2,294 matches
-
ferestrelor. Erau cel puțin opt. Stăteau în diverse poziții, toate incomode, și dormeau neîntors. Zâmbi. Afară, printre fulgii care cădeau necontenit, se zăreau mici movile pe stradă și pe trotuare, iar cele mai multe erau în preajma corturilor Gardienilor. Oamenii prinși pe afară de îngheț muriseră aproape instantaneu. N-avuseseră timp să se adăpostească. Majoritatea erau Gardieni pe care nu-i plângeam, dar erau și câțiva trecători nevinovați care nu vor mai ajunge acasă. Câteva lumânări nu vor mai arde în geam în seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ne-a dat-o Dumnezeu. Suntem administratorii planetei. Își drese glasul și continuă: — Ingineria genetică folosește instrumentele pe care ni le-a dat Creatorul, pentru a continua lucrările necesare asupra planetei. Recoltele neprotejate sunt mâncate de paraziți sau mor din cauza înghețului sau secetei. Modificarea genetică poate împiedica asta, folosind mai puțin teren pentru recolte, lăsând mai multă sălbăticie neatinsă și, în același timp, continuând să-i hrănească pe cei flămânzi. Ingineria genetică ne va permite să distribuim generozitatea lui Dumnezeu către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nou ! zic zâmbitoare. Ce coincidență ! Stewardesa mă fixează. — Bună. Îhm... — Da ? De ce-o avea aerul ăsta atât de jenat ? — Scuze. Voiam doar să-ți spun că... știai că... Arată spre pieptul meu. Ce anume ? spun relaxată. Cobor privirea și Îngheț, șocată. Nu știu cum, În timpul mersului, cămașa de mătase mi s-a desfăcut singură la trei nasturi și e larg căscată În față. Mi se vede sutienul. Sutienul roz de dantelă. Cel care mi s-a pătat puțin la spălat. De asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ambalajele de la biscuiți. — Acum trebuie să ajung În studioul de design, spune Jack Harper, dar nu-mi amintesc deloc pe unde vine... — Emma ! strigă Paul săritor. Vrei, te rog, să-l conduci tu pe Jack ? Termini de strâns mai târziu. Îngheț, strângând În mână un ambalaj de la niște biscuiți cu cremă de portocale. Te rog, Doamne, nu. Sigur că da, reușesc să Îngaim Într-un final. Cu... plăcere. Pe aici. Ies stângace din sală, urmată de Jack Harper și o pornim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu vise conservate în striuri de-o puritate tăioasă. piatră arzând, sfârâind pe firul invizibil al incandescenței mele, piatră mai rece și grea decât moartea, piatră lucioasă ori plină de zgrunțuri, la loc de cinste te țin, în sângele meu, înghețul tău imaculat de mine însămi mă mântuie. limba ta mută și-a slobozit în mine dulceața semnelor venite din neștiuta noastră istorie. misterioase, ademenitoare, de neînțeles, acestor semne mă încredințez, cu carnea mea pieritoare, cu sufletul meu sfărâmicios. vedea-va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
amplificat de golul unic de sub țeastă. în știința literaturii - putea el să spună - noi n-am căutat niciodată adevărurile, doar enigmele și tainele. înainte de accident predase limba și literatura suedeză. „Micul necaz“, spunea el, niciodată „Accidentul“. Sau „Episodul ridicol“. Sau „înghețul meu relevant“. Când se întâmplase, încă nu eram născut. El tocmai rămăsese văduv și tata hotărâse să petreacă Crăciunul la Bostället, căci în această ambianță tihnită avea să fie ocrotit de singurătate. Primise ca dar de Crăciun un pian mecanic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ceva ce nu pricepea. Avea ochii adânc înfundați sub osul frunții și buzele păreau să i se umfle sub efortul formulării cuvintelor. De ce sporul de zăpadă pentru cei care lucrează la pădure este calculat fără să se țină seama de înghețurile din martie și aprilie? De ce trebuie să plătești amendă pentru bușteni? Are vreo importanță dacă țăranul este om bun ori rău? Există viață după moarte? De ce se ofilește ovăzul plantat în sol mlăștinos? Câte pietre se află în interiorul pământului? Ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de două ori pe zi. Prin urmare, capul lui fusese drenat de litere prin congelare. Ca profesor, predase limba și literatura suedeză. Limba suedeză scrisă se evaporase și dispăruse. Nici semnele de punctuație nu rămăseseră. Dar bunicul păstrase literatura. Nici un îngheț din lume nu poate distruge literatura. în camera strâmtă de sub brazii înalți, lângă pianul mecanic care, cu anii, se dezacordase - în plus, unele acorduri erau acum întristător de neterminate, pentru că unele note dispăruseră - acolo, în aburii moi de la bucătărie, bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lui Manfred Marklund, deși probabil că nu era adevărat. Dar i le-am spus așa cum mi le spusese bunicul cu mult timp în urmă. în cele patru sute de milioane de ani care au trecut, am spus eu, ploaia, furtunile și înghețul au tocit munții până la înălțimea lor actuală. Ei scad mereu și devin tot mai mici. La început Ava a fost, probabil, un vârf alpin, da, și semăna cu Mont Blanc sau cu Matterhorn! Ce avem noi acum sunt resturile rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
rară stare de fericire și armonie. Nu cred că ne-am mai simțit așa de bine înainte, și probabil c-am putea s-o ținem așa ore întregi, doar că vraja este ruptă de sonerie. Iar mie îmi vine rău. Îngheț. Toate înghețăm. ― Mă duc eu, zice Sophie, și nici măcar nu încerc s-o opresc când aleargă pe scări în jos și deschide ușa. Mă uit pe furiș în jos spre parter. O să mă distrez. ― Bună, spune Ben, sprijinindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Cei de la tunul lui Dumitru s-au adunat în jurul lui. Au început să cotrobăiască prin sacii de merinde. Tot ce aveau prin saci era aproape înghețat: conservă, bidonul cu apă... Până și coaja de pâine. Doar pesmeții au scăpat de îngheț. ― Mă fraților, eu merg la domnul căpitan, să cer voie să aprindem un foc zdravăn, ca să ne facem ceva apă de băut - s-a auzit un glas de la vecini. ― Ioane, gându-i bun, da’ te-ai întrebat din ce faci
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
rând. Aiurea, dinamita nu îngheață, declară sigur pe el Calistrat. Ba da! îl contrazise Toma cu glas calm. N-are cum. Nu la fel cum îngheață apa, spuse Cristian clătinând din cap. Supusă însă la temperaturi scăzute, sub limita de îngheț, în mod repetat, se degradează. Vrei să spui că nu mai e bună? îndrăzni să întrebe Ileana, speriată la gândul că explozivul nu mai poate fi folosit. Dacă întrebi ca să știi dacă mai explodează, atunci răspunsul este da, din punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lumea întreagă. Dinamita e un exploziv stabil și foarte puternic, folosit pe scară largă dar are și un neajuns de care puțini au cunoștință. Trebuie păstrată la rece dar nu sub zero grade Celsius. Dacă temperatura coboară sub cea de îngheț, nitroglicerina începe să se separe de suportul ei de diatomit, condensând în picături la suprafața acestuia. Exact acest lucru se petrecuse cu batoanele aduse de Calistrat. Pe mâinile lui Cristian era nitroglicerină, o substanță extrem de instabilă care putea sări în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lor. Nu existau uniforme de partea afgană, luptătorii erau îmbrăcați toți în haine civile. Din acest motiv ajunseseră să tragă în orice persoană care nu purta uniforma rusească. Ziua era o căldură cumplită, în timp ce noaptea temperatura cobora sub punctul de îngheț. Din păcate, erau siliți să se întoarcă de mai multe ori în aceleași locuri unde distruseseră cuiburile rebelilor, pentru că aceștia se regrupau imediat. Foloseau grotele din munții pe care îi cunoșteau foarte bine, dispărând în subteran, după care apăreau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să te poți legăna în balansoarul sculptat al îmbrățișărilor mele. eu am îmbrăcat rochia de petunii mov am încălțat pantofii împletiți din trifoi cu patru foi și aștept să fiu luată de mână. șase în primul loc: mergi pe un îngheț teribil, auzi gheața crăpând sub tălpile tale ușoare, fulgi albi ți se topesc pe față, cerul e de pâclă cenușie, prin el zărești, la zenit, cea mai strălucitoare stea, a cărei lumină răzbate până la tine, oftezi, însemni locul cu puțin
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Nu vrei să mai stai două-trei zile în tabără? o întrebă Hideyoshi. În următoarele câteva zile, Oyu locui singură într-o colibă izolată, rugându-se pentru sufletul fratelui ei. Zilele treceau fără nici o veste de la Hideyoshi. Pe munți se coborâse înghețul. De fiecare dată când începeau ploile de iarnă timpurie, din copaci cădeau frunzele. Apoi, în prima noapte când luna se văzu limpede, la Oyu veni un paj și-i spuse: — Domnia Sa ar dori să vă vadă. A cerut să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de șorici uscat) care erau puțin rezistente la purtat, dar cu mare atracție pentru pisici. Problemele privitoare la încălțăminte se rezolvau complet în celelalte anotimpuri, începând de primăvara timpuriu, când ieșeau gâzele la soare, toată vara și toamna până ce da înghețul, umblam desculți. Tălpile bătătorite și îngroșate suplineau, în toate situațiile, încălțările. La școala primară am mers tot desculți, la fel ca ceilalți copii care au ajuns la vârsta școlarizării, cu picioarele spălate bine, dar pline de zgârieturi și înțepături. Toamna
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
bătătorite și îngroșate suplineau, în toate situațiile, încălțările. La școala primară am mers tot desculți, la fel ca ceilalți copii care au ajuns la vârsta școlarizării, cu picioarele spălate bine, dar pline de zgârieturi și înțepături. Toamna târziu, la venirea înghețului, m-am încălțat cu opinci noi și obiele colorate. Îmbrăcat cu hăinuțe groase din pănură țesută în casă, cu căciulă de miel și cu picioarele încotoșmănite în obiele călduroase și opinci, luptam voinicește cu troienele în drumul până la școală. Îmi
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
să calce greoi În urma tăcerii ce sapă în noi? Unde e stolul de păsări târzii Aduse de soare și duse întâi? O brumă e argintul și aur e gerul Din mâinile mele alunecă cerul. Aici, ca o apă ce-așteaptă înghețul, Neiertătoare iarnă și-aruncă disprețul. Melc odihnit, ochii de piatră, sufletul mut El e secretul din transparadis. Îl pipăi în iarbă; E melc odihint. I-aduc o ofrandă, aș vrea să-l sărut... Sărut, cade piatra pe ochii lui morți
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Oare această planetă mai are energie pentru a rezista?”, „Oare mai avem ce exploata?” și „Oare nu cumva acest pământ locuit de noi, cândva, va porunci naturii să ne comunice ea suferința lui prin ploi continue, prin secetă sau prin îngheț?”. Din activitățile desfășurate, eu trag concluzia că niciodată nu v-ați gândit și la ceilalți, ci doar la binele propriu. Și care sunt acele activități negative pentru planetă? Tăierea milioanelor de arbori, construirea unei multitudini de fabrici care emană gaze
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
M-am uitat spre Soarele Consolator, întâia dată, la 11 iunie 1961 și m-am dăruit misterului vieții din pilda părinților mei și a părinților acestora, a celor din susul și josul localității Fetești, de la care am primit ardere și îngheț întru neprihănire, spre iubirea formelor câmpenești. Am absolvit Liceul Pedagogic din Slobozia, apoi Facultatea de Matematică a Universității din București, cu dedicație spre inimi de copii și tineri elevi, cu acces sufletesc la universul de cărți și semne, domeniul visului
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
orfan de dragoste curată n-am rămas, caci tot ce-i bun divin e fără de-ndoială iar restu' nu-i al Tău ci alor cei ce-nșeală. Mă dor plămânii, Tată, de inimă sărată, de vraja amăgirii ... prăpăstios coșmar... și-ngheț în sine timpul zărindu-mi depărtarea ce nu o pot atinge căci mi-am ucis suflarea. Mă dor plămânii, Tată, de inimă sărată. Așa numita viață, ce fel de moarte-i Tată? LLELU NICOLAE VĂLĂREANU (SÂRBU) Născut la 01.01
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mele în ultimele unsprezece luni. Iar vocea înfricoșătoare pare să vină foarte sprintenă pe culoar, către mine. — Claire!... Claire! Aici erai! Dac-aș fi o căprioară, vocea asta ar fi farurile de la o mașină. De fiecare dată când o aud, îngheț pe loc. Oare chiar e posibil? Mi se pare mult prea îngrozitor ca să-mi imaginez - — Doamne, Claire, ți-am lăsat o duzină de mesaje din alea nenorocite și pe mobil și pe telefonul de-acasă! Până la urmă am dat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mine că nu e nici mînă spartă, nici naiv. Vrea întotdeauna garanții. Și ăsta nu e nici pe departe întregul meu palmares, începe să se laude din nou Regizorașul cu realizările sale profesionale ieșite din comun. Pe ploaie, vînt, zăpadă, îngheț, numai așa se poate face performanță. Zic actorii că aș fi un zbir, că mă încăpățînez ușor, că sînt tipicar și nesuferit. Despre toate astea nici n-ar mai fi trebui amintit cînd produsul muncii este de-a dreptul ieșit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lupte va putea să-și plaseze la prețuri avantajoase ultimul model de prezervative cu care Își căptușise pereții dubli ai unui impresionant cufăr de fag. Norocul i-a surâs până la Cotul Donului. Cu resturile mărfii, salvată ca prin minune de la Îngheț și umflată cu mare greutate, a Împodobit bradul primului Crăciun petrecut În Siberia. A murit În '56, pe o stradă din Budapesta, Înainte de a termina traducerea În limba rusă a unei monumentale Înjurături ungurești. Aș fi putut să mă arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]