu-mi stă bine. Tu m-ai lăsat totdeauna să mă-mbrac cum vreau și m-ai apărat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și am spus: "Fii atent! Nu ți-am cerut toată viața nimic. Când ai vrut TU, m-ai ajutat și când n-ai vrut, cine a fost să Ți se pună-mpotrivă?! Te-am lăsat să Te simți nesâcâit. Acum îngenunchez înaintea puterii Tale și Te rog: Fă-ne pe noi să uităm că lumina se numește lumină, că întunericul se numește întuneric și că Dina s-a culcat c-un bărbat de care mintea noastră nu mai are nevoie!" Singurul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rămăsese doar o spuză roșie, pierită. Fumau sprijiniți în cozile lopeților. Erau osteniți și strânseră paiele rare din jur. Se lungiră unul câte unul pe pământ. Împrejur mirosea a bălegar încins. Începea o noapte liniștită. Câinii se ogorâră lângă gunoieri, îngenuncheară pe labele dinainte, mișcară cozile groase și hămăiră scurt, stins. Încet, își lăsară capetele lungi și mândre pe gheare și moțăiră cu ochii deschiși. Femeia îmbuca deoparte. Se uita rar spre Grigore și întingea miezul de pâine în resturile răcite
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cerc alb, mișcător. Aproape fără să știe, trecea din brațe în brațe, simțea obrazurile aspre, aplecate peste fața ei, mustățile meșterilor gîdilînd-o. Brutarul făcea ocolul nevestelor cu o pernă în mână, jucând după măsurile cântecului și, în cele din urmă, îngenunche în fața miresei. Fata se aplecă și-i întinse obrazul. - Nu, se scutură nașul, dă-mi gura! Împrejur răsunau râsetele mesenilor. Ea strânse dinții, și el o mușcă de buze, cu poftă. Mirosea a mâncare și a rachiu. Lina luă perna
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și el o mușcă de buze, cu poftă. Mirosea a mâncare și a rachiu. Lina luă perna de jos și, uluită, căută cu ochii un loc pe unde să scape din hora sălbatică. Aglaia îi făcu semn cu mâna să îngenunche în fața lui Stere. Mirele, cu privirile pe ea, abia mișca picioarele. Se apropie și i se aplecă în față. Când bărbatul o luă de subțiori, își lăsă capul pe umerii lui. Cârciumarul mormăi ceva și o strânse în brațe. Lăutarii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai vedea om cu om. La ce gândeai, aia ți se izbândea. - Da tu, cam ce-ai vrea, Pisică? îl întrebase fiul lui Dumnezeu. - Păi ce să vrea un pârlit ca mine? - Grăiește. Parlagiul și-a adus aminte câte vite îngenunchease sub cuțit. Și parcă tot aerul tremura de răgetele boilor. El, care nu mânca pasăre și nu s-atingea de carne, era plin de sânge și pe suflet. În mahala nu ți-ar fi tăiat o găină. Încă râdeau muierile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lăutarii să-i cânte. Țiganii nu prea se îndemnau. Le-a arătat cuțitul. N-au avut ce face. Cântau și plângeau de mila gagicii. O lovea Bozoncea, pornit. Pielea se făcuse vânătă, vânătă. Starostele o apucase de păr și o îngenunchease între picioarele lui. Îi răsucise coadele bogate, s-o țină mai bine și-o plesnea pe spate și pe față: - Na! Na! striga. Na, să-ți ajungă! Ți-a trebuit corditor, ai? Curvă fără saftea! Didino, mi-ai mâncat viața
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]